Spațiul Schengen este un grup de țări europene între care controalele de frontieră au fost eliminate, astfel încât treci dintr-un stat în altul ca și cum ai merge dintr-un județ în altul. Nu coincide cu Uniunea Europeană: unele state din UE nu fac parte din el, iar câteva state din afara UE, dimpotrivă, aplică regulile Schengen.
Confuzia dintre cele două este una dintre cele mai frecvente și are consecințe practice, mai ales la planificarea unei călătorii cu mai multe opriri.
De unde vine numele și ce s-a schimbat de fapt
Numele vine de la satul Schengen din Luxemburg, unde în 1985 cinci state au semnat primul acord pentru eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune. O convenție de aplicare, semnată în 1990, a stabilit regulile concrete, iar trecerile libere au început efectiv în 1995. De atunci, regulile au fost integrate în dreptul Uniunii Europene.
Schimbarea reală nu este doar lipsa cozilor la graniță. Statele din spațiu au un teritoriu comun la frontierele exterioare: cine intră printr-un aeroport din Atena sau Madrid intră, practic, în tot spațiul. De aceea controlul la frontierele exterioare s-a întărit, iar țările au creat o bază de date comună, Sistemul de Informații Schengen, în care circulă alerte despre persoane și obiecte căutate.
Cine face parte și cine nu?
Lista membrilor se modifică în timp, deci ea trebuie verificată înainte de fiecare plecare. Principiile sunt însă stabile:
- majoritatea statelor Uniunii Europene sunt în Schengen sau sunt pe cale să intre;
- Irlanda are un aranjament propriu și își păstrează controalele la frontieră;
- Islanda, Norvegia, Liechtenstein și Elveția aplică regulile Schengen fără a fi membre UE;
- micile state europene, ca Monaco sau San Marino, circulă practic liber prin vecinii lor, deși nu sunt formal în spațiu.
Dacă te gândești la o vacanță în Alpi, afli că Elveția, în ciuda faptului că nu e în Uniune, nu îți cere control la frontieră ca între state vecine din Schengen; poți vedea cum se pot reduce costurile acolo în materialul despre planificarea unui concediu la schi în Elveția. Monedă comună nu înseamnă spațiu comun, așa că nici cursul valutar nu urmează aceeași regulă.
Ce reprezintă regula 90/180?
Un cetățean al unui stat din afara Uniunii, care nu are nevoie de viză pentru ședere scurtă, poate sta în spațiul Schengen cel mult 90 de zile în orice interval de 180 de zile. Zilele se numără pentru întregul spațiu, nu pentru fiecare țară în parte, iar intervalul de 180 de zile este mobil: se calculează înapoi de la ziua în care ești controlat.
Un exemplu: o persoană petrece 60 de zile în Franța, iese o lună în Marea Britanie și se întoarce în Italia. În momentul controlului din Italia, ea numără câte zile a fost în Schengen în ultimele 180. Dacă a depășit 90 de zile, riscă o amendă, o interdicție de intrare sau retragerea dreptului de ședere. Cetățenii UE care circulă într-un alt stat membru nu folosesc această regulă, deoarece au libertate de circulație prin tratate.
Cum arată o viză Schengen?
Pentru cetățenii unor țări terțe, vizele pentru ședere scurtă permit intrarea și circulația în tot spațiul, pentru o perioadă și un număr de intrări menționate pe viză. Se solicită, de regulă, la ambasada sau consulatul statului unde vei petrece cel mai mult timp, iar dacă șederile sunt egale, statului prin care intri primul. Cererea cere asigurare medicală de călătorie, dovada cazării, dovada mijloacelor de întreținere și un itinerar credibil.
Aceste condiții se verifică și în cazul unei călătorii obișnuite, motiv pentru care o rezervare de hotel făcută pe ultima sută de metri poate crea probleme la o cerere de viză. Exact de asta contează să cunoști felul în care se schimbă normele, descris în materialul despre regulile de intrare care se schimbă între rezervare și zbor.
Pot reapărea controalele în interiorul spațiului?
Da. Codul Frontierelor Schengen permite unui stat să reintroducă temporar controale la frontierele interne, pentru motive de ordine publică sau securitate, pentru perioade limitate care se pot prelungi. Acest lucru se întâmplă relativ des și, de regulă, vizează anumite puncte de trecere, nu toată granița. Pentru călător, regula practică este simplă: păstrează mereu actul de identitate sau pașaportul la tine, chiar și într-o țară fără controale permanente. Companiile aeriene îl cer oricum la îmbarcare, iar poliția îl poate cere în orice moment.
Întrebări frecvente
Schengen și Uniunea Europeană înseamnă același lucru?
Nu. Uniunea Europeană este o organizație politică și economică; Schengen este un acord despre frontiere și vize. Unele state sunt în Uniune și nu sunt în Schengen, iar altele sunt în Schengen fără să fie în Uniune.
Cât timp poți sta în Schengen fără viză?
Dacă ai dreptul la intrare fără viză ca cetățean al unei țări terțe, cel mult 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, socotite pentru întregul spațiu.
Ai nevoie de pașaport pentru a trece frontiera între două state Schengen?
Nu se fac controale sistematice, dar actul de identitate valabil rămâne obligatoriu să îl ai la tine, iar transportatorii îl pot cere la îmbarcare.
