Într-o dimineață de ianuarie, cu minus 12 grade afară, unitatea exterioară de lângă gard începe să scoată nori groși de abur. Proprietarul, convins că s-a aprins ceva, sună speriat la firma care i-a montat pompa în toamnă. Nu arde nimic, aparatul își topește gheața de pe schimbător exact cum a fost proiectat să facă.
Cele mai răspândite mituri despre pompele de căldură spun că nu funcționează pe ger, că se potrivesc doar caselor noi, că cer obligatoriu încălzire în pardoseală, că umflă factura la curent și că fac zgomot cât un compresor. Măsurătorile din teren le contrazic pe fiecare, cu o singură condiție, ca pompa să fie dimensionată și montată corect.
Miturile astea nu cad din cer. Multe pornesc de la experiențe reale, doar că vechi, cu aparate de acum douăzeci de ani, montaje făcute după ureche sau un aer condiționat ieftin care chiar a cedat la primul ger serios. Altele circulă din vorbă în vorbă, pe grupurile de cartier și la coada de la magazinul de bricolaj, unde cineva are mereu un cumnat care „a pus pompă și acum dă o avere pe curent”.
Miza e mai mare decât pare. Potrivit Eurostat, în 2023 încălzirea locuinței a reprezentat 62,5% din energia consumată de gospodăriile din Uniunea Europeană, iar apa caldă încă 15,1%. Adunate, cele două cifre înseamnă că peste trei sferturi din energia unei case se duce pe căldură, așa că o alegere proastă aici se simte în buzunar ani la rând.
La noi, tabloul are o nuanță aparte. Tot datele Eurostat arată că, în 2022, peste 54% din energia folosită în România pentru încălzirea locuințelor venea din surse regenerabile, o cifră care sună excelent până îți amintești că, pentru multe gospodării, „regenerabil” înseamnă lemne de foc. Pompa de căldură e una dintre puținele alternative care pot înlocui soba sau centrala fără să-ți schimbe felul în care trăiești în casă, așa că merită judecată după fapte, nu după zvonuri. Le iau pe rând, începând cu cel mai încăpățânat.
Pompa de căldură chiar cedează când afară sunt minus 15 grade?
Nu, o pompă de căldură aer-apă modernă continuă să încălzească și la minus 15 grade, iar multe modele au intervalul de funcționare declarat de producător până la minus 20 sau minus 25. Odată cu temperatura de afară scade randamentul, nu capacitatea aparatului de a porni și de a livra căldură.
Confuzia vine din felul în care ne imaginăm aerul rece, ca pe ceva din care nu mai ai ce scoate. Agenția Internațională a Energiei amintește, în raportul său despre viitorul pompelor de căldură, că energie termică există în orice corp aflat peste zero absolut, adică peste minus 273 de grade. Pompa nu produce căldura, o mută dintr-un loc în altul, la fel cum frigiderul din bucătărie mută căldura din interiorul lui în cameră.
Cea mai bună dovadă vine din nord. Raportul de țară pentru Norvegia, publicat în 2023 de programul de cercetare al IEA dedicat pompelor de căldură (Heat Pumping Technologies), arată că acolo s-au vândut aproape 1,64 milioane de pompe de căldură între 1987 și 2022, într-o țară cu circa cinci milioane și jumătate de locuitori. Prezentările aceluiași program notează că aparatele sunt montate practic peste tot, inclusiv în zone unde iarna termometrul coboară la minus 30 sau minus 35 de grade.
Aburul din ianuarie nu e semn de defect
Când aerul e rece și umed, pe lamelele unității exterioare se depune gheață, iar gheața blochează schimbul de căldură. Din când în când, pompa inversează pentru câteva minute circuitul și topește stratul, iar apa care se evaporă iese ca un nor de abur. Ciclul se numește dezghețare (defrost) și arată dramatic, mai ales noaptea, sub lumina de la stâlp, dar e perfect normal.
Atenția trebuie să meargă în altă parte, și anume la gheața care se adună în bloc și nu mai dispare după ciclu. Asta trădează aproape întotdeauna o scurgere a apei de dezghețare prost rezolvată sau un aparat așezat prea jos, pe care zăpada îl îngroapă. Un suport înălțat și un traseu de scurgere protejat de îngheț rezolvă cea mai mare parte din poveste.
Când își are rostul o sursă de rezervă
Pe gerurile mari, randamentul scade, iar în unele case pompa are nevoie de ajutor câteva zile pe an. Ajutorul vine de la rezistența electrică integrată sau, la sistemele hibride, de la vechea centrală păstrată ca rezervă. Nu e o rușine și nici un semn că aparatul e slab, e o decizie de dimensionare luată cu capul pe umeri.
Mitul casei noi, singura care ar merita o pompă de căldură
Pompele de căldură funcționează eficient și în case vechi, inclusiv în clădiri de peste un secol, atât timp cât sistemul e gândit pentru temperatura de care are nevoie casa respectivă. Anul construcției, luat singur, spune surprinzător de puțin despre cât de bine va merge aparatul.
Cel mai solid argument vine din Germania. Institutul Fraunhofer pentru Sisteme de Energie Solară (Fraunhofer ISE) a urmărit cu aparatură de măsură, în proiectul WP-QS im Bestand, 77 de pompe montate în case existente, unele ridicate încă din 1826. În 2024, cele 49 de pompe aer-apă din analiză au atins un coeficient de performanță sezonier între 2,6 și 4,9, cu o medie de 3,4, adică au livrat în medie 3,4 kilowați-oră de căldură pentru fiecare kilowatt-oră de curent.
Detaliul care surprinde cel mai mult e altul. Cercetătorii nu au găsit nicio legătură între vechimea clădirii și eficiența pompei, pentru că în toate categoriile de vârstă casele cereau temperaturi asemănătoare în instalație. Altfel spus, o casă din anii ’60 renovată cu cap poate merge la fel de bine ca una din 2010 lăsată exact cum a predat-o constructorul.
Temperatura pe tur, cifra care decide aproape totul
Temperatura pe tur este temperatura apei care pleacă din sursa de căldură spre calorifere sau spre țevile din pardoseală. Cu cât poate fi mai mică, cu atât pompa lucrează mai relaxat și consumă mai puțin, pentru că are de urcat o diferență mai mică între aerul de afară și apa din casă. O centrală pe gaz abia simte diferența dintre 50 și 70 de grade, pe când o pompă de căldură o simte imediat în consum.
Când izolezi întâi și montezi abia după
Sunt și case în care un instalator cinstit te va sfătui să mai aștepți un sezon. Un pod neizolat, ferestre care trag sau un perete nordic fără termoizolație pot cere temperaturi pe tur atât de mari încât pompa ajunge să meargă prost. În cazurile astea, banii puși mai întâi în izolație se întorc de două ori, prin pierderi mai mici și printr-o pompă mai mică, deci mai ieftină.
Fără încălzire în pardoseală, pompa de căldură nu are rost?
Pompa de căldură merge foarte bine și cu calorifere, atât timp cât acestea pot încălzi casa cu apă la o temperatură moderată, de regulă sub 55 de grade. Încălzirea în pardoseală rămâne varianta ideală, pentru că lucrează cu apă și mai rece, dar nu e o condiție obligatorie.
Mulți proprietari descoperă cu surprindere că o parte din caloriferele lor sunt deja mai mari decât e nevoie. Pe vremuri, instalatorii puneau o rezervă generoasă, „să fie”, iar asta înseamnă azi că radiatoarele pot încălzi camera și cu apă mai puțin fierbinte. Adesea ajunge să schimbi două sau trei calorifere, din camerele cu pierderi mari, nu toată instalația.
Un test pe care îl poți face chiar iarna asta
Dacă ai centrală pe gaz, afli destul de multe fără să plătești nimic. Coboară temperatura pe tur la 50 sau 55 de grade într-o perioadă rece și lasă casa așa câteva zile, cu termostatul la valoarea obișnuită. Dacă toate camerele rămân confortabile, caloriferele tale se vor înțelege bine cu o pompă de căldură, iar dacă una sau două rămân reci, știi exact unde trebuie intervenit.
Ventiloconvectoare și pompe de temperatură înaltă
Pentru camerele-problemă mai sunt două ieșiri. Ventiloconvectoarele sunt calorifere cu un ventilator mic, care scot multă căldură din apă călduță și pot răci vara. Pentru casele vechi cu instalații greu de modificat, producătorii au scos modele pe propan (R290) care pot urca apa spre 70 de grade, cu prețul unui randament ceva mai mic la temperaturile acelea.
Factura la curent chiar se triplează după montaj?
Nu, o pompă de căldură dimensionată și reglată corect consumă de trei până la patru ori mai puțin curent decât încălzirea electrică cu rezistențe, pentru aceeași cantitate de căldură. Facturile-șoc există, dar aproape mereu au o cauză concretă, care ține de reglaj sau de montaj, nu de tehnologie.
Agenția Internațională a Energiei estimează că pompele de căldură de pe piață sunt de trei până la cinci ori mai eficiente energetic decât centralele pe gaz. Asta nu înseamnă automat o factură de trei ori mai mică, pentru că un kilowatt-oră de curent costă mai mult decât unul de gaz. Înseamnă însă că pompa pleacă la drum cu un avantaj mare, pe care un reglaj prost îl poate risipi.
Un calcul simplu lămurește lucrurile. Să zicem că o casă are nevoie de 12.000 de kilowați-oră de căldură pe an. Cu calorifere electrice, consumul de curent ar fi tot 12.000, iar cu o pompă care atinge media de 3,4 măsurată de Fraunhofer ISE ar coborî la cam 3.500. Înmulțește fiecare cifră cu prețul din contractul tău de energie și vezi singur cât mai rămâne din mit.
SCOP, cifra de pe etichetă care contează cu adevărat
COP-ul este raportul dintre căldura produsă și curentul consumat, măsurat într-un singur punct de funcționare, de obicei la plus 7 grade afară. SCOP-ul face aceeași socoteală pe un sezon întreg de încălzire, cu toate zilele lui reci și călduțe, așa că e mult mai aproape de ce vei vedea pe factură. Când compari două oferte, uită-te la SCOP pentru zona climatică potrivită și la temperatura pe tur la care a fost calculat, 35 sau 55 de grade.
De unde vin, de fapt, facturile-șoc
Cauzele se repetă de la o casă la alta. Rezistența electrică de rezervă intră prea des, fie pentru că pompa e subdimensionată, fie pentru că cineva a setat-o să pornească la primul semn de frig. Curba de încălzire rămâne pe valorile din fabrică, iar apa pleacă spre calorifere mai fierbinte decât e nevoie, toată iarna.
Mai e și obiceiul, moștenit de la centrala pe gaz, de a da căldura jos noaptea și sus dimineața. La o pompă, saltul de dimineață o obligă să tragă la putere maximă și uneori cheamă rezistența în ajutor, așa că un regim constant iese de cele mai multe ori mai ieftin. Recunosc, e un obicei greu de lăsat, dar merită încercat măcar o lună, cu ochii pe contor.
O pompă mai mare decât trebuie nu strică, nu?
Ba strică. O pompă de căldură supradimensionată pornește și se oprește de multe ori pe oră, își uzează compresorul mai repede și lucrează sub randamentul pentru care ai plătit.
Fraunhofer ISE a dat peste exact problema asta în același proiect. Raportat la consumul real al caselor, multe dintre pompele măsurate erau supradimensionate, iar o parte dintre ele porneau și se opreau prea des. Sunt aparate care merg, dar care ar fi putut merge mai bine, cu bani mai puțini dați la cumpărare.
Tentația e ușor de înțeles. Nimeni nu vrea să tremure în februarie, iar un vânzător care propune câțiva kilowați în plus pare mai degrabă grijuliu decât lacom. Doar că pompele cu inverter își pot reduce puterea până la o anumită limită, iar sub ea încep tocmai pornirile și opririle scurte care le scurtează viața.
Calculul pierderilor de căldură, pasul pe care unii îl sar
Dimensionarea corectă pornește de la pierderile de căldură ale casei, adică de la câtă energie scapă prin pereți, acoperiș, ferestre și ventilație în cea mai rece zi luată în calcul pentru zona ta. În socoteală intră izolația, suprafețele, tâmplăria și felul în care e folosită casa. O ofertă venită după o singură întrebare la telefon, de tipul „câți metri pătrați are casa?”, ar trebui să te facă atent.
Aerul condiționat din dormitor nu e tot o pompă de căldură?
Ba da, un aparat de aer condiționat cu funcție de încălzire este, tehnic vorbind, o pompă de căldură aer-aer. Diferența față de o pompă aer-apă ține de felul în care ajunge căldura în casă, prin aer suflat în cameră la prima, prin apă trimisă în calorifere sau în pardoseală la a doua.
De aici vine și un mic paradox. Mulți români au deja o pompă de căldură pe fațadă fără să o numească așa, iar unii își încălzesc toamna și primăvara doar cu ea. În Norvegia, una dintre țările cu cele mai multe pompe de căldură raportat la populație, majoritatea aparatelor din locuințe sunt tocmai de tipul aer-aer, potrivit rapoartelor programului IEA Heat Pumping Technologies.
Comparația se rupe la apa caldă și la confortul uniform. Un aer condiționat nu încălzește apa din boiler și încălzește mai ales camera în care e montat, pe când un sistem aer-apă distribuie căldura liniștit, prin toată casa. Pentru un apartament sau o casă mică, un aer-aer bun poate fi suficient, iar pentru o casă pe mai multe niveluri aer-apa rămâne alegerea mai sănătoasă.
Zgomotul, un mit adevărat doar pe jumătate
O pompă de căldură modernă nu face zgomotul unui compresor de șantier, dar nici nu e mută, iar cât se aude depinde în mare măsură de locul în care e montată. Același aparat poate fi aproape insesizabil într-un loc bine ales și deranjant sub fereastra vecinului.
Fraunhofer ISE a măsurat și partea asta și a ajuns la o concluzie de bun-simț, anume că rezultatele depind puternic de amplasare și de ce se află în jurul aparatului. Un perete în spate, un colț între două ziduri sau o curte interioară îngustă reflectă sunetul și îl întărește. Aceeași unitate, mutată câțiva metri într-un loc deschis, se aude mult mai încet.
Pe etichetă găsești nivelul de putere acustică, în decibeli, care nu e totuna cu ce auzi tu la câțiva metri. Sunetul scade cu distanța, iar regula aproximativă din acustică spune că, în spațiu deschis, la fiecare dublare a distanței nivelul perceput coboară cu circa 6 decibeli. Un instalator serios îți arată unde ajunge zgomotul înainte să găurească peretele, nu după.
Detaliile mici care fac liniștea
Suporturile antivibrații, o bază stabilă și distanța față de ferestrele dormitoarelor contează adesea mai mult decât marca aparatului. Multe modele au și un mod de noapte, care reduce turația ventilatorului în orele de liniște. Iar dacă stai într-un cartier cu case lipite, o discuție cu vecinul înainte de montaj e mai ieftină decât orice proces.
O pompă de căldură se bagă în priză și gata?
Nu, o pompă de căldură are nevoie de un circuit electric dedicat, de protecții dimensionate pentru ea și de o putere aprobată la branșament care să-i suporte consumul la vârf, inclusiv pe cel al rezistenței de rezervă. Partea electrică e cea mai subestimată din tot montajul, deși de ea depinde dacă sistemul merge liniștit sau sare siguranța în prima seară geroasă.
Puterea aprobată este valoarea trecută în avizul tehnic de racordare sau în certificatul de racordare, adică puterea maximă pe care o poți trage simultan din rețea. Multe case vechi au puteri aprobate gândite pentru un frigider, o mașină de spălat și un televizor, nu pentru un compresor plus o rezistență de câțiva kilowați. Când pompa, cuptorul și boilerul electric pornesc în aceeași seară, siguranța generală își face treaba și casa rămâne pe întuneric.
Apoi vine întrebarea monofazat sau trifazat. Pompele mici merg fără probleme pe monofazat, însă la puteri mai mari sau în case care au și stație de încărcare pentru mașină, trecerea la trifazat poate fi varianta mai sigură, iar asta înseamnă o cerere la operatorul de distribuție și ceva timp de așteptare. Mai bine afli asta înainte să-ți vină pompa pe palet în curte.
Cine răspunde de instalația electrică și de cea frigorifică
Lucrările la instalația electrică trebuie făcute de un electrician autorizat ANRE, iar intervențiile pe circuitul frigorific al aparatelor cu gaze fluorurate cer personal certificat, conform regulamentului european în domeniu. Sunt două meserii diferite care se întâlnesc în același aparat, așa că e bine ca firma care face montajul să le acopere pe amândouă.
Mandas Instal, firmă de instalații din București, lucrează cu electricieni autorizați ANRE și tehnicieni certificați F-Gaz și montează, repară și verifică pompe de căldură aer-apă, sol-apă și apă-apă. Combinația asta de meserii contează în special la casele vechi, unde pompa nouă se întâlnește cu un tablou electric pe care nu l-a mai deschis nimeni de zeci de ani.
Agentul frigorific, între sperietori și regulile noi de la Bruxelles
Agentul frigorific din pompele de căldură nu pune casa în pericol dacă aparatul e montat după instrucțiunile producătorului, iar regulile europene noi nu interzic pompele de căldură, ci doar anumite gaze în aparatele noi. Confuzia a pornit de la titluri alarmiste despre „interzicerea” unor modele.
Regulamentul (UE) 2024/573 privind gazele fluorurate stabilește că, de la 1 ianuarie 2027, nu mai pot fi puse pe piață pompele monobloc de până la 50 de kilowați și pompele split aer-apă de până la 12 kilowați care folosesc gaze cu un potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult. Potențialul de încălzire globală (GWP) arată de câte ori un gaz încălzește atmosfera mai mult decât aceeași cantitate de dioxid de carbon. Agentul R32, foarte răspândit în ultimii ani, are un GWP de 675, așa că aparatele noi din aceste categorii trec spre alternative precum propanul (R290), iar pentru aparatele split aer-aer de până la 12 kilowați pragul se aplică abia din 2029.
Pentru cine are deja o pompă cu R32 nu se schimbă nimic peste noapte. Regulamentul privește punerea pe piață a aparatelor noi și nu obligă pe nimeni să-și demonteze instalația, iar service-ul aparatelor existente continuă. Cine cumpără acum are totuși un motiv în plus să întrebe ce agent frigorific folosește modelul din ofertă.
Cât despre propan, da, e inflamabil, și tocmai de aceea producătorii impun distanțe minime față de ferestre, guri de aerisire sau gropi în care gazul s-ar putea aduna. Cantitatea dintr-o pompă de casă e relativ mică, iar la aparatele monobloc tot circuitul frigorific stă afară, în unitatea exterioară. Problemele apar atunci când montajul ignoră acele distanțe.
Fără panouri fotovoltaice, pompa de căldură nu se merită?
Pompa de căldură se merită și fără panouri fotovoltaice, pentru că avantajul ei vine din eficiența cu care transformă curentul în căldură. Panourile pot scădea factura, însă pompa funcționează la fel de bine fără ele.
Mai e și o problemă de calendar despre care vânzătorii de pachete vorbesc rar. Panourile produc cel mai mult vara, când pompa stă aproape degeaba, și cel mai puțin în decembrie și ianuarie, exact când ai nevoie de căldură. Mecanismul de compensare pentru prosumatori mai netezește diferența, în funcție de contractul pe care îl ai, dar nu te baza pe cine îți promite încălzire gratuită de pe acoperiș.
Combinația are totuși sens dacă o privești pe tot anul. Vara, aceeași pompă poate răci casa sau încălzi apa din boiler cu curentul produs pe acoperiș, iar toamna și primăvara producția panourilor și nevoia de căldură încă se mai întâlnesc. Decizia de a monta pompa nu ar trebui însă să depindă de panouri.
Mitul pompei care nu cere nicio întreținere
O pompă de căldură are nevoie de o verificare tehnică pe an, făcută de un specialist, plus câteva gesturi simple pe care le poți face singur. Nu e un aparat capricios, dar nici unul pe care îl montezi și îl uiți zece ani.
La revizia anuală se verifică presiunea și etanșeitatea circuitelor, starea schimbătoarelor de căldură, parametrii electrici și felul în care răspunde automatizarea. Între revizii, treaba ta e să ții unitatea exterioară curată, fără frunze, zăpadă sau plante agățătoare care îi taie aerul, și să urmărești presiunea apei din instalație. Filtrul de impurități de pe circuitul de apă se înfundă mai ales în primul an, când țevile vechi își eliberează mâlul strâns în ele.
De partea cealaltă stau cei convinși că pompa stă mai mult în service decât acasă. Defectele există, ca la orice aparat, însă multe pornesc de la montaj, de la o pompă supradimensionată care pornește și se oprește întruna sau de la o instalație veche nespălată înainte de racordare. Îngrijită cum trebuie, o pompă aer-apă are o durată de viață estimată, în general, între 15 și 20 de ani.
Unde au dreptate scepticii
Nu toate obiecțiile sunt mituri, iar cea mai solidă ține de prețul de pornire. Agenția Internațională a Energiei estimează că achiziția și montajul unei pompe de căldură pot costa de două până la patru ori mai mult decât o centrală pe gaz, diferență care se recuperează în timp, din consum, nu din prima zi.
Cât de repede se recuperează depinde de ce înlocuiești. Față de încălzirea cu rezistențe electrice sau cu GPL, calculul iese în general repede, iar față de o centrală pe gaz nouă poate dura mai mult decât ți-ar plăcea. E o decizie de luat cu cifrele casei tale pe masă, nu după ce a zis cumnatul.
Al doilea adevăr incomod e că o pompă bună montată prost se poartă ca una proastă. Măsurătorile Fraunhofer arată cât de largă e plaja de rezultate între aparate din aceeași categorie, cu coeficienți sezonieri între 2,6 și 4,9, iar diferența o fac în primul rând dimensionarea, temperatura pe tur și reglajul. Cu alte cuvinte, alegi instalatorul cu aceeași grijă cu care alegi aparatul.
Înainte să semnezi, cere o ofertă care spune clar cum a fost calculată puterea, ce temperatură pe tur s-a luat în calcul și ce intră în preț, inclusiv partea electrică și punerea în funcțiune. Ca reper, lista de lucrări publicată pe mandasinstal.ro începe cu consultanța și dimensionarea și include punerea în funcțiune și mentenanța periodică, iar cu o astfel de listă în mână ofertele se compară mult mai ușor.
Și dacă într-o dimineață de ianuarie vezi abur ieșind din unitatea de lângă gard, poți să-ți termini liniștit cafeaua.
Întrebări frecvente despre pompele de căldură
Pot păstra centrala pe gaz ca rezervă lângă pompa de căldură?
Da, sistemele hibride, în care pompa acoperă cea mai mare parte a sezonului și centrala intră doar pe gerurile mari, sunt o soluție folosită des la casele vechi. Agenția Internațională a Energiei menționează combinațiile de acest tip, de obicei cu gaz, printre configurațiile obișnuite. Automatizarea decide când pornește fiecare sursă, după temperatura de afară sau după costul energiei.
Se poate monta o pompă de căldură aer-apă la apartament?
Se poate, dar mai rar și cu mai multe condiții decât la casă. Unitatea exterioară are nevoie de loc pe balcon sau pe fațadă, de acordul asociației de proprietari și, uneori, de aprobări pentru intervenția pe fațadă, iar distanțele de siguranță ale modelelor pe propan se respectă greu în spații înguste. La bloc, varianta aer-aer, adică un aer condiționat bun cu funcție de încălzire, e de cele mai multe ori alegerea practică.
Ce diferență este între o pompă monobloc și una split?
La pompa monobloc, tot circuitul frigorific se află în unitatea exterioară, iar în casă intră doar țevi cu apă. La varianta split, circuitul frigorific e împărțit între o unitate exterioară și una interioară, legate prin țevi cu agent frigorific. Monoblocul e mai simplu de montat și nu cere lucrări pe gaz în interiorul casei, în schimb țevile de apă de afară trebuie protejate de îngheț.
Pompa de căldură poate face și apă caldă menajeră?
Da, majoritatea pompelor aer-apă pot încălzi și apa menajeră printr-un boiler dedicat, cu serpentină mare. Pentru igienă, sistemul ridică periodic temperatura apei din boiler peste 60 de grade, cu ajutorul rezistenței, ca să prevină dezvoltarea bacteriei Legionella. Un boiler bine izolat și dimensionat după numărul de persoane din casă contează aproape la fel de mult ca pompa.
Ce se întâmplă cu pompa de căldură când se ia curentul?
Pompa se oprește, la fel ca o centrală pe gaz modernă, care are și ea nevoie de curent pentru pompa de circulație și pentru automatizare. La revenirea tensiunii, aparatele moderne repornesc singure și își reiau programul. În zonele cu întreruperi dese, discută cu instalatorul despre o sursă de rezervă și despre o protecție la supratensiuni pe circuitul pompei.
Merită o pompă sol-apă în locul uneia aer-apă?
O pompă sol-apă e mai eficientă iarna, pentru că pământul de la câțiva metri adâncime are o temperatură aproape constantă tot anul. În măsurătorile Fraunhofer ISE din 2024, pompele sol-apă cu sonde verticale au atins coeficienți sezonieri între 3,6 și 5,4, peste media celor aer-apă. Forajele sau colectoarele îngropate ridică însă mult investiția, așa că diferența se recuperează greu la o casă mică și bine izolată.
