Ramasesem in a treia zi in Turda, iar sambata dimineata ne-am trezit si am plecat glont catre Salina, care cu o zi inainte isi inchisese programul la 17. Eu cel putin am avut surpriza sa descopar o Salina moderna, cu o intrare cel putin SF, si la interior amenajata la fel de futurist.

Afara era deja foarte cald, dar inauntru ne astepta o temperatura de 10-12 grade, astfel ca ne-am plimbat pe coridoarele si prin incaperile salinei vreo ora si ne venea cu greu sa iesim. Intr-un final am renuntat la o plimbare cu barca pe lacul din interior, am iesit intr-un soare torid si ne-am indreptat spre urmatoarea destinatie, Dealul cu melci din Vidra, pe Valea Ariesului Mic, in Muntii Apuseni.

Am aflat aici de la Doru ca tot podisul Transilvaniei era candva acoperit de ape, si ca apoi in timp scoarta s-a incretit si marea a disparut, astfel ca putem acum vedea cochiliile de melci si scoici la suprafata, pe dealuri. ‘Dealul’ este chiar la sosea, dar daca nu stii despre ce e vorba, nu prea ai sanse sa-l vezi. Noroc ca in zona e si Cascada Pisoaia, care atrage atentia, o cascada foarte frumoasa si cu o apa extrem de rece.

Ne-am dat seama ca fix in acea perioada are loc Targul de fete de pe Muntele Gaina si ne-am indreptat plini de entuziasm intr-acolo. Drumul e foarte prost si am apreciat din plin ca eram cu doua SUV-uri, fiindca altfel cred ca am fi facut cale intoarsa. Din pacate, odata ajunsi sus, am vazut ca toata manifestarea era de fapt un fel de balci-iarmaroc, cu mici, gratare, lautari si diverse lucruri de vanzare. Ne-am mai indulcit dezamgirea cu afine gasite prin tufele de pe marginea drumului si cu panorama locului.

Si un amanunt distractiv: pe drumul spre varf am intalnit un lautar local, pe care l-am luat cu masina pana sus si care pentru a ne multumi ne-a cantat la acordeon. Aici puteti vedea si un videoclip cu ‘concertul’.

A urmat o vizita la Rosia Montana, curiosi fiind sa aflam de ce sunt atatea discutii si controverse in jurul acestui loc. Am gasit Minele Romane inchise (era sambata si programul era pana la 14 doar), in schimb am vizitat Muzeul Mineritului si ne-am informat despre proiectul Gabriel Resources. Zona in sine e deprimanta, pare parasita, si saracia se vede la tot pasul. Iar haldele de steril te fac involuntar sa te gandesti la un peisaj selenar. Colegii mei de calatorie Anca si Bobby au scris mai multe despre Rosia Montana.

Buna dispozitia ne-a mai revenit dupa ce Doru ne-a aratat un loc cu multa zmeura, si niste ‘pilieri’, Pietrele Ampoitei – formatiuni exocarstice calcaroase care se profilau semete pe cerul albastru.

Ne-am continuat drumul si am poposit la Sibiu sa ne incarcam bateriile. Orasul cu casele sale cu ‘ochi’ ne-a primit cu drag, astfel ca l-am colindat pana noaptea tarziu.

Ultima zi a fost cea mai usoara, am plecat spre Transfagarasan, care intr-o zi de duminica cu soare e plin de gratare pe marginea drumului, zgomot si fum. Se mai simte totusi din cand in cand mirosul de rasina, printre cel de gaze de esapament. Sus la cabana, o aglomeratie infernala, astfel ca renuntam la a mai opri, nu apucam sa vedem nici macar lacul Balea, si intram in tunelul care ne duce spre Lacul Vidraru.

Am avut iluzia ca au reparat tot drumul pana la lac, dar de fapt e doar o portiune din el, si din nou am apreciat SUV-urile in care ne aflam si suspensiile lor. La lac, din nou aglomerat, si avem un adevarat soc vazand oameni care vin pana acolo doar ca sa manance sandvisuri pe capota masinii sau sa faca gratar la un metru de masinile care trec incontinuu pe sosea, cu iluzia ca isi petrec o zi in mijlocul naturii.

In drum spre Bucuresti am vizitat si Manastirea Curtea de Arges, foarte frumoasa.

Ultima distractie a constituit-o un curs de tras cu arcul, unde l-am avut ca profesor pe Doru. Ne-a luat mai mult timp sa cautam sagetile ratacite prin lanul de grau decat sa tragem efectiv cu arcul, dar tot a fost foarte distractiv.

Iata si poza de grup cu toata echipa de arcasi a lui Doru.

Marturisesc ca dupa toate aceste aventuri, eu sincer nu-mi doream sa ma mai intorc acasa. Intreaga excursie a fost o experienta minunata, si le multumesc inca o data lui Bobby pentru invitatie si echipei Petrom care a pus la cale proiectul. Am (re)descoperit o Romanie frumoasa, plina de istorie si traditii dar care mai sunt stiute doar de cativa muzeografi pasionati sau oameni ai locului. Si in acelasi timp o Romania plina de peisaje superbe si care-ti taie respiratia, dar pe care daca vrei sa le vezi ai nevoie de SUV.