Calatorie in America de Sud-episodul 9Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 9

A urmat Santiago de Chile. Ne făcuserăm un obicei: în cele câteva ore de zbor citeam intens despre locul în care urma să aterizăm. Citeam grăbiți ca niște studenți la cibernetică înaintea examenului de contabilitate și ne făceam planuri de parcă urma să stăm acolo cel puțin o săptămână. Totul se termina cu expresia devenită deja clasică  “ce loc interesant, păcat că stăm doar o zi”. Căutam festivaluri, speram să vedem piese de teatru în aer liber, să ascultăm muzică în parcuri. În realitate știam că nu avem timp decât să gustăm un pic din savoarea orașului.

La un moment dat în timpul zborului spre Santiago au apărut Anzii, o imagine atât de clară ca și când cineva a întors pagina unui atlas geografic. Nu fac niciodată poze din avion, dar de data aceasta era imposibil să nu păstrezi un pic de măreție, un strop de minunăție.

06_Santiago_1

Din păcate acum, la multe săptămâni după, nu îmi amintesc foarte clar cum am perceput orașul în primele momente. Știu că aventura a început cu un hotel central, într-o clădire frumoasă. Probabil fusese casa unor oameni înstăriți, un mic conac cu camere de toate felurile, de la un salon impresionant ca dimensiune, până la camerele servitorilor. Locul era ponosit și neîngrijit. Pentru a zugrăvi atmosfera e suficient să spun că la recepție ne-au dat câte un prosop care avea cel puțin 20 ani. Al meu fusese roz în tinerețea lui. Dar învățasem deja să depășesc atât de repede astfel de neplăceri și fără prea multe planuri am plecat să văd orașul.

De la hotel am traversat bulevarde largi și am ajuns repede într-o zonă pietonală extrem de vastă.

06_Santiago_2

Un labirint de străzi pietruite, cam largi pentru a face parte din zona veche a orasului ne-au condus riguros către Plaza des Armes, inima proaspătă a unui oraș de 500 ani. Orașul a fost înființat în 1541 și se numea Santiago de Nueva Extremadura.

În piață clădirile erau renovate de curând, la fel și micul parc din mijlocul pieței. Am ajuns la apus și totul avea o poleială care îți incălzea privirea, fără să zgârie sau să deranjeze nici o celulă a ochiului. Ansamblul nu mi s-a părut prea impunător, dar aveam să descopăr că, pentru America de Sud, această piață este destul de mare. Aici este unul din locurile în care poate fi admirată arhitectura colonială. Exista două exemplare clasice, Santiago Cathedral (1747) și Correo Central (Posta).

06_Santiago_306_Santiago_4

Din acest peisaj lipseau terasele, restaurantele și, culmea, turiștii. Pe străzile din centrul turistic erau extrem de mulți polițiști si foarte puțină populație de apărat. Încercam să înțelegem de ce este nevoie de această pază exagerată, deși Santiago a fost primul loc în care ni s-a spus să ținem foarte bine geanta și să luăm la noi doar ce este strict necesar. De împodobit cu cercei și alte cele, mai bine nu.

Am plecat doar cu Ruxandra și am decis să încercăm una din cele doua terase din piață. Am comandat ceva specialități, dar era destul de trist totul și încet, încet am decis să ne întoarcem la hotel. Unde pulsa viața acestui oraș latin?

Știam că restul grupului urma să se întâlnească cu un localnic. Au sunat să ne anunțe unde sunt, dar Vodafone și Chile au fost o combinație dezastruoasă, astfel încât nu am înțeles mai nimic, nici unde sunt și nici cum ajungem și noi acolo. Ardeam de nerăbdare să merg și eu cu ei, dar am reușit să aflu locația abia pe la 11 noaptea (wifi and whatsapp au rezolvat dilema). Deși era târziu, am luat repede decizia că trebuie să fiu și eu acolo indiferent de riscuri. Așa că la 23:30 aveam o singură întrebare: unde găsesc un taxi. Întreb la recepție și băiatul drăguț îmi spune că poate chema taxi, dar durează 20 min așa că mai bine aș lua unul de la colț de stradă. E sigur, întreb eu speriată? Zâmbește și îmi spune un fel de “așa și așa” nemulțumitor. Era momentul în care iți asumi riscul sau stai cuminte acasă.

M-am regrupat repede…venisem în America de Sud pentru aventură și îmi făceam griji să merg cu un taxi…come on. Mi-am mișcat repede fundul, am oprit primul taxi și când am urcat am avut un șoc, șoferul era într-o cușcă de metal și sticlă. Se pare că aici chiar poate fi periculos. Am cerut să mă oprească la ATM, nu știu în ce limbă am vorbit pentru că spaniola mea era o glumă. Cu banii în mână am văzut cum domnu’ meu mă aștepta lângă mașină, cu o țigară în gură și cu un picior sprijinit de mașină. Eram ca în filmele cu gangsteri, mi-a deschis galant portiera și în acel moment mi-a pierit orice urmă de teamă, eram camarazi.

După 10 min am ajuns în adevărata inimă a orașului, în locul care pulsa de energie vitală. Terase, lumini, zgomot. Râdeam de mine și de toate grijile, dar mă și felicitam în același timp. Zona se numește Miraflores și este locul unde înțelegi spiritul latin, vezi că telenovelele reflectă o bună bucată de realitate. Restaurantul unde erau „ai mei” avea pereți roz, oamenii erau zgomotoși, iar mâncarea foarte bună. Localnicul chilian cu care ne-am văzut este ziarist și un om frumos. Genul de persoană care iți zâmbește din primul moment, care vorbește mult și care ar vrea să-i înțelegi istoria și să-i iubești poporul.

Ne-am întors pe jos, și astfel am bătut orașul noaptea cu cel mai potrivit ghid. Vechiul și noul Parlament, Tribunalul, Universitatea, toate erau ca niște poze agățate pe o ață și se desfășurau ușor, ușor in fașa noastră. Eram singuri pe străzi, ne auzeam pașii pe cimentul foarte european. Eram veseli, făceam planul pentru seara următoare.

06_Santiago_5

Ca un amănunt pentru mine Santiago este orașul în care toți ascultă rock, iar oamenii de toate vârstele au tricouri cu Pantera. Am fost atât de contrariată încât l-am sunat pe fratele meu să-l întreb care sunt formațiile care se trag de acolo. Mai nimeni …

A doua zi am revăzut pe lumină aceeași zonă. M-am îndrăgostit la prima vedere de un bodyguard de la tribunal (culoarea pielii era ceva de nedescris), am băut mule sucuri naturale, ne-am îndrăgostit iar de Institutul Cultural care îmi demonstra europenizarea masivă a țării.

06_Santiago_6

Am intrat repede în atmosfera primului bazar și am făcut shopping în Miraflores. Același cartier ca seara trecută, bătut la picior acum.

06_Santiago_906_Santiago_7

Dupa-amiaza ne-a surprins făcând poze cu tonele de graffitti din această zonă. Soarele lovea din toate unghiurile, iar noi ne păstram zâmbetul de poză și încăpătânam să admirăm această artă.

06_Santiago_8

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>