Calatorie in America de Sud-episodul 8Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 8

Am trecut pe lângă lacuri ireal de frumoase, bine asezonate cu locul, am admirat galbenul prezent peste tot, caii așezați de un regizor priceput chiar pe malul lacului. Vântul puternic s-a iscat din senin si începusem sa înțeleg ce înseamnă Torres del Paine. Dar nu am simțit frumusețea locului pana în măduva oaselor, nu găsisem încă măreția si spectaculosul.

05_TorresdelPaine_5

05_TorresdelPaine_55

Ultimul refugiu a însemnat dormit la cort si emoția faptului ca urma sa vedem răsăritul la turnuri. Turnurile reprezintă o formațiune de 3 blocuri/vârfuri din granit cu o înălțime maxima de 2800 m.

Am ajuns destul de devreme si m-am gândit ca merita sa merg in recunoaștere. Aici potecile sunt atât de populate încât nu ai de ce sa iți faci griji daca mergi singur. In parc sunt pume, dar se povesteste ca la o întâlnire face-to-face acest animal se sperie inainte ca tu sa apuci sa faci ceva. Astfel, semi-linistita am mers prin pădure timp de 2h, am cules câteva flori pitice pentru ziua Elei si de frica le-am ascuns in pălărie. Chilienii sunt atât protectori cu natura  încât mi-a fost teama sa nu primesc amenda pentru cele 5 firicele rupte. Au urmat doua selfi-uri si m-am întors cu sentimentul ca puteam trai si fără aceasta mini expediție singuratica.

Ultima parte a Torres del Paine a început cu trezirea la 4 dimineața. Dormisem semi-îmbrăcata, m-am mobilizat repede, am pus frontala si eram gata de plecare. Oamenii din grup au întârziat in acea dimineața, plus ca mi se părea ca am mers încet si astfel pentru mine a început teama ca nu mai ajungem, ca nu mai vedem partea spectaculoasa a parcului. Eram ca un grup de licurici si fiecare avea o alta ora la care trebuia sa răsară soarele (diferite surse). Confuzie totala. Nervii creșteau exponențial odată cu trecerea minutelor. Radu era in fata, ii vedeam picioarele lungi care nu voiau sa se miște mai repede. Din spate se auzea “ Așteptați a rămas X in urma”.

S-a terminat mersul prin pădure si odată cu el si mersul in grup compact. Am evadat, întâi Ruxandra si după ea am țâșnit si eu. Urcușul a fost greu, prin grohotiș sau cum s-o numi la ei, dar nu știam decât ca vreau sa ajung sus. Am intrat in transa, nu îmi amintesc mare lucru din tot urcușul, dar știu ca mergeam constat, cu încrâncenare.

Într-un final am ajuns sus, la turnuri, dar nici urma de soare. Acolo era o familie de englezi cu care vorbisem pe traseu care înghețaseră așteptând răsăritul, iar acum coborau dezamăgiți. Eram derutata, am ajuns prea târziu sau chiar nu se vede nimic? Erau oameni îngrămădiți in sacul de dormit, cocoțați pe cate o stanca, într-un peisaj de o măreție greu de descris. Si totul într-o liniște perfecta, într-o așteptare dubioasa.

In câteva minute, timp in care abia am avut timp sa mă așez bine in peisaj, s-a colorat totul si am auzit de lângă mine cel mai sincer “Mulțumesc, Doamne ca sunt aici”. Era Ruxi, fata sincera si mereu pozitiva. Turnurile erau cum trebuiau sa fie: roz, parțial luminate, iar in stânga era ceata dimineții colorata acum in roz cu reflexiile albastre ale cerului. Peste tot era energie si frumusețe.

05_TorresdelPaine_6

 

05_TorresdelPaine_7

 

A ajuns si restul grupului, am început cu clasica poza de grup, după care oamenii iți cereau sa le faci poze, cu indicații clare despre ce trebuie imortalizat acolo. M-am furișat din calea turiștilor nemiloși, m-am ascuns sub o piatra, am stat in liniște si m-am bucurat. Am plecat ultima din cei veniți pentru răsărit, am fost mai mereu singura pe drum si începuse sa îmi fie un pic teama. Când deodată se mișca ceva într-un tufiș … era o vulpe care se spăla in lumina dimineții. Era la ea acasă si nu-i pasa de mine. O surpriza de neprețuit …

05_TorresdelPaine _8

Întoarcerea de la refugiu pana la locul de unde luam autobuzul mi s-a părut incredibil de lunga. Era cald, bocancii atârnau greu si lipsea motivația. De ce sa ne întoarcem chiar acum?

05_TorresdelPaine_56

Drumul era constituit din doua bucăți, microbuzul prin parc și după cu autobuzul pana la următoarea destinație. Prima parte a fost distractivă. Șoferul construise un munte de bagaje in partea din fata a vehiculului si mă întrebam cum poate face asta de mai multe ori pe zi si cum de nu se întâmpla niciodată nici un accident. La prima frâna însă muntele s-a răsturnat peste oamenii care stăteau in fata. Nici nu știam daca intamplarea era de ras sau de plâns pentru ca oamenii puteau fi loviti de bagaje de munte care in general sunt foarte grele.

Am ajuns la civilizație, am folosit o baie curata, am băut pentru prima data fresh de mango (este absolut minunat) si am plecat spre Punta Arenas via Puerto Natales unde lăsasem bagajele.

Intoarcerea a fost via Punta Arenas, orasul aflat la Stramtoarea Magelan.

 

 

One thought on “Calatorie in America de Sud-episodul 8

  1. Ioana Enache

    Povestea se opreste la episodul 8? Cand continua cu promisele 9, 10 si cate mai apar pana la povestea completa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>