Calatorie in America de Sud-episodul 4Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 4

Perito Moreno

Drumul către ghețar a fost un spectacol pentru mine. Am ales (hostelul, nu noi) o ruta alternativa, pe un drum neasfaltat, prin pustietate. Stand liniștit in mașina si admirând peisajul vedeai deodată cum sar iepurii in stânga si in dreapta. Erau si multe păsări, mari, colorate. In autobuz am stat lângă un englez, iar spectacolul sălbăticiunilor se derula atât de rapid încât nu apucam sa mă gândesc cum se zice X in engleza si, pentru ca îmi doream sa împart aceasta bucurie cu vecinul, îl trăgeam efectiv de mâneca sa-i arat. Sper final făcea si el același lucru crezând probabil ca e mai eficient acest mod de comunicare.

Aici am văzut cum cade cerul peste toata nemărginirea acoperita cu iarba colorata de la roșu intens la galb pal. Ne-am oprit la o ferma de cai unde nu mă saturam sa admir culorile. Ca poza sa fie perfecta in prim plan erau niște cai fericiți si niște europeni frumoși cu fata arsa de soarele (el cu barba adevăra nu hipstereasca, iar ea, poloneza, cu codite). Mă simțeam ca într-un film si tânjeam sa stau si eu acolo câteva săptămâni. In momentul in care scriu știu ca este posibil sa găsesc ceva gen voluntariat in astfel de locuri si cu astfel de oameni, dar niciodată nu am curajul unei decizii dramatice (cel puțin eu o consider dramatica).

03_PeritoMoreno_2

 

Ghidul, un tip simpatic, care ne-a atenționat ca, in opinia lui, a calatori fără a experimenta relațiile interumane este aproape nul ne-a povestit despre familiile care dețin sute de mii de hectare de pământ aici, in Paragonia argentiniana. Un caz celebru este familia Werthein, care a emigrat in 1904 din Rusia si ale cărei proprietăți … de la pământ la bănci depășesc puterea mea de înțelegere.

Intre 1920-1922 au avut loc aici o serie de greve care au fost reprimate in mod sângeros. In 1920 pe fondul crizei economice de după al doilea război mondial prețul lânii a scăzut foarte mult, iar muncitorii au devenit extrem de nemulțumiți de condițiile de munca. S-au răzvrătit si, in prima confruntare armata care a avut loc in ianuarie 1921 au murit 4 polițiști si un civil si ulterior a fost decretata stare de urgenta. Lucrurile se calmează, proprietarii de pământuri fac promisiuni pe care nu le respecta si in scurt timp întreprind tot felul de acțiuni care sa înfrângă orice tentativa de protest. Astfel, in august 1921 sute de oameni au fost luați prizonieri si acuzați ca ar fi anarhiști sau bolșevici. In 1922 are loc un incident la o ferma al cărui proprietar era neamț si care omoară 2 protestatari. Ca răspuns muncitorii iau prizonieri câțiva proprietari de pământuri împreuna cu familiile acestora, ii torturează, violează si apoi ii omoară. Astfel, armata, care se retrăsese la Buenos Aires, a fost rechemata, evenimentele sângeroase continua si sute de oameni sunt ucisi.

Acest eveniment a rămas cu numele Patagonia Rebelde, iar rezultatele au fost departe de succes. Parlamentul adopta o lege prin care ziua de munca rămâne de 10h.

Sursa celor de mai sus este britannica.com, din ce a povestit ghidul despre evenimente a ramas destul de putin in memorie.

Cu toate aceste povesti proaspete la bord am continuat drumul spre Perito Moreno, ghețarul cu o suprafața 250 km2 (de x ori mai mare decât Buenos Aires). Pentru mine ghețarul a fost o alta dovada a măreției Patagoniei. In unele ghiduri este considerat ca cea spectaculoasa bucata a Patagoniei.

Totul a început cu un scurt trecking in Parcul National Los Glaciares, unde am văzut laptele ghețarului, volumul de apă provenit din topirea gheții. Am înțeles ce înseamnă un iceberg, cat de mica este bucata de la suprafața si cum poate avea zeci de metri adâncime. Aici am realizat ca faptul ca gheata se vede albastra este cat se poate de adevărat. Explicația tine de un pic de fizica. Straturile subțiri de gheata care se depun constant conțin bule de aer si cu cat straturile sunt mai multe si devin mai groase aceste bule se comprima. Fără bulele de aer lumina penetrează stratul de gheata si rosul din spectrul luminii este absorbit, si asa cum sustin specialistii, fără roșu ochiul nostru percepe culoarea ca fiind albastru.

03_PeritoMoreno_4

Particularitatea acestui ghețar consta in faptul ca se fracturează periodic si, când se întâmpla, cantitatea de gheata dislocata este semnificativa. Acesta a fost motivul pentru care, ajunși aproape de ghețar, am ales sa facem o scurtă croaziera pe Lacul Argentino pana aproape de Perito. L-am auzit cum trosnește, l-am văzut albastru si murdar si i-am văzut live fracturarea. Cu toate acestea croaziera nu m-a impresionat prea mult.

Ce mi-a plăcut însă foarte, foarte mult a fost plimbarea pe pasarelele instalate lângă ghețar și care par un labirint intins de la nord la sud. De aici ai priveliști incredibile si iți vine sa stai sa respiri un pic de frumusețe. Nu vezi doar peretele vertical de gheata, ci si partea de sus si vezi cum se pierde gheața pana la linia orizontului.

03_PeritoMoreno_5

La întoarcere îmi propusesem sa ii spun englezului ca ochii lui au culoarea ghețarului, își făcuse el niște selfie de care era foarte incantat. Dar eu … nu am fost in stare sa cultiv relația de prietenie si el a început sa vorbească cu o olandeza cu doua capete mai mare decât el. Am suferit un pic, m-am certat pentru atitudinea si acțiunile mele de doi bani.

Dupa Perito Moreno am plecat in aceeași zi, în mare graba, la El Chalten cu ținta exacta Fitz Roy.

One thought on “Calatorie in America de Sud-episodul 4

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>