Calatorie in America de Sud-episodul 2Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 2

La întoarcere am făcut cumpărăturile de stricta necesitate si ne-am pregătit de seara. Am stat atât de puțin in hotel încât nici nu-mi amintesc cum arata camera.

Seara am petrecut-o într-un cartier mai puțin turistic San Telmo. Drumul pana acolo a fost mai interesant decât obiectivul in sine. Erau mulți oameni săraci sau mai puțin săraci care stăteau in jurul unor butoaie unde ardea focul. Imaginea era completata de o alta categorie de oameni, cei care stateau pur si simplu întinși pe strada. Vedeam noutatea pe care o așteptam. Nu prea am avut curaj sa fac poze, oricum fără oameni pozele nu spuneau absolut nimic.

Finalul excursiei de seara s-a intamplat într-o piațetă luminata de becuri colorate unde exista un DJ, un casetofon vechi si mulți oameni care dansau tango. Era o combinație interesanta de localnici si turiști, o interacțiune ciudata intre bărbații galanți de 70 ani si femei de 30 care se bucurau sa fie invitate la dans.

01_Bueno_Aires_3

Nu am fost musai impresionata, am avut sentimentul ca orașul e mult mai colorat si mai vibrant decât ce am văzut noi. Am plecat cu sentimentul ca mă voi întoarce in Buenos Aires.

A doua zi dimineața am pornit spre Ushuaia. Zborul a fost lung, iar spre final am plutit peste munți. Avion mare, altitudine mica, aveam senzația ca lovim creasta muntelui cu aripa. A fost primul moment de încântare, de frumusețe absoluta pentru care am mulțumit ca mă aflam acolo.

Odată cu aterizarea eram oficial la capătul lumii, in Tara de Foc.

Regiunea este o grupare de insule aflate la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, fiind despărțită de continent prin strâmtoarea Magellan. Istoria zonei începe in negura vremurilor, mai exact exista dovezi ca acum 9800 ani aici trăiau paleoindientii. Facem un salt urias in istorie si aflam ca in 1520 Magellan a străbătut canalul in 20 zile si tot ce a văzut de pe mal a fost fumul de la focurile băștinașilor. Legenda spune ca la acea vreme oamenii nu avea haine si focul le era vital. De aici vine denumirea de Tara de Foc.

Fiind fără bagaje, de la aeroport am mers direct spre Canalul Beagle (240 km lungime si 5 km lățime) si ne-am îmbarcat pe un vas mare si turistic. Scopul călătoriei colonia de pinguini si Farul de la Capătul Lumii. As fi stat continuu pe punte, dar a fost foarte frig, orașul Ushuaia fiind la 1000 km de Antarctica. De aici pleacă majoritatea croazierelor spre Polul Sud. Cândva poate mă voi îmbarca cu destinația Polul Sud

Am văzut 3 colonii: cormoran imperial, lei de mare si pinguini. Sunt sigura ca sunt hrăniți si de autorități pentru ca par “fără griji”, relaxați si gata de poze. Oricum ar fi este un spectacol savuros sa-i vezi in mediul lor natural. La prima oprire am confundat cormoranii cu pinguinii, erau mulți grupați, pinguini ce sa mai vorbim. Leii leneși, masivi si insensibili la poze au fost surpriza din punctul meu de vedere.

02_Ushuaia_1

Călătoria s-a încheiat cu colonia de pinguini mici si extrem de expresivi care stăteau cuminți la ei acasă. Poze multe, agitație pe barca oamenilor in timp ce micuții se uitau curioși, dar își vedeau de treaba lor de seara: mai o certa, mai un romantism.

02_Ushuaia_3

Aceasta croaziera/călătorie merita a fi făcută cu o barca mai mica care iți permite sa te apropii mult de mal, sa cobori si te plimbi pentru câteva minute printre simpatici. Pentru astfel de bărci este necesara rezervarea cu mult timp înainte.

Farul de la capătul lumii a întregit poza, doar ideea ca sunt acolo m-a impresionat. Altfel, e ușor ruginit, năpădit de cormorani. L-am văzut in lumina după-amiezii si părea foarte “prietenos”. Eu eram cea timida.

02_Ushuaia_4

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>