Calatorie in America de Sud-episodul 15Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 15

Ce a însemnat La Paz pentru mine? O suma de recorduri, capitala la cea mai mare altitudine, colorata, autentica. Cum a început? Am aterizat dimineața, am fost așteptați de medici cu stetoscop si oxigen, care, sincera sa fiu, ne cam jigneau. Come on … noi venim de la 5000 m. Aeroportul se afla in El Alto, localitate situata la 4149 m, adica ceva mai sus decât capitala care este la doar 3660 m. Drumul de la aeroport spre hotel a inceput cu o ceata groasa si permanenta prin care nu se vedea absolut nimic. Dar când patura opaca s-a ridicat brusc ne-a lăsat sa vedem minunea din vale, orașul populat si aglomerat. Vedeam casele aruncate pe multe dealuri, înghesuite una in alta ce par sa formeze un covor sau un mușchi de pădure. Nu iți vine sa crezi ca acest oras intins are doar 1 milion de locuitori.

100_LaPaz_0

100_LaPaz_5

Bolivia are doua capitale, La Paz este capitala administrativă și Sucre capitala constituționala. Sucre a fost aleasa inițial capitală în 1825 după proclamarea Boliviei ca republica. În 1898, în urma războiului civil, La Paz este proclamata capitala.

Primul lucru pe care mi-l amintesc din La Paz sunt oamenii care la ora 8 dimineața mâncau ciorba (sau similar) asezati comod pe marginea trotuarului. Era atât de departe de normalitate întreaga scena  încât toata lumea s-a înghesuit la geamul autobuzului sa facă poze. Am citit ca bolivienii cred cu tărie in faptul ca pozele le fura sufletul. Am încercat sa mă supun acestei superstiții, deși este atât de colorat totul încât m-am abținut cu greu.

Autobuzul mergea pe străzile înguste si totul părea atât de autentic: era zarva mare, oamenii vindeau absolut orice, de la haine Columbia sau North Face, pana la pui întregi atârnați in galantarele de pe marginea drumului si care pui căpătaseră o culoare ciudata, un galben ca de ceara. Ca prima aroma a locului constati ca aici femeile sunt total neinteresante, lipsite de gratie si farmec, chiar uratele. Sunt îmbrăcate cu acele fuste crete de sub care răsare o burtica maricica. Cred ca acolo își ascund banii mai degrabă decât ceva straturi de grăsime. Parul este strâns in doua codite lungi si imaginea este întregita de nelipsitele pălării purtate pe vârful capului. Când le vedeam acasă in poze credeam ca acestea fac parte dintr-un fel de costum popular. Dar nu… erau peste tot, purtate de femei de aproape toate vârstele. Legenda spune ca pălăriile au apărut după ce muncitorii englezi de la căile ferate au primit din Anglia un lot de pălării mici care au fost făcute cadou sau vândute, cine știe :), femeilor boliviene

100_LaPaz_2

Hotelul ales a fost situat central, in inima unui bazar animat si tare colorat. Patronul era extrem de elegant, vorbea o engleza impecabila si părea desprins de pe afișul unui film cu producători de cafea. Ne-a servit galant cu frunze de coca si ne-a sugerat sa lăsăm la hotel toate obiectele de valoare. Zis si făcut, bagaj lăsat, tablete, cercei, bani lăsați si începem sa discutam in graba despre următorul pas, vizita la Tiwanaku. Nu pare nimeni prea incantat de idee, dar eu citisem atât de mult despre si văzusem atâtea documentare încât nu as fi renunțat la acest loc pentru nimic in lume. Astfel, când vedeam cat de ușor ar renunța oamenii la acest site arheologic renumit am început sa urlu înăuntrul meu. Dar … ce știam sigur era ca eu voi merge acolo.

100_LaPaz_3

Aveam 2-3h sa exploram orașul si timpul părea suficient. Pornim fără un tel exact, ne oprim sa bem fresh servit intr-o punga clasica ce avea un pai in vârf, mâncam cactus si plăcinte cu brânza din locuri oarecum dubioase. Îmi propusesem sa dau jos pecetea  de turist european si găsisem cel mai potrivit loc.

Am stat grupați, chiar nu părea un loc sigur. Localnicii erau mici, negri si, probabil din cauza sărăciei, foarte încruntați. Exista o categorie speciala, curățătorii de pantofi, care au o fata complet acoperita cu o căciula neagra. Fie ca stau si așteptă clienții, fie se plimba prin oraș cu cutiuța in mana par niște infractori periculoși care vor sa se ascundă. Parca aștepți sa scoată din buzunarul de la piept diamantele furate. Cineva din grup a emis ipoteza ca este posibil sa le fie rușine de meseria lor si de aici dorința de a se ascunde.

In circuitul nostru prin centru am văzut doua piețe, fiecare cu cate o catedrala. Piețele au fost San Fracisco si Murillo – in traducere, inima orașului.

100_LaPaz_1

100_LaPaz_6

După acest prim contact La Paz mi-a lăsat impresia  unei capitale cu monumente in miniatura sau la scara mult mai mica decât mă așteptam. Nu era nimic impunător sau care sa-ti taie respirația. Respirația ti se taie insa foarte repede in drum spre hotel, drum ce presupunea un mic urcuș printre magazinele cu suveniruri.

100_LaPaz_7

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>