Calatorie in America de Sud-episodul 11Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-episodul 11

Am plecat spre desert in jurul orei 16:00, ora recomandata de ghidul nostru. Era un omuleț mic, negricios si tare vesel. Face parte din categoria celor care se vor simpatici si care rad copios de propriile glume, iar tu ajungi sa razi de rasul lor.

Am început cu Valle de la Muerte. Peisajul era măreț si privit de sus, din punctul in care eram,părea ca un desen 3D numai bun de agățat deasupra biroului. Singurul termen de comparație pe care îl aveam era deserul din Iordania, dar aici totul părea diferit: culorile, texturile, caldura. Am început cu Mirador de Kari, Piedra del Coyote care este un must see conform ghidurilor. Este absolut inacceptabil sa pleci fără un set complet de poze de aici.

07_Atacama_10

De acolo valea pare era ireala, ca si când ar fi fost desenata cu precizie si cu multa atenție la detalii.

07_Atacama_11

 

Am coborât in vale si am mers cu mașina catre Valle de la Luna pana la punctul de unde urma sa vedem apusul. La ora aceea era in continuare cald așa ca ne-am descălțat si ne-am conectat cu ceea ce mai târziu avea sa poarte numele de Patcha Mama.

07_Atacama_7

Am urcat cu mare efort o mica duna de nisip, am ras de Radu care se dădea cu placa pe nisip si cam atât a fost prima oprire. Ne-am reîmbarcat si am plecat cu sentimentul ca Atacama era mai mult.

07_Atacama_8

De aici desertul ne-am oferit reprezentația de maxima frumusețe. Am vazut formatiuni de sare dintre care cea mai cunoscuta  Las Tres Marías.

07_Atacama_11

M-am despărțit de restul grupului, de aparatul foto si am rămas sa admir minunea. Era o ceata subțire, poate doar praful datorat pașilor noștri, care devenise roșiatica si care te făcea sa te întrebi daca este real ce vezi. Eram pe o muchie si mă învârteam dintr-o parte in alta fără sa pot decide unde e mai bine sa privesc. Munții aveau ceva albicios de la sare si aceasta ii făcea sa strălucească. Fundalul sonor era puternic, auzeai multe din limbile globului plus zgomotul aparatelor foto.

07_Atacama_12

Am văzut ușor, ușor cum se duce soarele si m-am îndreptat fără prea mare tragere de inima de restul grupului. Am mai stat cel puțin 1h acolo, practic am plecat ultimii. In timp ce coboram se vedeau farurile celorlalte mașini ca niște dungi de lumina in tot peisajul acesta împietrit si acum, după apus, monocrom. Oamenii plecau spre casa lor, spre zona de confort după ce, preț de câteva ore văzuseră una din minunile acestei lumi.

07_Atacama_13

 

Ultima seara in Atacama a fost banala. Am mâncat într-un loc modest, am împachetat si cam atât.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>