Calatorie in America de Sud-Chile episodul 7Blogul de vacante | Blogul de vacante

Calatorie in America de Sud-Chile episodul 7

Senzația pe care mi-a lăsat-o refugiul a fost de autogara. Oamenii veneau complet uzi, înjurau sau râdeau de ridicolul situației. Nu mă atingea nimic, nu puteam crede ca este grava situația pentru ca eu citisem ca in Torres del Paine poți avea  trei anotimpuri in 15 min. Eram super optimista. Si pana la urma cat mai putea tine toamna actuala? Mă simțeam ușor neintegrata și neprimita în atmosfera de aici și parca nu aveam nimic de-a face nici cu oamenii.

Un vin, o bere, un ceai călduț, toate in speranța ca ploaia se va opri. Stăteam cu spatele la oamenii din grupul nostru si cu fata lipita de geam sperând ca anotimpul vara va veni. Veneau oameni super echipați uzi pana la piele (si nu e doar o formula, se dezbrăcau pe hol pana rămâneau doar in chiloți) si văzându-i simțeam cum speranța mi se năruia complet. Îl alesesem pe Radu si Patagonia tocmai pentru Torres si el îmi făcea asta … total nedrept.

Într-un final ploaia s-a oprit si am plecat spre Ghețarul Grey. Eram doar 5 pers din grupul nostru si ne-am distrat bine de tot, am făcut filmulețe stupide, poze haioase. Pentru mine era bucuria ca am plecat, era vânt așa cum nu mai văzusem in viața mea si entuziasmul începutului de experiența in pustietate. Peisajele mi se păreau medii ca frumusețe sau noutate. Acum nu înțeleg de ce simțeam nevoie sa pun calificative fiecărei etape a călătoriei.

 

05_TorresdelPaine_30

Drumul de întoarcere de la ghețar s-a încadrat perfect în acea graba frumoasa a întregii excursii. Părea mai lung, noi am întârziat și am fost nevoiți sa alergam pentru a prinde masa de seara. Deși refugiul era mare și plin de lume nu aveai prea multe de făcut astfel încât am încheiat seara repede.

A doua zi dimineața filmul s-a derulat pe rapid înainte: mâncat din traista, echipat si pornit pe aceeași ploaie. Acum călătoria nu mai era opționala, următoarea noapte aveam cazare la un alt refugiu. Nu am mare lucru de povestit din a doua zi de Tores, a plouat tot timpul, nu am văzut nimic. Urma sa mergem pe Vale Franca, dar era închisa de rangerii parcului. Simțeam ploaia pana in epiderma … mi-am pus pașaportul într-un buzunar al pantalonilor sub doua straturi impermeabile (de firma :) ) si s-a udat tot.

Un moment amuzant si super povestit in tara a fost pauza de 10 min in care am savurat un ness scurt, deși ploua constant. L-am frecat cu un bat, am consumat apa înghețata pentru el, dar a fost cea mai povestita cafea din viața mea.

05_TorresdelPaine_33

La finalul zilei, când știam ca refugiul este aproape, ne-am întins pe o plaja uda pentru ca oricum nu mai conta. S-a dovedit ca a contat pentru ca in refugiu am constatat ca sacul de dormit era ud. Așa ca sfatul meu este sa nu lăsați rucsacul in balta in timp ce va pozați pe o plaja cu pietre ude.

05_TorresdelPaine_34

Refugiul 2 a fost Los Cuernos si in seara aceea oricine avea ceva de uscat. Stăteam in sala de mese in șosete si mirosea a umezeala.  Aici am vorbit cu mulți oameni. Mi-a rămas întipărita in minte emoția cu care o doamna de 70 ani povestea despre El Chalten. Engleza ei era ușor stângace, ochii extrem de albaștrii si emoția din voce învăluiau masa într-un fel de magie. Fusese acolo acum 30 ani ca instructor de ski, iar locul nu avea absolut nimic construit, era o singura cabana, iar ei erau 4 instructori si cam atât … Fără sa dea prea multe amănunte înțelegeai ca a fost una din cele mai frumoase perioade din viața ei. Iar acum se întorsese sa revadă locul, sa retrăiască un pic din ce a fost atunci.

Am vorbit apoi un turist excentric din Hong Kong care milita pentru independenta. Plimba cu el un carton cu un slogan pe care acum nu mi-l amintesc si isi poza mesajul avand pe fundal minunile Americii. Astfel, demonstra ca miscarea lor de eliberare este sustinuta din orice colt al lumii. Seara am stat la masa cu el si îmi punea apa in pahar cu atâta grija si tact de parca eram la o întâlnire si îmi turna un vin din ’60. M-a amuzat toata situația, dar faptul ca nu mă simțeam în largul meu mi-a reamintit cat de sălbatica am ajuns.

După cina am continuat cu uscarea bocancilor, ii pusesem pe betele de trecking ca pe frigărui. Am ras la gura sobei cu o polonezo-americanca si am mers la somn devreme.

In acea seara au fost nenumărate discuții despre vreme si mulți susțineau ca după cum bate vântul si alte astfel de argumente tehnice care îmi scăpau, nu sunt șanse de soare. Dar a doua zi dimineața am văzut pentru prima data soarele in Torres del Paine.

05_TorresdelPaine_35

Am văzut Los Cuernos, am mers mult timp singura si mi-am permis momente ZEN in timp ce ne apropiam de turnuri.

05_TorresdelPaine_4

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>