Dar mai intai ce inseamna extrasezon? Pai in teorie este perioada de timp din afara sezonului de referinta, sezonul fiind intervalul de timp cand conditiile climatice ale unui loc permit turistilor sa beneficieze la maxim de specificul unui loc turistic. Exemple clasice: la plaja vara si la ski iarna. In acceptiune practica, extrasezonul este perioada aceea cand poti sa te bucuri de frumusetile si facilitatile unui loc cu bani mai putini. Desigur, exista si dezavantaje, altfel concediile in extrasezon n-ar mai avea preturi asa de mici.

Cum spuneam, fiecare destinatie de vacanta are perioada de sezon si extra-sezon proprie: vacanta la ski in Alpi in ianuarie-februarie, Revelion intr-o statiune la Marea Rosie, sau vacanta de 1 mai la mare sunt doar cateva exemple.

Noi am incercat mai multe vacante in extrasezon, si ne-au placut toate, de la 1 mai la mare in Romania si Bulgaria, Paris si Munchen in septembrie-decembrie, Barcelona in martie, Vine si Praga in octombrie, Roma in decembrie….si lista poate continua. Ideea e ca de fiecare data am gasit atatea lucruri care sa compenseze conditiile din sezon, si in plus am iesit de fiecare data foarte ieftin.

Blogului de vacante ii place mai mult marea, si pentru ca afara e asa frig si cred ca multi dintre noi se gandesc la o plaja undeva, la mult soare si la un cocktail cu umbreluta, ne-am gandit sa va povestim de ce ne plac noua vacantele in extrasezon exemplificand printr-un sejur de acum doi ani, in Tunisia. A fost vorba de sapte zile in Sousse, o statiune la 3 ore de mers cu avionul de Bucuresti. Am optat si pentru excursia in desert de 2 zile. Pretul a fost in jur de 300 Euro de persoana, cu tot cu taxe, si demipensiune la un hotel de 3 stele.

Marturisim ca a fost o vacanta la sfarsit de sezon, prin octombrie, in conditiile in care extrasezon pur in Tunisia inseamna ianuarie-februarie, iar varf de sezon – iulie-august.

Dar sa vedem pe scurt cum a fost, si ce am apreciat cel mai mult din conditiile de extrasezon:

- In primul rand, temperatura suportabila. Mie cel putin nu-mi plac extremele, nu suport nici caldura de +30 grade si nici frigul de la -10. Daca ar putea fi 22-25 grade tot anul, nu m-as supara. Asa ca temperatura din Tunisia din octombrie a fost perfecta, cam 20-30 grade, iar apa chiar calda, de 21-22 grade.
- Apoi lipsa de aglomeratie – mana cereasca, atat pe plaja cat si in oras. Oricum hotelul avea plaja privata, deci nu eram pe o plaja comuna, dar era foarte aerisit totul, si liniste. Cred ca aglomeratia e lucrul care separa din start pe cei care vor o vacanta in sezon de ceilalti care vor in extrasezon, fiindca totul e relativ: unii vor vacante in perioada cand e cea mai mare aglomeratie intr-o statiune, fiindca le place efectiv aglomeratia, sau sunt de parere ca daca atunci merge lumea, atunci e bine, iar ceilalti fug de aglomeratie, vor liniste si spatiu.
- Preturile mai mici, atat la pachetul turistic cat si la serviciile locale.
- Excursia din desert care in sezon nu ar fi putut fi suportabila cred eu, acum a fost foarte ok…30-35 grade in loc de 45-50, timp mai mic de asteptare la obiectivele turistice, hoteluri mai putin populate, deci mai mult spatiu la piscina.
- Programele de animatie de la hotel au fost chiar la inaltime, desi era extrasezon. La fel si cei de pe plaja care inchiriau echipamente pentru sporturile acvatice, si in plus nu mai dura asa de mult pana sa-ti vina randul sa incerci paragliding sau skijet-ul.
- Am putut vizita mai multe obiective in general pe tot parcursul vacantei.

Si acum si dezavantajele, asa cum le-am perceput noi:
- Credem ca vremea schimbatoare ar putea constitui cel mai mare dezavantaj cand mergi in vacanta pentru soare, plaja si mare. Norocul nostru a fost ca am prins doar o zi de ploaie, dar altfel n-ar fi fost prea amuzant sa stam in casa.
- Temperatura din camere – fiind in extrasezon, nu mai functiona aerul conditionat – adica nici sa incalzeasca aerul in caz de frig, si nici sa-l raceasca la temperaturi sufocante.
- Lipsa de aglomeratie are si ea un mic dezavantaj, faptul ca ti se pare putin pustiu locul – nu toate localurile/cluburile erau deschise, iar seara la plimbare prin statiune era evident mai putina lume, dar nu am simtit vreodata ca ar putea fi ceva periculos.

Pe ansamblu, dupa parerea noastra bilantul a fost super pozitiv, am evadat dintr-un Bucuresti cu temperaturi de 9-10 grade intr-un paradis cu soare si mare. Iar pe viitor ramanem fidele marii si planuim o vacanta in Egipt in luna noiembrie.

Daca nu v-am convins, va lasam cu galeria foto si doua filmulete de la fata locului, doua mostre de autenticitate locala.

Taxi trip – Sousse

Fantanile din Port El Kantaoui

Articolul face parte din prima editie a Travel Blog Carnival, care are ca subiect calatoritul in extrasezon. Iata si celelalte materiale pe aceeasi tema:

Bataafse Cocktail
Cand sa calatorim: in sezon sau in extrasezon?
Extrasezon pentru noi / plin sezon pentru ei
Revelion la mare?
Sezonul: de ce te fereşti nu scapi
To be or not to be off-season?
Turismul în extrasezon – de multe ori o variantă mai bună
Unde sa calatoresti in extrasezon
Vacanta contra curentului
Vacanta (si) la job
Vacanta perfecta in extrasezon

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

- Durata: 2 zile

- Traseu: 780 km pe sosea, cativa km pe drumuri cu pietris, si o traversare a Dunarii cu bacul. Traseu: Bucuresti-Calarasi(Chiciu)-Ostrov-Dervent-Adamclisi-Histria-Babadag-Enisala-Tulcea si inapoi in Bucuresti prin Harsova-Slobozia.

- Cazare: 1 noapte la Popasul Doi Iepurasi din Babadag.

- Mancare: la pizzeria din satul Cobadin (excelent, recomandam) – 25-30 ron fel principal+desert, la Popasul Doi Iepurasi in Babadag (foarte buna mancarea, 25-30 ron fel principal+desert), la Izvorul Cerbului (pe drumul Tulcea-Slobozia, nu recomandam).

Costuri: 90 RON /persoana (fara motorina si fara mancare, la 27.09.2009 (100 ron cazare camera dubla, 25 ron traversare bac, 6 ron intrare la Tropaeum Traiani, 2 ron +10 ron taxa foto la Gospodaria traditionala Enisala, 2 ron + 10 ron taxa foto la Muzeul de arta orientala din Babadag, 2 ron intrare Geamie Babadag, 2 ron intrare Cetate Enisala)

Obiective turistice vizitate:

-         Manastirea Dervent

-         Manastirea Pestera Sf. Andrei

-         Cetatea Adamclisi

-         Tropaeum Traiani

-         Cetatea Histria

-         Geamia lui Ali-Gazi Pasa din Babadag

-         Muzeul de arta orientala din Babadag – Casa Panaghia

-         Gospodaria traditionala din Enisala

-         Cetatea Enisala

Ce mai aveam de vizitat in zona:

-         Cetatea Pacuiu lu’Soare

-         Manastirea Sf. Filip din Adamclisi

-         Manastirea Cocos – la 6km de Niculitel

-         Muzeul arheologic de la Adamclisi

-        Pestera Ioan Casian

-         Cheile Dobrogei

-         Muzeul de Istorie si Arheologie Nationala Constanta

-        Cetatile : Arubium-Macin, Argamum-Jurilovca, Aegysus-Tulcea, Capidava-langa Cernavoda, Dinogetia – Garva (2 cetati suprapuse (sec 4-6 si sec 101-13), Halmyris-Murighiol, Cetatuia-Luncavita, Noviodonum-Isaccea, Libida-Slava Rusa, si multe altele, despre care puteti citi aici.

Pregatiri pentru excursie n-am prea facut, am avut noroc cu o harta rutiera mai veche pe care erau plotate toate obiectivele, asa ca am decis traseul sambata dimineata, in 2 minute. Despre Popasul Doi Iepurasi am aflat pe drum, ne-a fost recomandat de cei de la Pensiunea Enisala, unde era plin.

Pe larg: Initial am plecat pe drumul vechi spre mare, cu gandul sa mai vizitam si ce mai e in drum, dar nu stiu cum am facut ca ne-am trezit tot pe autostrada dupa vreo 50 km :) Am apucat sa vedem in drum doar semnul catre Manastirea Pasarea, dar n-am oprit. Langa Calarasi eu nu stiam ca ne asteapta o plimbare cu bacul, si m-am panicat un pic cand am vazut cum arata, doar o punte trasa/impinsa de un remorcher. In plus, imaginati-va ca dupa 12 autoturisme mai ramasese un pic de loc pe punte, cand am vazut ca se napusteste un TIR imens, care a facut sa se incline platforma suficient cat sa fie un pic scary :) Din fericire traversarea a decurs ok, dureaza cam 25 minute. Cost: 25 ron/autoturism. Si un fapt amuzant: in timp ce traversam GPS-ul arata ca levitam, eram pe deasupra apei si-atat :)

cu bacul la Ostrov

Despre drumul pana la Ostrov, Oana are de zis chestiile negative, din perspectiva soferului: benzinarii rarisime pe distanta Bucuresti-Calarasi. La prima mai mare, Petromul de la intrare in Calarasi, au o singura pompa de diesel, deci daca vreti sa nu va luati apostrofari taranesti, mai bine mutati masina inainte de a merge la baie. Ai zice ca si la Calarasi s-a rasturnat caruta cu prosti. Si surzi. Vanzatoarea nu a reusit sa inteleaga ca am nevoie de 2 bonuri separate pt motorina si alte articole. Iar la statia de bac, desi exista un soi de cafe bar, luati-va gandul de la o toaleta, orice fel de. Mergeti in padure pentru urgente. Daca va plictisiti asteptand, 2-3 catei haiosi  va vor tine companie. Saracie mare prin zona.

Drumul prin Ostrov este prost, dar trece printre dealuri cu vita-de-vie. Am oprit sa luam struguri, erau struguri adevarati, parfumati, cu gust de strugure, nu ca cei din import de care gasesti prin Bucuresti. Si foarte ieftini, 2 ron/kg. Pe drumul spre Dervent este si un lac, Bugeac – unde se practica pescuitul sportiv. Am mai vazut si indicator catre Manastirea Pacuiu lu’Soare, dar era traseu de 4×4 asa ca nu ne-am aventurat.

Oana: Pe drumul acesta am incercat sa ajung anul trecut cu micul Peugeot, dar dupa 15 minute de mers cu 15km/h si cu rezervorul aproape gol, am renuntat la idee. Nu mi-ar fi placut sa fiu nevoita sa sun la tractari masini pentru “pana prostului” :). Drumul e plin de gropi si mai bine sa nu va aventurati decat daca aveti garda inalta la sol si nu o masina noua.

Prima destinatie am atins-o dupa 3 ore de la plecarea din Bucuresti – manastirea Dervent. Ne-am amuzat copios gandindu-ne ca desi nu suntem religioase, tot catre manastiri ne trage ata :) Foarte frumoasa manastirea, noi ne-am si plimbat un pic pana la izvor. Am vazut si o serie de statui, am aflat ca au fost executate in cadrul unei tabere de creatie.

pisici la Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Am lasat manastirea cu pisicile ei si am plecat spre Adamclisi. Pe drum am dat de Manastirea Sf. Petru.

Manastirea Pestera Sf. Andrei

Pe partea cealalta a drumului fata de cetate am mai vazut o manastire – Sf. Filip, dar era in renovare, asa ca am mers direct la cetatea de la Adamclisi (Castrul Roman).

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Soparla la soare

Santul de pe Strada principala a cetatii

Nu am gasit ghid, era pustiu, asa ca ne-am uitat si noi un pic, am citit ce era scris pe bulinele albastre, si am plecat. Chiar fara sa stii ce-a fost acolo, locul e impresionant prin intindere. Sunt ruinele unei cetati adevarate, cu sosea principala, cu piata publica, templu, locuinte. Te face sa te gandesti la oamenii care au trait acolo, sa-ti imaginezi sunete, senzatii, trairi.

Oana: Ar putea exista, desigur, ceva mai multe indicatoare cu informatii, pe de alta parte e mai interesant ca nu e turism de masa prin zona (drumuri libere, liniste, aer curat, auzi in loc de manele pasari, asculti in loc de huruit de motoare, greieri) si  te simti ca un  mic explorator. Daca ati citit “Ciresarii”, stiti la ce ma refer.

Despre Tropaeum Traiani nu pot sa spun decat ca m-am chinuit un pic sa-l prind pe tot in cadrul aparatului foto, in rest n-am inteles mare lucru. Am citit mai apoi cata istorie e in spatele monumentului, care e povestea fiecarei scene, dar cand esti acolo si nu ai nicio informatie, mai greu sa te impresioneze doar un monument ciudat. 6 ron biletul.

Tropaeum Traiani

Tropaeum Traiani

Oana: Aici am ajuns din pura intamplare anul trecut, dupa ce am vizitat ruinele cetatii Adamclisi, am vazut un drum alb, cu pietricele, si am incerput sa conduc pe el, pana am ajuns  la capat. Asa am ajuns la monument, desi el este destul de vizibil in zare. Anul acesta  drumul este acoperit cu un fel de asfalt, asa ca s-a dus farmecul lui. Ai fi avut impresia ca te poate duce la un castel, si mi-a starnit curiozitatea mult sa vad ce este la capatul lui.

Muzeul din Adamclisi nu l-am mai vizitat, am plecat spre Histria cu gandul sa gasim ceva de mancare pe drum. Si am gasit in satul Cobadin; daca ajungeti, se face un drum imediat dupa benzinaria de la intrarea in sat; dupa vreo 7-800 m e o statuie pe partea dreapta, iar localul e fix vis-a-vis. Nu are sigla, nimic, e o cladire galbena, cand te-apropii vezi ca scrie Pizza, dar pe dinauntru :D Mancarea e foarte gustoasa, dar atentie ca dureaza mult prepararea. Mult adica vreo 40min-o ora. Si atentie la nota de plata, ca au tendinta sa o incarce, probabil sa se asigure ca vor castiga ceva din servire.

Pana la Histria mai e drum de vreo 90 minute. Mi-a placut ca inainte de a merge la cetate esti ‘obligat’ sa vizitezi muzeul, care iti ofera destul de multe informatii. Aflam asadar ca cetatea a fost construitain anul 657 ien, aflam despre colonistii din Milet, si despre civilizatia romana care s-a succedat. Mi-ar fi placut sa vad in muzeu reconstituiri ale cetatii. Am vazut doar 2 reprezentari pe pereti, una a Templului si alta a Bazilicii. Prin Cetate te pierzi efectiv, mergi pe langa siruri de ruine de ziduri, mai vezi cate un capitel parasit, iar in zare, lacul Razim, care seamana cu marea. Se poate cobori spre lac, e un peisaj frumos, mai ales la apus. Am fi stat mai mult, dar erau tantari mai ceva ca-n Delta, si foarte agresivi. Intrarea la muzeu si cetate costa 6 ron.

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Reconstructie - Basilica episcopala

Fatada templului Marelui Zeu

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Apus de soare

Oana: Anul trecut, in drum spre una din pesterile din zona-Sf. Apostol Andrei, am ratacit drumul, si, desi am intrebat cativa localnici cum gasim pestera, am ajuns, cred eu, in alta parte. Tot la o pestera, dupa un fascinant drum de tara printre dealuri (dar nu m-am dumirit care e numele ei). Imaginati-va ca se facuse deja tarziu, ora 8-8.30 seara, si noi eram la Cucuietii din deal, ca sa nu zic altfel, incercand sa gasim intrarea in pestera. Si mai imaginati-va figurile celor doi motociclisti pe care i-am intalnit acolo, dupa ce i-am intrebat cum ajungem la ea. (Ei deja coborasera si isi facusera o idee despre ce e vorba). Ei, cu lanterne, echipati pentru o adevarata expeditie in pestera.. Ne-au avertizat ca sunt lilieci  si ca drumul e cam abrupt (mai era de urcat ceva pana sus, un drum plin de tufisuri, maracini, si nu foarte accesibil). Senzatia de a fi singura la capatul lumii, in apropiere de inserat, deja soarele apusese, nu e dintre cele mai placute. Adica, pe scurt, am abandonat dupa ce am parcurs, jumatate din drum. Am preferat sa ma intorc rapid la masina, decat sa continui pe semiintuneric sa cuceresc o pestera cu lilieci :)

Revenind in prezent, Popasul “Doi iepurasi” e foarte tare. E la vreo 5 km fata de Babadag, pe drumul dinspre Constanta, si are tot ce-i trebuie: adica si cazare si restaurant. Conditiile de cazare sunt super ok la 100 ron cam dubla pe noapte – camera curata, baie in camera, prosoape, tv prin satelit, veranda. Dusul e un pic ciudat in sensul ca nu e izolat, e pur si simplu deasupra chiuvetei. Iarna nu prea e indicat, ca nu are incalzire in camere. Noaptea zici ca esti in padure, poti sa stai pe veranda sa asculti greierii si sa visezi la stele. Iar restaurantul arata de parca ai fi aterizat in munti: blanuri pe pereti, paturi de lana pe scaunele masive de lemn, decoratiuni vanatoresti. Mancarea – excelenta. Nota 10, overall.

Popasul Doi Iepurasi

Popasul Doi Iepurasi - Restaurant

Popasul Doi Iepurasi

Duminica am pornit cu forte proaspete spre Babadag, unde am vizitat asa:

-         Moscheea /Geamia – imediat in centru, vis-a-vis de autogara. 2 ron intrarea. Am aflat ca slujbele se tin vinerea la 13.03 (orarul de vara), ca Imamul locuieste in casa de langa Geamie, ca sunt aproximativ 2500 credinciosi islamisti din cei 10,000 locuitori ai Babadagului, ca Geamia se poate vizita pana la 13 in fiecare zi). Nu am reusit sa fac o fotografie ok cu Geamia, asa ca va dam alta sursa. Intrare: 2 ron

Geamia Babadag

-         Muzeul de arta populara ne-a impresionat foarte tare datorita ghidului extraordinar, doamna Viorica Popa. Am trait o incursiune in istorie: am aflat despre legendele locului, despre viata de-acolo, despre cat de trist e ca tinerii au plecat in mare parte in Spania si Italia fiindca avicola, fermele si gradinile au fost inchise, am aflat despre obiceiurile turcilor si tatarilor, despre portul lor, simbolurile lor, traditiile lor. Am plecat de la Casa Panaghia cu promisiunea ca vom reveni sa vedem si mormantul Sfantului Saltuk Bei, si sa mai aflam din legendele locului. Intrare: 2 ron +10 ron taxa foto.

Muzeul de arta orientala

Muzeul de arta orientala - Pomul vietii - Calam

Muzeul de arta orientala - port traditional turcesc

Apoi a urmat Enisala, unde am vizitat Gospodaria traditionala impresionanta (are toate anexele si uneltele folosite acum vreo suta de ani, si in plus poti cumpara magneti, semne de carte, vederi, canute, etc. Intrare 2 ron + 10 ron taxa foto, din care de fapt poti sa cumperi obiectele la vanzare).

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Cetatea Enisala ne-a dat pe spate. Sincer, habar n-aveam ca genovezii au venit ei acum vreo sapte sute de ani sa construiasca o cetate de piatra cocotata pe un deal. Drumul pana la cetate e acoperit cu pietris, iar axul drumului e cumva delimitat  de niste piroane acoperite cu pet-uri taiate. Noi am ratat initial drumul, e doar o placuta pe un copac drept indicator spre cetate. Noroc ca am intrebat un vanator si ne-am intors.

drumul

Oricum, cetatea e incredibila. Am avut noroc si de ghid, domnul Iosif, care e paznic la cetate, si care ne-a mai povestit despre istoria locului, si ne-a spus si de Pestera Gura Zmeului si Piatra unde a dormit Zmeul.

Dl. Iosif

Piatra am vazut-o, pentru pestera n-am mai avut rabdare. Am preferat sa stam cocotate sus pe zidurile cetatii si sa ne imaginam cum era in trecut acolo, pe vremea cand era locuita. Peisajul e superb, lacurile Sinoe si Babadag, si peisajul gen Delta fac locul sa fie unic.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Vedere catre lacul Babadag

Cand stai sus pe zid in mijlocul acelei linisti ai sentimentul ca esti in varful lumii, e incredibil. Am fi stat acolo o zi intreaga, dar era cazul sa ne mai intoarcem si in Bucuresti. Am trecut si prin Sarichioi si Tulcea, dar n-am gasit cetatea Aegyssus si nici nu ne-a mai mers GPS-ul (voiam sa ajungem la cetatea Halmyris de la Murighiol), asa ca am luat-o incet spre Harsova. Pe drumul de intoarcere am mancat la restaurantul Izvorul Cerbului, dar nu vi-l recomandam. Am dat mai mult de jumatate din mancare cainilor aciuati in zona.

Ne-ar fi placut sa stam mai mult, sa vedem si cetatile din nordul Dobrogei, sa vedem si pesteri si Cheile Dobrogei, dar a fost prea putin ca timp, cred ca 4-5 zile ar trebui pe putin.

In concluzie, foarte frumoasa Dobrogea, am ramas impresionate. V-o recomandam si voua, e hrana pentru suflet. Mai multe fotografii aici.

Si concluzia Oanei:

Un sfat general: Lunile perfecte pentru explorat locuri sunt mai, iunie, iulie, cand zilele sunt lungi si te poti aventura de dimineata pana seara, uneori fara un plan anume, chiar asta dand farmec excursiei. (In ziua cand am ajuns la acea pestera cu lilieci, de fapt, planificasem o excursie la mare, la plaja, si ne-am razgandit pe drum).

In final de articol, va transmit o sugestie.  Nu stati in  oras in week-end-urile de vara (asta nu inseamna ca limitez iesirile doar pentru vara). Iesiti din oras, luati-va prieteni,  aventurati-va in diverse  locuri din Romania. Cunoasteti tara, intrati in dialog  cu oamenii locului, vizitati tot ce se poate vizita intr-un week-end, luati-va uneori o zi-doua libere, ca sa mergeti mai departe de zona Brasov-Predeal sau Constanta-Mamaia. Turismul si relaxarea nu se refera doar la aceste doua destinatii (si de fapt, acolo nici nu e relaxare. Este turismul de turma). Va veti imbogati viata, spiritul de aventura va creste,  simtul orientarii se va intensifica. Veti simti ca sunteti mai mult decat niste roboti care muncesc de luni pana vineri, si in week-end ies in cluburi sau shopping, sau merg unde merge toata lumea pentru ca nu stiu, nu au  timp sa caute, sunt prea comozi,  sau au adormit  atat de profund asa incat nu se mai pot trezi din inertia monotoniei si a rutinei de birou.

Oricine poate sa scrie despre frumusetile din tara. Oricine poate scrie articole de calatorie. Important este ce veti invata si ce veti face dupa ce veti citi aceste articole. Le veti citi si apoi veti spune: frumos, interesant, dar… trebuie  sa ai bani, masina, prieteni, timp, etc. Scuze, toate sunt scuze inventate, care pot fi usor demontate (daca esti alive,  sanatos, poti merge pe doua picioare, poti face rost de toate cele de mai sus).

Asa ca, asteptam primele comentarii dupa ce ati calatorit in una din locatiile descrise de noi. Va provoc! Cine va fi primul? :)

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Durata: 2 zile
• Traseu: 600 km cu masina, restul de 39 mile cu vaporul. Traseu: Bucuresti-Drajna (A2 pana la km 105)-Slobozia-Harsova-Tulcea. Tulcea-Sulina si retur – nave rapide.
• Cazare: Pensiunea Vihocenco in Sulina. Alte posibilitati de cazare aici.
• Mancare: la pensiunea Jean Bart, mic dejun: 12 ron, pranz: in jur de 35 ron (2 feluri de mancare plus desert), cine: in jur de 25 ron. In general puteti manca la terasele de pe Faleza, sau la cele de pe plaja.
• Costuri: 238 ron/pers (fara motorina si fara mancare, la 05.09.2009): 8 ron taxa Pod Giurgeni-Vadu Oii, 40 ron – parcare 1 zi Hotel Esplanada, 45 ron/pers. transport nava rapida Tulcea-Sulina si retur; 100 ron cazare 1 noapte/cam. dubla, 30 ron/pers excursie 2 ore cu barca, 15 ron intrare Farul Comisiei Europene (5 ron bilet, 10 ron taxa foto), 35 ron intrare acvariu (15 ron bilet, 20 ron taxa foto).

Disclaimer: am stat doar 24 ore in Sulina efectiv, asa ca nu am avut posibilitati prea mari de explorare in zona. Ne-am plimbat prin Sulina, am facut un traseu de 2 ore cu un catamaran pana la gura de varsare si golful Musura, iar in Tulcea am vizitat Acvariul.

Obiective turistice:

-          in Sulina:

• Muzeul Farului
• Biserica Ortodoxa
• Cimitirul
• Excursii in Delta la padurea Letea, Lacurile Rosu, Rosulet, Puiu, Golful Musura, Gura de varsare, satul Cardon.
• Excursii la pescuit
• Plaja – la vreo 20-30 min de mers pe jos din Centru, sau la 5-10 min de mers cu microbuzul – se ia de pe Strada II.

-          In Tulcea

• Acvariul
• Alte muzee
• Alte atractii

Pregatirile de excursie:

-          Documentare: pe www.deltatour.ro, www.sulinaturism.ro, www.turismdelta.ro www.naverapide.ro, www.iubesctulcea.ro

-          rezervare la Pensiunea Vihocenco (atentie, discutati la telefon pentru ca noi pe mail am avut o surpriza neplacuta, se pare ca am discutat cu fiica proprietarilor pensiunii care nu a inregistrat rezervarea). Conditiile de cazare in pensiune sunt excelente: baie in camera,  TV, aer conditionat, vedere la Dunare si Mare – pensiunea e situata pe Faleza, pe Str. I). Se plateste avans la rezervare.

-          Rezervari vapor: avand restrictii de timp, am ales nave rapide pentru traseul Tulcea-Sulina (cele normale fac 4 ore si pleaca la ore incomode, navele rapide 1.5 ore si au ore rezonabile de plecare, in sensul ca poti sa stai macar 24 ore in Sulina intr-un weekend). Noi la dus am mers cu Nava Capitan V. Zagorodico – plecare Tulcea 11:00, sosire Sulina:12:30. La intoarcere am venit cu Nava Nicholas – plecare Sulina 12:00, sosire Tulcea 13:30. Am facut fotografii cu panourile de pe faleza cu programul navelor.

Pentru transport pana in Tulcea, puteti alege si trenul sau avionul. Detalii despre cum puteti ajunge in Delta am gasit foarte bine documentat aici.

Pe larg: am plecat din Bucuresti sambata dimineata la 5.45. La 9 am fi ajuns in Tulcea dar era prea devreme pentru vapor asa ca am mers pana la Manastirea Celic Dere (e pe un drum care se face la stanga la vreo 10 km inainte de Tulcea, pe drumul Harsova-Tulcea). Drumul de 12 km pana la Manastire e foarte prost, plin de gropi.

Manastirea Celic Dere

In Tulcea am lasat masina in parcarea Hotelului Esplanada – 40 ron/zi sau 5 ron/ora. Atentie, daca aveti GPS, nu functioneaza sa introduceti adresa hotelului (Str. Portului nr.1), va duce undeva pe drumul spre Braila, pe Str. Campului. Trebuie introdusa Str. Isaccea. Se mai poate lasa masina in parcare pazita si la H. Delta, dar e un pic mai departe, sau – am citit undeva – la parcul de langa faleza. Avantajul lasarii masinii la H. Esplanada e ca pontonul de unde pleaca navele rapide e la 2-300 m de hotel. Biletele pentru navele rapide se iau direct de pe vapor.

In timpul calatoriei se poate admira peisajul din Delta (sunt deschise usile din fata). Noi am vazut cai, turme de porci, barci, si pasari mai putine:

Am vazut si un mic curcubeu in reflexia apei:

Sulina la prima vedere ni s-a parut un oras semi-fantoma, am vazut cladiri parasite, altele care pareau arse, imobile fara numar, localnici care nu stiau puncte de reper importante pe Faleza, ce mai, ciudat. Am avut noroc ca mai erau doi prieteni acolo fix in aceeasi perioada, ei ne-au fost cumva gazde si ne-au explicat ce si cum. Multumim, Andra si Aurel!

Dupa un bors pescaresc de nota 20 la Pensiunea Jean Bart am inceput sa cautam o excursie in Delta care sa dureze 3-4 ore si sa fie cat de cat convenabila ca pret. Am luat numere de telefon de pe afisele lipite pe Faleza, si va prezentam si voua primele 3 variante gasite – orele de plecare sunt strict pentru ziua de sambata, dar ne gandim ca si in celelalte zile e posibil sa fie la fel:

1. 0722.715.254 – plecare la ora 18, excursie la gura de varsare si la coloniile de pelicani din Golful Musura, cost 30 ron/pers
2. 0742.891.639 – plecare la ora 17, excursie la Satul Cardon, Garla, Golful Musura, cost 180 ron/2 persoane.
3. 0745.031.709 – plecare la ora 17, excursie la Farul Nou, Gura de Varsare, Golful Musura, cost 30 ron/pers, minim 7-8 pers.

Noi am ales varianta 3, mai ales ca si prietenii de care va spuneam fusesera cu ei cu doua zile inainte. Plecarea se face de vav de CEC, sau Posta, sau magazinul Orange, vedeti pe care din ele le gasiti – ca pozitionare undeva intre Catedrala si Restaurantul Marea Neagra. Excursia se face cu un catamaran, si l-am avut carmaci pe Adi – un baiat de 19 ani care conduce barci de la 6 ani si care noua ne-a inspirat incredere. Il recomandam calduros. Excursia face banii dupa parerea noastra. Ne-ar fi placut insa sa gasim pelicanii (zburasera, nu mai erau decat niste egrete in Golf) si sa intram si in Mare (dar erau valuri prea mari). Data viitoare vom face o excursie mai lunga, de 6 ore, spre Letea, si hopefully va fi in primavara, sa vedem si nuferi.

Seara la terasa nu puteam sa scapam de tantari, care au fost totusi de treaba si nu ne-au stresat decat o ora, cam intre 20 si 21. N-a fost nevoie sa folosim Autan-ul pe care il cumparasem la recomandarile mai multor prieteni, asa ca nu putem spune cat de eficient e.

Duminica am fi vrut sa mergem sa vedem plaja, dar a plouat toata ziua, asa ca intre 9.30 si 11.30 am vizitat Farul Comisiei Europene si…cimitirul. Cimitirul merita vazut , dar nu pe ploaie, cum am fost eu. Aici puteti gasi fotografii frumoase, mie una mi s-a parut prea creepy sa ma tin de poze pe vremea respectiva.

Farul Comisiei Europene e interesant pentru istoria sa si pentru istoria orasului. Impresia mea a fost ca noroc cu Comisia Europeana a Dunarii – un organism parastatal care s-a ocupat la nivel international de asigurarea navigabilitatii pe Dunare – ei au intreprins operatiuni ample de amenajare a canalelor navigabile, au creat si plaja, si tot ei au declarat Sulina statiune balneara. Si toate astea incepand cu 1870 si pana la 1932!  Bilet – 5 ron,taxa foto – 10 ron.

Despre Sulina am mai aflat:

- ca are infractionalitate (aproape) zero, de vreme ce e izolata de mainland

- ca in Sulina cainii sunt prietenii tai, so don’t be afraid ; )

- ca marea se retrage cu 1.5 m pe an (am aflat de la localnici, nu am gasit vreo confirmare)

Revenite in Tulcea, am recuperat masina si am mancat la un restaurant pe care nu vi-l recomandam – Scorpion – fix intre Autogara si H. Esplanada. Nasoala mancarea ca gust, carnea parea veche, painea ERA veche, per ansamblu a fost ceva comestibil fiindca ne era foame, dar nu am mai merge acolo. Am recuperat masina si am mers la Acvariu, care se afla pe Str. 14 Noiembrie nr.1 (e bine semnalizat daca veniti dinspre Str. Isaccea) si despre care aflasem pe Twitter, de la Stefan Murgeanu – multumim pentru recomandare!

Chiar arata bine Acvariul, si pe langa bazinele cu pesti mai are si sectiuni unde ni se prezinta formarea Deltei in timp si reconstructii ale ecosistemului Deltei – am gasit ca se numesc diorame. Toate arata super, sunt prezentate chiar si trasee turistice in Delta. Bilet – 15 ron adult, 5 ron copil, 20 ron taxa foto. Program: marti-duminica 10-18 (ultima intrare 17.30).

Pe mine Oana m-a desprins cu greu de la acvariile cu pesti de recif, ma simteam fix ca in Finding Nemo, pentru ca erau pusi in acelasi acvariu fix aceleasi tipuri de pestisori ca-n desenele animate :) Dar deh, trebuia sa mai ajungem si la casele noastre, asa ca la 16 am plecat spre Bucuresti, pe acelasi drum (Harsova-Slobozia). S-a circulat foarte bine, 3h15 minute pana la intrarea in Bucuresti.

Concluzie: ne-a placut escapada si suntem happy ca am vazut o particica mica din Delta. Suntem convinse ca n-am vazut inca nimic, acum am fost doar ca turisti de weekend, dar promitem ca revenim la primavara :)

Later edit: am pus toate pozele aici, si am facut album separat cu fotografiile de la Acvariu. Enjoy!

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Ideea: am vazut ca bloggerii au fost la Rusenki Lom pentru Blogaria 2009, si in plus tot citisem pe site-ul lui Doru Panaitescu de la  Marketeer despre mancarea si peisajele de-acolo. Asadar ne-am documentat temeinic si am plecat la drum cu 29 pagini de informatie.

Surse:

• Lomea.org – site-ul oficial al parcului
• Doru Panaitescu
• Blog Diana

Sumar logistic:

• Durata – 2 zile
• Traseu: 370 km (Bucuresti – Ruse – 70 km, Ruse – parc – 20 km, restul de km alergand de la un sat la altul)
• Bugetul nostru: 50 eur/pers. (fara combustibil) : Taxa pod Giurgiu-Ruse – 25 ron + 12 leva (10 de fapt, la intoarcere nu ne-a mai dat chitanta);Vigneta – 5 eur; Cazare la Bojenia – 20 eur/noapte camera dubla; Intrari la Manastirile in piatra – 4 Leva si Cetatea Cherven – 4 Leva
• Banii se pot schimba din EUR/USD in leva la Metro in Ruse – se afla pe drumul Ruse-Veliko Tarnovo, sau la case de schimb in Ruse. Paritate aprox – 1.94 lv/1 EUR la 25.07. Pentru rotunjire ca sa aflati preturile in ron inmultiti direct cu 2 pretul in leva.
• Mancare: la Pensiune Bojenia in Bojicen  si la Restaurant Chiflika in Ruse – recomandat! Aici trebuie sa-i multumim lui Doru Panaitescu pentru lamuriri si sfaturi :) In bulgara datele de contact ar fi asa:  Русе 7000, ул. Отец Паисий 2, телефон: тел. 082828222. In traducere libera Ruse, str. Otet Paisii nr. 2, iar la telefon banuiesc ca se intelege. Cel mai simplu e daca aveti GPS. Daca nu, intrebati taximetristii, chiar stiu, unii se ofera sa-ti arate drumul pana acolo pentru cateva leva.

Obiective turistice:

• parcul in sine – in afara de plimbari, sunt posibile urmatoarele activitati: vanatoare, pescuit, rafting, canotaj.
• Manastirile in piatra de la Ivanovo
• Nisovo – pentru crama, manastirea in pestera Sf. Constantin si Elena. Aici cateva trasee.
• Manastirea Basarbovo
• Cetatea medievala Cherven (ruinele)

Legat de excursie, in primul rand trebuie sa spunem  ca la ordinea zilei au fost caii. As in – caii din cluburile de echitatie. Au fost ca un fel de powerplay al weekendului, i-am urmarit obsedant peste tot, dar nu i-am gasit. Desi ne documentasem temeinic, si gasisem cel putin 3 locatii pe Internet, dintre care cu unii chiar am discutat pe mail – n-am avut niciun noroc.

Sa va spunem si voua cele trei locuri, poate sunt si altii pasionati:

-          Clubul Silvena Sport – teoretic aveau sediu in Ruse, i-am cautat dar nu i-am gasit. Pe site nu au date de contact – la intoarcere am luat legatura cu ei – n-au vrut sa ne spuna adresa, desi le-am zis ca avem GPS si e cel mai simplu asa, ne-au dat numarul asta de telefon pentru datile viitoare: tel.+359885647519

-          Hotelul Royal Palace din Pisanetz – pe site scria ca au club, dar la fata locului – nexam. Nu am inteles exact ce s-a intamplat, nu stim daca se desfiintase sau doar era in reconditionare, domnisoara de la receptie nu vorbea engleza, abia ne-a scris pe un post-it preturile de la hotel. Noroc ca au site totusi www.royalpalace.bg

-          Nisovo – am intrebat in stanga si in dreapta de „konna baza” (dupa trei iesiri in Bulgaria stim si cateva cuvinte)  dar degeaba. Ni s-a indicat Ivanovo – fara succes si aici.

Bulgarii din zonele unde am fost noi nu prea stiau engleza, dar erau foarte dornici sa te ajute. Daca aveai harta iti aratau prin semne pe unde sa mergi ca sa ajungi la destinatie. Asta mi-a placut de fiecare data in Bulgaria. Ca si comparatie, in Romania ori ne-au dat indicatii gresite (la Manastirea Ciolanu de ex. am intrebat despre Tabara de sculptura care era imediat mai sus dupa o curba si ni s-a zis sa mergem inapoi 3 km – noroc ca nu i-am ascultat) ori n-au stiut sa ne zica, desi era fix in parohia lor. Dar nu vreau sa generalizez, poate am avut noi ghinion in Romania.

Revenind la weekend, cateva cuvinte despre parcul Rusenski Lom. E unul din cele zece parcuri naturale ale Bulgariei, are 3400 hectare, e situat pe valea raului Lom, se afla la 20 km de Ruse aproximativ, si e foarte frumos. Atractii principale: Canionul, terasele si meandrele sale, pesteri, diversele specii de plante si animale. Puteti citi aici ca sa aflati mai multe despre parc.

Interesant de spus ca in parc se poate intra prin satele Nisovo – Cherven – Ivanovo – Bojicen – Pisanetz – Koshovo – Straklevo, deci se merge intr-un cerc aproximativ. Am gasit o harta super dar e in bulgara:

Noi am inceput aventura cu un pranz pe cinste la Mehana Ciflika in Ruse, dupa ce am cautat aiurea sediul celor de la Silvenia. Apoi am mers la Pisanetz, pentru cai. Chiar daca nu i-am gasit, a meritat drumul pana la Hotelul Royal Palace – e situat intr-o zona in care cu greu poti spera sa existe un hotel de 4 stele, dar uite ca se poate. Arata foarte frumos, are piscine mari, si ni s-a parut un loc perfect de relaxare. Cred ca se putea si pescui in lacul de langa hotel, n-am intrebat. Majoritatea oaspetilor erau bulgari, dar am vazut si 2 masini cu numar de Romania. Inca o data site-ul, si cateva poze:

Preturile erau undeva la 70-80 leva camera dubla standard; aveau si camere cu jacuzzi pe la vreo 130 leva. Nu stiu daca preturile includeau si mic dejun.

Am plecat cu regret de la Pisanetz, spre Nisovo, cu mari asteptari. Pe site-uri gasisem descrieri gen ‚magical place’, unde poti face calarie, canotaj, bungee jumping, un loc intesat de povesti despre cautatori de comori, si cu un ulm de 800 ani, si cu o crama, si cu multe altele…. well, noi n-am gasit nimic din toate astea, si nici n-am vazut indicatoare/harti/semne. Poate de vina e si faptul ca era o zi foarte calduroasa – in Romania stim ca au fost 39 grade, si acolo era cam la fel, deci nu prea vedeai oameni pe strada pe care sa-i intrebi de sanantate. Dupa incercari diverse am dat de un drum pe langa albia unui rau, dar impracticabil pentru o masina mica, acolo eranevoie de un 4x 4. Am inteles ca trebuia mers pe jos vreo 2 km pana la o pestera, dar pe soarele ala numai asta ne lipsea.

Am mai cerut informatii la Barza Neagra – cafenea+hotel, unde ni s-a spus sa cautam cai la Ivanovo. Inutil sa mai spunem ca n-am gasit niciun cal la Ivanovo, dar am gasit ceva – manastirile in piatra – am vizitat una din ele.

Se urca pe scari, esti inconjurat de soparle la tot pasul si daca auziti fosnete in jur, nu va speriati, sunt doar veverite. Foarte misto de mers si la locul de panorama care se face langa biserica in piatra – ajungi undeva pe un promontoriu  de piatra unde esti inconjurat de prapastie si ai vedere 360 grade a canionului. Superb.

Gandindu-ne ca ne-a ajuns un obiectiv pe ziua respectiva :D , am plecat spre Pensiune. Foarte frumos la Bojenia. Curat, ingrijit, verdeata, o priveliste spectaculoasa asupra canionului (practic stai pe marginea stancii), aer conditionat in camera, plus piscina-mica dar foarte binevenita. Mancarea foarte ieftina, extrem de am putea spune. Ori ne-au gresit nota, ori nu am inteles cum am putut manca salate de rosii cu celebra lor branza delicioasa, pastrav, friptura de pui, freshuri de portocale, bere si cantitati industriale de apa (erau 35 grade la ora 20) cu doar 21 leva (aprox. 40 ron).

E foarte frumos sa mergeti la pas jos in Canion. Noi am facut-o a doua zi dimineata. Acolo am vazut pentru prima oara libelule albastre. Erau peste tot, de toate culorile. Foarte frumoase, pe mine cel putin m-au fascinat.

E interesant cum ti se schimba perspectiva cand esti jos in canion, fata de cand vezi totul de sus. Esti in mijlocul vegetatiei, e o alta lume, parca ai patruns intr-un alt univers. Senzatia e sa te intinzi pe iarba in mijlocul unui luminis si sa te uiti la cer si la minunatia care te inconjoara :)

Dar destul cu visatul…am pornit iar la drum la pranz – dupa cai verzi pe pereti din nou – inca o incercare la Cherven – - am gasit castelul medieval si am avut marele noroc sa dam peste cineva care vorbea engleza fluent – ne-a explicat ca se pregateau pentru un festival medieval si prezentau mestesuguri si arme medievale. Au fost foarte amabili, ne-au lasat sa tragem si cu arcul si cu arbaleta si sa facem poze peste tot.

Am incheiat calatoria cu Manastirea Basarbovo chiar aproape de Ruse – am vazut scris in romana si un indicator de pescuit sportiv pe drumul spre Basarbovo. Manastirea in piatra e locuita si e foarte frumoasa. Noi am mers acolo si fiindca citisem ca au fantana :)) (ramasesem fara apa) doar ca nu scria ca e acoperita – mai mult de ornament. De altfel, foarte greu gasesti apa prin Bulgaria – n-am prea vazut benzinarii sau magazine in sate, sau un loc unde sa opresti sa cumperi ceva de baut.

Am incheiat in mare forta cu inca o masa la Ciflika – de mare efect prajitura casei (totusi la Korona in Balcic era mai exquisite) si frigaruile flambate artistic: se infige tepusa lunga de vreun metru intr-o grinda de pe tavan si i se da foc. Interesant. A, si supa Tarator foarte gustoasa. Ca toata mancarea de altfel. In plus, am inteles de la Doru Panaitescu ca daca esti inspirat si suni cu 24 h inainte, poti sa faci comanda de produse din vanat – am inteles ca sunt de mare exceptie carnatii de vanat – cred ca cei care au fost la Blogaria pot sa confirme :)

Una peste alta, ne-a placut si de data asta. Poate ca si din cauza ca e liniste, si traficul e redus – vezi o masina la 20 km, si in plus serviciile sunt super. N-am avut absolut nicio problema, am avut semnal la telefoane peste tot, oamenii au fost saritori chiar daca nu stiau engleza. Data viitoare ne luam un dictionar, daca nu stiu ei engleza, cred ca ne putem da silinta sa invatam noi 5-10 cuvinte in bulgara.

Toate pozele aici.

Mai avem de explorat in Bulgaria: Kamtchia – pe langa litoral, si muntii – poate iarna la ski. Stay tuned :)

Voi ati fost in Rusenski Lom? Ce v-a placut?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Durata excursie: 3 zile
• Traseu: 800 km (din care 300k m in Bulgaria) (Bucuresti-Constanta-Vama Veche – Krapetz – Shabla – Russalka – Balchik – Albena – Nisipurile de Aur – Aladja Monastery – Constantin &Elena – iar la intoarcere – Cap Kaliakra si scoicaria Dalboka)
• Costuri: 80 EUR + motorina
• Cazare: hoteluri de 2** si 3***
• Mancare: la restaurante pe plaja, plus Restaurant Dalboka

Pregatiri travel:

• un pic de research despre ce se poate vizita, mai mult pe site-urile de travel bulgaresti; pe forumul Softpedia mi s-a parut la prima vedere prea multa informatie despre statiunile bine-cunoscute, si mai putina despre satele de pe litoral.
• rezervare: doar pentru Balcic – Hotel Bisser, 40 leva camera/noapte cu mic dejun (extra-sezon). La Constantin si Elena am ales primul hotel pe care l-am gasit – H. Chaika, 62 leva cam/noapte (cu vedere la mare), 58 cu vedere la parc.

Obiective turistice:

• satul pescaresc Krapetz
• Shabla – farul si rezervatia naturala – lacul Durankulak
• Balchik – Castelul Reginei Maria si Gradina Botanica
• Manastirea Aladja
• statiunile turistice Nisipurile de Aur, Albena, Sf. Constantin si Elena
• Cap Kaliakra

Cum a fost:

-          am iesit pe la Vama Veche; drumul pe A2 – lejer, Bucuresti-2 Mai 4 ore.

-          Vigneta pentru o saptamana – 10 leva.

-          Prima destinatie – Krapetz – sat pescaresc la 15 km de granita. Noi am ajuns dupa amiaza sambata, am inteles ca dimineata se poate cumpara peste proaspat de la pescari. Un complex turistic care arata foarte bine – Yanitza – hotel, restaurant si piscina. Ce ne-a impresionat: o gradina cu plante si trandafiri agatatori fix langa mare, la inaltime, si cateva terase. Multa liniste, doar valurile marii se aud, esti “in the middle of nowhere” si radeam ca Oanei i se parea locul erfect pentru un weekend romantic in doi, si chiar a fost ulterior cu prietenul intr-un astfel de weekend, deci e verificat :) Pe mine ma ducea gandul la un mic-dejun savurat pe terasa, in fata marii, la rasarit :)

-          Shabla – un satuc mai inspre interiorul tarmului; obiective turistice: Lacul Shabla cu cuiburi de gaste si farul de la Shabla. Lacul nu l-am gasit, desi am tot incercat, in schimb am vazut farul si am dat in plus de o faleza continuata cu formatiuni ciudate de piatra erodata de mare, unde localnicii iesisera la pescuit/gratar. De acolo am mers pe drumuri de tara – relativ proaste, dar nu groaznice, pana la Russalka.

-          Russalka – citisem ca e foarte frumos, dar intrarea in resort era 5 leva iar noi nu aveam decat eur si ron – la granita nu am putut schimba, ramasesera fara bani :D asa ca am executat o intoarcere prin parcare si-am plecat.

-          Balcic – am ajuns pe la 17, dupa cazare am mers spre Castel pe straduta cu restaurante si suveniruri, incercand sa ajungem pe plaja. Sunt restaurante unde chelnerii vorbesc romaneste, meniurile sunt in romana, ex. Ariciul – foto. Desi nu stiu toti angajatii de la resto/hoteluri engleza, noua ni s-au parut foarte saritori, astfel ca ne-au ajutat sa intelegem pe unde se ajunge la plaja – folosind scarile de langa hotel Aisberg. Se ajunge pe faleza jos dupa o coborare de 5-7 minute. Faleza – superba, este si o plaja mica jos, se poate si intra in apa pe scari. Sunt cateva restaurante si terase fix pe faleza- noi am incercat doar Korona care ne-a si placut foarte mult: mancarea este excelenta, au meniuri in romana, iar privelistea este de vis: practic stai in fata marii. Recomandam friptura de vitel si desertul casei – Biscuit cake. La capitolul bauturi, noua ne-a placut berea Zagorka, si am incercat si vinul Merlot – domeniile Boyar, excelent.

-          La Balcic recomandam intrarea in Gradinile Botanice pe la intrarea de pe plaja, costa 10 leva si se viziteaza si castelul si gradinile. Pe la intrarea de sus (in prelungirea strazilor cu suveniruri) am avut impresia ca trebuiau platiti 20 leva -10 pentru castel si 10 pentru gradini. In cadrul domeniului Castelului am descoperit si Crama, undeva sus pe langa zona cu cactusi; am degustat o serie de vinuri, ne-au placut Regina – vin rosu cu miere, Regina – vin rosu cu migdale, si Lichiorul de trandafiri. Ca preturi – destul de scumpe – 25 leva Regina, 20 leva lichiorul. Niste prieteni care au fost de 1 mai au vazut aceleasi vinuri mai ieftin cu 10 leva, deci probabil ca pretul variaza in functie de sezon :) Oricum, merita :) Noi am plecat de-acolo cu 10sticle de vin (nu doar pentru noi, am luat si pentru prieteni)

-          Albena – nu am stat prea mult, am cautat doar baza de echitatie – foarte prost marketata, am gasit-o dupa indelungi cautari si intrebari, in timpul carora recurgeam si la onomatopee sau gestica pentru a intelege interlocutorii bulgari ca e vorba de cai :) Pana la urma am gasit – si se cheama Konna Baza (sau cu literele lor – Конна База) – baza este langa doua stadioane de fotbal, se poate calari la plimbare, trap, galop, si in manej, si in padure si pe plaja-dupa 18. Preturi – din ce ne aducem aminte – 40 leva – 25 minute de plimbare, trapul si galopul erau mai scumpe. Rezervari se fac cu 25 min inainte, noua ne-au dat si un numar de telefon, pentru cine e interesat, vi-l punem la dispozitie: +359 886 742 262.

-          Nisipurile de Aur – am dat doar o tura, statiune turistica in adevaratul sens al cuvantului, cam inghesuita

-          Manastirea Aladja – o vizitasem in urma cu doi ani – cea mai cunoscuta din manastirile rupestre medievale, sapata in piatra. Ne-a placut mult apa de la izvorul de la intrare – localnicii vin acolo si iau apa cu bidoanele.

-          Am ajuns in statiunea Sf. Constantin si Elena pe la 16 – dupa check-in am nimerit pe o plaja mica si linistita, in spatele hotelului Sirius Beach; este un restaurant-corabie pe plaja, nu l-am incercat, am mancat la o terasa pentru turisti germani. By the way, foarte multi nemti in statiune. In rest n-am vazut mare lucru din statiune, am stat doar la plaja. N-am ajuns nici la manastire. Overall, noua ne-a placut pentru plaja linistita si supravegheata, apa curata (atentie, totusi sunt pietre in apa).

-          Duminica la 12 am plecat spre tara – in drum am oprit la Restaurantul Dalboka de pe drumul spre Kaliakra – e un banner de prezentare pe dreapta si apoi un marcaj pe care scrie restorant inaintea unui drum asfaltat la dreapta – se merge cam 1 km, urmeaza o panta unde se vede foarte frumos marea, ti se pare ca drumul se taie brusc si cazi in apa :) Mancarea – excelenta – incercati scoicile, indiferent in ce mod sunt gatite, sunt delicioase. In plus, terasa e chiar pe malul marii, veti avea ocazia sa admirati albatrosii si randunicile ‚in actiune’ prinzand peste langa stancile de la marginea marii.  Am vizitat si Cap Kaliakra mai apoi, se plateste intrarea 3 leva / persoana. Ne-a placut albastrul marii, linistea de-acolo, faleza inalta, dar si ‘padurea’ de eoliene care se vedea in zare. Am plecat de la Cap Kaliakra in jur de ora 15 – iar la 20 am intrat in Bucuresti.

Concluzii:

• ne-a placut mult litoralul bulgaresc, recomandam clar pentru macar 3 zile
• bugetul in off-season – pana in 15 iunie – cu 80 eur/pers pentru 3zile (cazare+BB, 2 mese / zi la restaurant, plus suveniruri si intrari la diverse obiective) ni se pare foarte rezonabil.
• piesele de rezistenta dupa gusturile noastre – Krapetz si Balcic, ambele pentru liniste si terasele de langa malul marii. Krapetz in special pentru feelingul de ‚la tara la mare’, si pentru romantism, iar Balcic pentru faleza, Gradinile Castelului, si pentru experienta de mancat la restaurantul Korona.
• Ce nu ne-a placut: pietre in apa la Constantin si Elena – dar acum nu stiu, poate n-am nimerit noi o plaja ok; Albena.
• Ramane de vazut si partea a doua – litoralul de la Constantin si Elena spre sud. (Nessebar, Sunny Beach, s.a.) - Oana va scrie despre asta.

Pentru cei care n-au mai fost in Bulgaria – bulgarii au alfabet chirilic, dar obiectivele turistice sunt si in transcriere si sunt destul de ok semnalizate. Se pot schimba bani imediat la granita. Paritatea e cam 1.95 leva/1 eur. Nu e nevoie de asigurare medicala pentru Bulgaria (noi am alergat doua ore in Constanta incercand sa gasim o agentie de asigurari-si cand am gasit-o ne-au spus ca nu e cazul :D ) Drumurile in Bulgaria sunt relativ ok, doar primii 10 km de la granita sunt mai stricati, apoi soseaua e chiar ok. Peisajul pe drum e super in zona de coasta – Nisipuri spre Varna. Noi n-am patit nimic cu masina, n-am vazut politie, nu ne-a oprit/intrebat nimeni de sanatate.

Si poze:

Voi ce-ati vazut pe litoralul bulgaresc? Ce v-a placut cel mai mult?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Traseu: 600 km (Bucuresti-Floresti-Brasov-Sibiu-Transfagarasan-Curtea de Arges-Campulung-revenire Curtea de Arges-Pitesti-Bucuresti)
• Costuri/persoana: cazare: 60 ron cazare + 60 ron demipensiune la Pastravaria Bratioara, Tiroliana la Balea Lac: 15 ron, Mausoleul de la Mateias: 3 ron, Manastirea Curtea de Arges : 2 ron, Curtea Domneasca: 3 ron

Transport: autoturism

Cazare: Pastravaria Bratioara la 8 km de Campulung. Alte posibilitati: Pastravaria Albota, Cabana Balea Lac, Cabana Capra.

Mancare: aici nu avem sugestii, noi am mancat pe drum in Predeal, la Hotel Dragului (recomandam), apoi la Pastravaria Bratioara in Candesti-Albestii de Muscel, si la Casa Domneasca in Curtea de Arges.

Obiective turistice vizitate:

• Ruinele Palatului de la Floresti
• Transfagarasan – Balea Lac
• Manastirea Namaieni
• Mausoleul de la Mateias
• Curtea Domneasca – Curtea de Arges
• Manastirea Curtea de Arges

A fost un tur de forta si in plus am simtit un pic de aventura :)

Am inceput dis-de-dimineata cu Palatul Micul Trianon de la Floresti, pe DN1, intre Ploiesti si Brasov. Se ajunge la palat intrandu-se prin curtea spitalului din zona-cred ca e de ftiziologie; atentie la caini. Pe palat scrie pericol de prabusire, asa ca aveti grija pe ce grinzi calcati. Eu am riscat si-am intrat inauntru. N-am gasit animale moarte cum am citit pe alte site-uri (am vazut ce-i drept un craniu). Coloanele inalte sunt inca in picioare si arhitectura te impresioneaza. Pacat de palat, ar fi putut fi o constructie superba.

Am parasit Florestiul si dupa Brasov-Sibiu am inceput urcusul pe Transfagarasan. Drumul e relativ ok pe partea dinspre Transilvania. La Balea Lac era plin de turisti, am prins o vreme superba, doar cativa norisori albi care se oglindeau in lacul albastru. Foarte tare aerul de munte. Si racoare cat cuprinde :)

Balea Lac

Ne-am delectat cu un minut de adrenalina incercand tiroliana de langa lac. Interesant sa plutesti deasupra haului. La fel de interesant sistemul de franare cand ajungi pe stanca de destinatie – eu eram convinsa ca o sa intru cu viteza maxima in stanca, dar n-a fost asa :)

Dupa obisnuita ghiftuiala cu porumb fiert/copt, mure si kurtos kolacs, ne-am luat inima in dinti si am plecat la masina, stiind ca ne asteapta coborarea pe drumul interminabil si prost pana la Barajul Vidraru. Ne-am indreptat apoi catre Curtea de Arges – Campulung, spre Pastravaria Bratioara. Din nou drum groaznic – alti 50 km.

A, un prieten ne-a recomandat sa precizam ca nu exista benzinarii pe Transfagarasan, mai precis de la Curtea de Arges (Arges) pana la Cartisoara (Sibiu), deci vreo 100 km. Si in plus, ca la Balea s-au facut investitii majore, se extind cabanele, doar ca locuri de parcare…mai putin.

Aventurile de care spuneam la inceput le-am avut cu gasirea pastravariei, care se afla in Albestii de Muscel, satul Candesti. Ca sa nu ne doara capul in excursii, avem in dotare aparat GPS care se presupunea ca trebuie sa ne duca rapid la destinatie. Doar ca in Campulung acesta se incapatana sa ne indice doar intrarea in Penny Market sau prin curtile oamenilor :)  Noroc cu cei de la pensiune, care ne-au explicat la telefon, si au fost si amabili sa ne preia de undeva de pe traseu. Deci din Campulung se merge spre Bughea de Sus la semafor (e indicator), dupa vreo 4 km se face un drum spre padure si se vede un banner mare cu Pastravaria. Se mai merge pret de vreo 2 km pe drumul din padure..et voila!

Pastravaria are vreo 4-5 bazine cu pastravi de diverse marimi si grupe de varsta, cum s-ar zice :)) Aerul este foarte tare, fiind chiar in mijlocul padurii. Pensiunea are 6 camere, nu este TV in camera, doar in sala mare de mese. Este pastrav si de vanzare, 16 ron/kg.

Am promis sa spunem si lucrurile bune si cele rele, asa ca va oferim si aspectele negative legate de pastravarie:

• a fost o  ameteala totala la rezervare – sunam zile la rand si nu raspundea nimeni; am trimis mail -> au fost mici neintelegeri legate de data si de ce se intelege prin demipensiune (eu: mic dejun si cina – ei – mic dejun si pranz). In zona nu sunt locuri unde poti servi masa, noroc ca pensiunea are bucatar care gateste. Apoi, noi rezervasem 2 camere cu baie proprie, iar cand am sunat sambata seara de pe drum sa ii rugam sa ne astepte cu masa ne-au anuntat ca o camera cu baie proprie s-a dat. Asa, pur si simplu. Nu ne-am mai agitat, ca deja nu mai avea rost. Apoi am avut ghinionul ca fix camerele noastre sa fi ramas fara chei – se pare ca turistii de pana atunci au plecat cu cheile. Astfel ca paradoxal aveam cheie pentru sala de baie dar nu si pentru camera :)
• s-a mai intrerupt si curentul seara pentru cateva minute – au generator si becuri economice
• semnal doar Vodafone – au o antena. Daca as fi avut semnal internet, as fi scris pe Twitter: Ultima locatie cunoscuta: Pastravaria Bratioara :))

Pastravaria Bratioara

Dar tot stresul a fost sters cu buretele de somnul odihnitor de dupa o cina cu pastrav gatit delicios, si dupa o plimbare dimineata prin padure – de muult timp n-am mai simtit aerul asa tare si curat, pe Valea Prahovei cel putin nu cred ca mai exista astfel de aer. Plus paraul care curge frumos prin mijlocul pastravariei. Am asistat si la hranirea pastravilor – erau cam lenesi, nu prea sareau afara din apa, cum ma asteptam eu sa vad (cred ca am vazut prea multe emisiuni pe Discovery si Nat Geo :)

Ca o concluzie, merita Pastravaria din punctul nostru de vedere, chiar si cu peripetiile povestite. Recomandam 4×4 pentru drumurile din zona si pentru drumul prin padure. Sau macar o masina cu garda inalta la sol.

Duminica dimineata am plecat spre Campulung – am vizitat Manastirea in piatra de la Namaesti si Mausoleul de la Mateias. Mausoleul e destul de impresionant, prezinta si scena de lupta realizate la dimensiune reala.

Recomandare: sa luati mere Jonathan de la cei care vand jos la baza mausoleului. Super mere!

Fiindca voiam neaparat sa vedem Manastirea Curtea de Arges, din Campulung am mers iar pe drumul prost de 50 km. Foarte frumoasa Manastirea, si nici nu stiam ca acolo e inmormantata Regina Maria a Romaniei. Tot in Curtea de Arges am vizitat si Curtea Domneasca, si am mancat la Pensiunea Casa Domneasca – foarte buna mancarea, iar clatitele cu dulceata de gutui – de nota 20!

Fotografii erau prea multe, asa ca le-am pus pe toate pe Flickr.

Una peste alta, in zona erau foarte multe locuri de vizitat, doar timp sa ai. Mai jos va prezentam o lista din ce am mai gasit noi pe site-ul Pastravariei Bratioara, dar n-am apucat sa vizitam:

• Padurea exotica de la Mihailesti
• Rezervatiile geologice de granit si calcar de la Albesti
• Castrul de la Jidava
• Cetatea geto-dacica de la Cetateni
• Pestera Dambovicioara
• Valea si Cheile Dambovitei
• Barajul Rausor
• Manastirea Negru-Voda, in Campulung

In plus, sa nu uitam de obiectivele turistice de pe Transfagarasan: Cascada Balea, Cetatea Poenari, de langa Barajul Vidraru, Manastirea Sambata de Sus, herghelia de cai lipitani de la Sambata de Jos (singura de acest fel din Europa), Casa memoriala Badea Cartan in Cartisoara, si rezervatia naturala Balea in sine.

Voi pe care le-ati vazut? Mai stiti si de alte lucruri care merita vazute in zona?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Durata – 1-2 zile
• Traseu: 600 km (Bucuresti-Buzau-Brasov-Bucuresti)
• Costuri: cate 4 ron intrare la Vulcani si Muzeul Chihlimbarului

Transport: autoturism

Cazare in zona (ne-am interesat) – in jur de 90 – 120 ron camera dubla in Sarata Monteoru si la Siriu (august 2009).

Obiective turistice:

• Vulcanii Noroiosi – Paclele Mari si Paclele Mici
• Manastirea Ratesti
• Sarata Monteoru – Mina de petrol, Schitul Negoita, si Crucea
• Manastirea Ciolanu
• Tabara de sculptura de la Magura
• Muzeul Chihlimbarului de la Colti, Biserica de la Alunis si asezarile rupestre Alunis-Nucu
• Barajul Siriului
• Cascada Pruncea
• Lacul Vulturilor
• Plus sumedenie de schituri pe traseu

Dupa ce ne-am documentat temeinic pe site-urile Metropotam, Ici, si Itinerar, am plecat la drum dis de dimineata. Iesirea spre Buzau se face prin Colentina – Voluntari, daca plecati din Bucuresti.

110 km pana la prima destinatie – Vulcanii noroiosi – citisem pe site-urile sus-mentionate ca drumul e bun, dar se pare ca noi am nimerit intr-o perioada cand drumul era deviat, astfel ca o portiune de 2 km am parcurs-o cu greu, pe un drum de tara desfundat. Se ajunge la vulcani pe drumul de la Buzau spre Brasov. La km 18 (satul Satuc) se face dreapta spre Berca si Vulcanii noroiosi. E destul de bine semnalizat traseul, asa ca nu trebuie sa va faceti griji ca ratati obiectivele.

Noi am fost doar la vulcanii mici, am inteles ca sunt si unii mai mari, un pic mai departe, mai ascunsi.

Interesant peisajul. Pacat ca nu e ghid, dar noroc ca ne-am documentat bine pe site-uri. Asa am aflat ca vulcanii noroiosi au aceeasi structura cu vulcanii adevarati, s-au format datorita eruptiilor de gaze din pamant, care iau cu ei in drum namol si apa. Bine-nteles ca manate de curiozitate am incercat „lava” cu degetul :) Ciudata senzatia de rece pe o zi calduroasa. Se plateste 4 RON intrarea la vulcani, si e interzis fumatul, datorita gazelor emanate de vulcani.

Activitatea vulcanica propriu-zisa e foarte interesanta: gazele ies si formeaza bule in namolul gri. Am asistat chiar si la o revarsare live a unui mic vulcan. Practic observand ce se intampla cu acesti mici vulcani poti sa-ti imaginezi cam cum se intampla cu vulcanii normali.

Dupa ce ne-am racorit la pensiunea Vulcanii noroiosi aflata chiar la cativa metri de sit, ne-am indreptat spre Magura, doar ca n-am avut rabdare sa iesim din sat ca sa gasim drumul la dreapta despre care se vorbea pe site-ul ICI, asa ca noi am intrebat oameni idin sat, care ne-au sfatuit sa ne intoarcem spre Buzau si s-o luam prin Vernesti, adica sa facem un ocol de vreo 40 km :)

Oricum n-a fost in zadar, cu ocazia asta am zis sa vedem ce e si cu Sarata Monteoru. Arata foarte pasnic statiunea, si chiar ne-am amuzat sa vedem persoane la 70-80 ani stand la un suc la terasa. Am vazut chiar si piscina, si niste terenuri de sport, iar de pe terasa restaurantului La Paducel am avut prilejul sa asistam la o bucatica de spectacol pe motociclete – ne-au cam asurzit cu zgomotele, dar a fost interesant :) Oricum show-ul motociclistilor ne-a mai distras atentia de la mancarea de la Paducel – care nu ne-a impresionat. Plus preturi cam mari pentru ce ofera. Din meniu am retinut un sortiment scary „Creier la pergament”. N-am avut curiozitatea sa-l incercam :D

In Sarata-Monteoru sunt cateva chestii de explorat – cele mai interesante ni s-au parut mina de petrol si schitul. Mai multe obiective de vizitat am gasit aici.

Noi n-am mai stat si de astea, banuiam ca erau trasee de facut a pied, asa ca ne-am urcat in masina si am plecat spre Manastirea Ciolanu si Tabara de sculptura de la Magura.

La Manastire am avut o surpriza neplacuta, care ne-a lasat un gust amar, iar mie mi-a adus aminte de revolta mea personala fata de biserica ortodoxa: in timp ce cumparam lumanari, maicuta care vindea lumanari m-a apostrofat sa fac ceva cu aparatul foto, sa-l ascund, ca e episcopul acolo si daca il vede, e vai si amar! Nu e stupid? Ce rau ar putea face niste poze? A, da, s-ar putea sa promoveze locul, care de altfel e foarte frumos si are multa liniste. Dar nu, poate se vrea sa ramana necunoscut in continuare, ma scuzati. Deci poza – doar de la intrare.

Sculpturile de la Tabara Magura in schimb pot fi fotografiate cat si cum vrei. Ceea ce am si facut. Mai tentante decat sculpturile au fost insa murele de pe marginea soselei – care, ah, nu erau coapte inca! Aviz amatorilor care se mai duc zilele astea de sfarsit de august :)

Inapoi pe DN 10 Buzau-Brasov – am ales sa mergem la Muzeul Chihlimbarului. Care se afla in satul Colti, la vreo 10 km de DN 10. Nu recomandam decat daca aveti 4×4, drumul e groaznic. Iar Muzeul e deschis sambata doar pana la 14, si in timpul saptamanii pana la 17. Oricum nu prea e mare lucru de vazut, sunt cateva obiecte de chihlimbar, dar nu mai e celebra furnica de 30 milioane de ani. De fapt nu e niciun obiect care sa aibe vreun animalut fosilizat in el, doar poze. Ah, e o bucata de chihlimbar cu un rest de frunza.

Doamna responsabila cu muzeul ne spune ca pe peretele de munte care se ridica in fata muzeului se pot vedea straturile subtiri din care oamenii scoteau si inca mai scot chihlimbar. Interesanta istoria locului, dar doamna vorbeste „ca din carti”, gen: „Inca din vremuri stravechi, oamenii pastrau chihlimbar langa icoana, pentru protectie”. Chiar si la intrebari libere raspunde tot asa. Ciudata senzatie, ti se pare ca vorbesti cu un robotel . A, si taxa de fotografie – 20 ron. Drept pentru care nu facem poze, mi se pare cam aiurea sa dau atatia bani pentru doua-trei pietre. Intrare – 4 ron.

La 6 km de Colti se afla asezarile rupestre de la Alunis, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa pleci dimineata din Colti. 4 km se pot face cu masina, pana la biserica din piatra, iar ultimii doi doar pe jos, pe un teren abrupt – urcusul dureaza 45 min, din ce ne spune Dna Nica, care este ghid al locului si vinde suveniruri din chihlimbar in casuta de vis-a-vis de muzeu. Exista si cazare in zona la familia Nica – 11 locuri, telefon 0238 522555.

A, ceva important. Nu prea e semnal in zona, deci a se folosi liniile fixe de telefonie.

Plecam de la Colti spre Siriu. Peisajul mai compenseaza drumul hurducait

In drum spre Siriu, pe la Intorsura Buzaului, mi-am adus aminte ca citisem ceva de fenomene paranormale in zona, si experimente militare. Drept pentru care incercam un experiment telepatic, incerc sa-i transmit Oanei cuvinte si imagine. Fat chance. Tot ce reusesc e o durere parietala :) Nu stiu daca chiar are ceva paranormal zona, dar eu m-am simtit mai incarcata de energii pozitive trecand pe-acolo, chiar daca ploua ca-n noiembrie.

La Barajul Siriu am ajuns tot pe ploaie si n-am stat decat cat sa facem cateva poze.

Am incercat sa ajungem la cascada Pruncea, si butonand pe internetul de pe telefonul mobil am dat doar de o postare care ne-a trezit revolta dar si amuzament:

mihai din buzau, 6 Iulie 2009 :

Cu referire la Cascada Pruncea din Gura Siriului, Buzau

Zilele trecute am fost la Barajul de la Siriu si am vrut sa ajung si la Cascada Pruncea,dar am ramas uimit de faptul ca autoritatile nu au gasit timp sa lase cateva indicii spre cascada.Am intrebat zeci de persoane si putini au stiut locatia zonei.In apropiera cascadei nu exista nici un semn sau o sageata care sa iti arate drumul.Poate cineva se va ocupa de asta.Cascada este foarte frumoasa si merita vizitata.

Deci Mihai din Buzau a cautat si el cascada, ca noi si ca altii, a gasit-o, dar nu s-a obosit sa scrie si cum se ajunge acolo, pentru viitorii fraieri care vor face 13-14 prin zona. Da-i naiba, sa se chinuie si ei ca mine, nu? Bravos, natiune :)

Dar noi nu facem asa, chiar daca n-am gasit-o: va spunem cum sa ajungeti, am gasit raspunsul pe blogul asta: deci „se merge pe drumul forestier care începe la baza barajului Siriu, către Caşoca, aproximativ 3,5 kilometri” Apoi trebuie sa va uitati dupa un copac (nota noastra – incredibil, nu? :) Daca nu, intrebati oamenii:.. De la drumul forestier se merge aproximativ 50 metri până la cascadă. Pe drumeagul pe care cobori spre cascadă, am văzut pe un copăcel, scris subţire, cu vopsea roşie, direct pe copăcel, o literă sub alta, C-A-S-C-A-D-A. Atât!”

Din tara in care vrea sa se faca turism :)

In zona mai sunt de vazut – dar a pied – Lacul Vulturilor, Varful Penteleu, si sunt de facut multe trasee montane. Sursa.

A, si bonus la Barajul Siriului – doi cai liberi pe sosea…deci aveti grija:

Back on track…am ajuns in Bucuresti prin Brasov. Va recomandam drumul Buzau-Brasov, e superb…chiar si cand ploua…se vad foarte frumos pajistile pline cu flori si capite de fan, si culmile dealurilor pline de verdeata.

Ca o concluzie, duceti-va sa vedeti zona, e foarte frumoasa ca peisaje… Si ca obiective turistice merita – doar ca va sfatuim sa va inarmati cu multa rabdare. Ideal pentru toata zona noi am vedea necesare 4-5 zile, daca vreti sa vedeti tot pe indelete.

Daca mai stiti si altceva de vazut in zona, dati-ne de veste si adaugam la obiective, sa avem perspectiva completa a locului.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Traseu: 800 km (Bucuresti-Piatra Neamt, plimbari in zona si retur)
• Costuri: cazare/pers. - 45 ron loc in camera dubla la Pensiunea Lido, telegondola – 15 ron dus-intors

Cazare:

Sunt trei hoteluri in oras: Ceahlau, Central si Bulevard (ultimul arata rau).

Pensiuni sunt si in oras, si la iesirea spre Bicaz. In oras mi-a placut la Pensiunea Lido chiar langa Gara – camere curate, ingrijite, mari. Mancarea e ok, doar ca dureaza enorm sa fii servit (anul trecut cel putin am stat cate 2 ore la masa, indiferent daca era vorba de mic dejun, pranz sau cina).

Dintre pensiunile de la iesirea din oras, spre Bicaz, cel mai mult imi place La Troian – ofera  combinatia perfecta de cazare+pensiune (iar mancarea este absolut excelenta). Atentie ca site-ul porneste cu sunet :D

Mancare:

Puteti manca fie la pensiunea sau hotelul unde sunteti cazati, fie in oras, am vazut destule terase si restaurante. Sau in afara orasului – cum e localul Nefertiti – mancare cu specific arabesc (atentie, e cam aglomerat, dar merita). Prietenii din Piatra Neamt mai recomanda Diesel – nu l-am incercat.

Transport:

• Tren – www.infofer.ro
• Microbuz – sunt cateva agentii care asigura transport intre Bucuresti si Piatra Neamt, unele pleaca din parcarea de la Piata Natiunilor Unite, altele de langa Gara de Nord. Din pacate microbuzele au un orar dificil, mai mult pentru navetisti decat pentru turisti; cel mai tarziu se pleaca din Bucuresti la 18, iar returul duminica e cel mai tarziu la 10 si acela e cu programari, deci riscati sa ramaneti fara loc. Aici am gasit detalii despre orarul curselor firmelor Mega Travel si Patru Plus Trans.

Pentru mine Piatra Neamt e pe lista oraselor preferate, alaturi de Brasov si Sibiu. De ce? Fiindca e un oras ingrijit, cochet, care s-a modernizat foarte rapid in ultimii ani, si in care chiar te poti relaxa timp de 2-3-4 zile.

Se ajunge in Piatra Neamt relativ ok din Bucuresti, in 4-5 ore, pe DN 2 (Bucuresti-Bacau) si apoi DN 15 (Bacau- Piatra Neamt). Eu recomand transportul cu autoturismul sau trenul.  Nu recomand microbuzul – am mers cu un microbuz anul trecut care face 6 ore cu totul, din care o pauza de vreo ora la un birt insalubru pe langa Adjud. Un sfat referitor la calatoria cu trenul: nu cautati pe www.infofer.ro cursa directa Bucuresti-Piatra Neamt, ci combinata Bucuresti-Bacau si de-acolo Bacau-Piatra Neamt, sunt ore mult mai flexibile in felul asta.

Eu recomand plecarea de vineri seara. Astfel prindeti sambata full, iar duminica puteti sta pana pe la 16 in oras daca nu va grabiti prea tare sa ajungeti inapoi acasa. In Bucuresti se intra prinVoluntari-Colentina.

Dar ce puteti face odata ajunsi in Piatra Neamt? Cam astea ar fi din punctul meu de vedere obiectivele principale:

• Muntele Cozla – se ajunge elegant cu telegondola– statia de pornire e fix langa Gara. Sus se va construi un hotel, dar pana atunci va puteti relaxa la terasele deschise, puteti admira privelistea asupra orasului sau va puteti plimba prin padure. Iarna se schiaza foarte bine. Puteti urca cu telegondola si cobori pe jos, traseul este foarte frumos.
• Strandul – care este de fapt un complex sportiv si unde cu siguranta nu va plictisiti o zi intreaga. Terase, restaurante, strand, bowling, tenis de camp, echitatie. Exista si posibilitatea de cazare in casute de diverse categorii.
• Manastirea Bistrita la iesirea spre Bicaz (DN 15) – la 8 km de Piatra Neamt.
• Bisericani (16 km spre Bicaz, DN15) – pentru vederea panoramica asupra orasului si a salbei de lacuri.
• Daca stati mai mult in zona eu recomand si o vizita la lacul Cuiejd – dupa parerea mea Lacul Rosu paleste in fata acestuia. Copacii s-au pastrat foarte bine chiar daca sunt acoperiti de apa. In plus, pentru a ajunge la lac treceti printr-o padure superba. Fotografii mai ales vor fi incantati de peisaj. Atentie, drumul prin padure are si portiuni de teren accidentat. Eu am fost la lac in noiembrie, ningea, si pozele nu au iesit prea grozav, asa ca va invit sa vedeti aici despre ce e vorba.

Ce mi-a mai placut:

• Apusul de soare pe Lacul Batca Doamnei de pe unul din baraje – a-propos, stiati ca sunt vreo 12 hidrocentrale pe Bistrita in zona?
• Cum se vede orasul de pe terasa La Gospodine – mai ales seara. Nu va recomand restaurantul Cercul Gospodinelor – un pic comunist, cel putin ultima oara cand am fost asa era (august 2008). O plimbare de seara pana la Gospodine va fi rasplatita cu o priveliste super asupra orasului. In plus, aerul curat si tare de munte va va trimite direct in pat :) Asta daca nu va tenteaza discotecile din oras – am vazut vreo doua, din care una chiar la Hotel Central – arata destul de ok.
• Piata Centrala (da, ati citit bine!) pentru catina, zmeura si murele pe care le puteti cumpara in sezon.

Ce mai puteti vedea, tot la capitolul obiective turistice:

• Parcul Cozla
• Turnul lui Stefan
• Gradina zoologica din Parcul Cozla
• si alte obiective pe care le puteti gasi aici.

Sugestie de petrecere a unui weekend in Piatra Neamt:

• vineri seara – ~11.30-11.45 pm – sosire la pensiune/hotel (presupunem ca lumea lucreaza pana la 17-18 si se pleaca din Bucuresti)
• sambata:

- vizitare oras – plimbare o ora/ o ora si jumatate

- telegondola spre Muntele Cozla – plimbare prin padure, coborare pe jos pana in oras

- dupa pranz, odihna sau vizitare Manastire Bistrita, panorama Bisericani, plimbare la baraje, plimbare prin strand

- cina si apoi plimbare la Terasa Gospodine

• duminica dimineata puteti face cumparaturi in Piata Centrala (catina, mure, zmeura, miere), iar apoi va puteti petrece ziua la Strand – aveti de ales intre o sumedenie de activitati sportive. Sau puteti merge la Lacul Cuiejdel.

Daca nu aveti masina, nu va faceti probleme pentru distante, taxiurile sunt ok, vin imediat si sunt relativ ieftine.

Voua ce va place in Piatra Neamt, ce locuri preferate aveti, unde va face placere sa reveniti?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.