Istoria calatoriilor la Zarnesti si Poiana Marului e destul de veche. Cum sunt pasionata de echitatie de cand eram copil, si microbul nu m-a lasat nici in adolescenta, obisnuiam sa citesc si sa retin toate materialele (tiparite pe atunci, care implicau pensiuni ce aveau programe de echitatie).

Prima data am auzit de Alpin Ranch in Formula As,  era un articol mare, scris pe 2 pagini, cu poze graitoare, despre aceasta mica pensiune din Zarnesti.  Ei bine,mi-am notat intr-un carnetel locatia si peste 2 ani am ajuns acolo pentru prima data. Mi-a placut faptul ca, pe atunci, nu erau asa multe case in zona construite, si puteai vedea padurea de la fereastra, era la doi pasi.  Acum s-a mai aglomerat zona, sunt mai multe case de vacanta,  dar este multa liniste. Asta daca nu latra cainii, care sunt si foarte agresivi,  dar noroc ca sunt in lant si dupa  gardurile caselor.

Ce poti face in zona?

Am avut parte de mai multe escapade,  si in week-end, si de 1 mai, cate 3-4 zile,  la Alpin Ranch, si ultima oara acum aproape o luna, cu Gabi.  Poti merge la Plaiul Foii sa admiri privelistea varfurilor de munti printre nori (apropo, nu va recomand mancarea de la Plaiul Foii, cred ca e ultima oara cand mananc acolo. Mi-am ales mamaliga cu branza si smantana si niste cartofi taranesti. Mi-a fost rau, probabil mamaliga nu era bine fiarta si s-a digerat, ea stie, cum in stomac. Noroc de Gabi si a ei farmacie ambulanta, eu nu imi iau niciodata pastile la mine in calatorii, doar ce se mai ratacesc prin poseta.

Puteti sa incercati alte pensiuni in zona – la Danthius am inteles ca e buna mancarea (tot de pe net, impresii). In plus, drumul pana la Plaiul Foii este accidentat, plin de gropi,  se merge cu 20-30 km la ora, daca nu vrei sa ramai cu masina rupta in doua, sau daca nu ai SUV.

Colac peste pupaza, cand am fost noi  ploua fantastic si eu ma gandeam (am si scris pe twitter, de altfel… sper sa nu se inunde…jur de ca de acum nu mai imi scriu ideile nicaieri-pe cele negative, caci se materializeaza…) Deci la intoarcere, era o portiune de vreo 5-7 m inundata.  Daca nu aveam inainte  niste masini care au trecut pe acolo, fara probleme, nu stiu daca ma incumetam sa trec…auzeam apa clipocind pe sub masina, de-a dreptul creepy!  Asta ca sa nu zic ca nu am avut parte si de ceva aventuri. Cred ca trebuia sa ma fac sofer de offroad. Bineinteles ca am dat in drum si peste camioane imense incarcate cu busteni, care se intorceau din padure spre baza, si noroc ca drumul era suficient de lat sa trecem ambele masini (aceleasi tipuri de camioane ne-au impiedicat sa ajunge la Focurile vii de la Buzau, acolo drumul fiind mai ingust si foarte accidentat, plus bonus, panta).

Pe drum puteti admira peisaje, capre, oi, vaci, cai (in caz ca nu ati mai vazut demult), plus o constructie absolut ingrozitoare, pe care nu am mai apucat sa o pozam. M-a dus cu gandul la un cuib in stil alien, e o cladire neagra si oribila. Daca treceti in amurg pe langa ea, va ganditi ca ati aterizat pe alta planeta. Cine o fi fost arhitectul, i-as da un premiu pentru “ugliest building I have ever seen”.

Concluzie, Plaiul Foii – peisaje frumoase, drumuri rupte, cel putin 45 minute pentru 12 km de drum, si incercati alt restaurant decat Plaiul Foii.

In zona se pot vizita Prapastiile Zarnestilor, am inteles ca va puteti intalni si cu ursul.  Se merge cu masina prin orasul Zarnesti,  si apoi se parcheaza undeva si se merge la pas.  Se pot face trasee in zona, eu am preferat doar o ora de mers,  dus si o ora inapoi. Nu sunt chiar fan walking/hiking.  Aerul curat,  linistea din zona, face bine la creier, asta daca nu esti cumva dependent de telefonul mobil (nu ai semnal foarte bun in zona).

La cativa km de Zarnesti se afla Cetatea Rasnov (si imi amintesc ca trebuie sa urci pe un drum in panta pentru a ajunge la ea). Ultima data am vizitat-o in 2007, mi-a placut, dar nu se compara cu Cetatea Neamtului.

Daca alegeti sa  stati mai mult in zona (2-3 zile), ajungeti si la Bran, unde puteti vizita Castelul groazei, manca un kurtos colacs sau manca la stana traditionala de la Vila Bran.

Ce am mai facut in zona? Va relatez din experientele trecute. Am sarit pe trambulina instalata la pensiune – este absolut fantastica senzatia sa te arunci in aer,  sa cazi,  si apoi sa sari la o inaltime si mai mare. Atentie, se poate cadea in cap, pe pamant, daca nu esti atent.  Am citit pe o patura pe iarba, pe dealurile din jur. Am urmarit o cursa de motocros, si desi urasc zgomotul de motor ambalat, am fost la o distanta suficient de mare cat sa vad, si sa nu ma deranjeze uruiala motocicletelor.

Ah, si nu v-am zis de calarie… e unul din primele locuri unde am mers sa vad cum ma descurc pe cal. (Anterior mai fusesem la Poiana Brasov). Din pacate in acest week-end nu a fost vreme buna si terenul cam plin de apa si gropi, asa ca nu am alergat foarte mult. Dar senzatia de a galopa liber pe dealuri (mai ales dupa ce ai mers cu calul doar in manej) este absolut fantastica! Sigur, iti trebuie ceva antrenament si forta fizica sa rezisti pe ditamai animalul. De antrenament eu nu duc lipsa, dar de forta…hm, ar trebui sa gasesc un magazin sa cumpar.

Pensiunea se mai poate inchiria pentru petreceri in weekend, barbecue (au un gratar imens unde ies cele mai delicioase fripturi). Puteti manca in zona la Pastravarie (e un restaurant deschis chiar pe drumul principal-dar atentie ca dureaza minim o ora sa va aduca mancarea-prind pe loc pastravul, il gatesc si vi-l aduc).  Sau am mai primit un pont – Hotel Transilvania, nou deschis, langa magazinul Plus.

Cum se ajunge in zona: DN1, drumul spre Predeal, apoi se faca la stanga-indicator de Rasnov, Zarnesti, mai mergeti vreo 30 km, apoi gasiti un indicator spre Brasov (dreapta), voi mergeti spre stanga. Urmati drumul si veti mai da de un indicator dupa vreo 8 km, spre Zarnesti (dupa ce intrati in Tohanul Nou). Iar apoi urmati indiciile. Ideea e ca veti avea indicator spre Poiana Marului, urmati drumul drept, veti da peste o benzinarie (pe stanga) si de acolo se face un drum in sus pe care mergeti, si veti gasi pensiunea de care am vorbit.

Iata si site-ul pensiunii: www.alpin-ranch.de Nu va speriati de faptul ca e in germana, puteti suna proprietarul si discuta cu el in romana.

Ah si sa nu uit. Sambata la pranz am mancat la Valea cu Struti, o pensiune aflata in satul Sirnea, spre Moeciul de Sus. Drumul e foarte accidentat, dar face toti banii. Si mancarea si serviciile, si privelistea. Recomand calduros. Am incercat o friptura de strut, 32 ron, a fost buna. Totusi nu as mai incerca din nou, cred ca nu e genul meu. Am vazut si patru struti, care sunt atractie turistica (nu sunt pentru friptura din tigaie), pets, cum s-ar zice). Si 2 caprioare foarte prietenoase. Am fi putut cumpara un ou de strut (in jur de 100 ron), din care se poate face omleta pentru 6 persoane. Eu as fi vrut sa vad cum arata ochiuri, dar se pare ca nu aveau tigaie atat de incapatoare. Si clatitele au fost absolut delicioase (iar eu sunt fan clatite, le incerc oriunde gasesc).

In total am parcurs 460 km in total, costuri combustibil 150 ron, cazarea a fost 80 ron camera dubla (baie in camera, dar fara televizor-sincer, cui ii trebuie TV la munte?). Mancarea, in jur de 30-40 ron pe masa, depinde si cat de mult vrei sa experimentezi (eu am depasit bugetul cu carnea de strut la pensiunea Valea cu Struti).

Proprietarul pensiunii Alpin Ranch este foarte de treaba, am avut pana si caldura in camera, desi in mijlocul verii calendaristice, dar foarte capricioase.

Pe ansamblu, o experienta relaxanta si binevenita la o distanta acceptabila de Bucuresti. Asteptam sa mergeti si sa ne relatati impresiile voastre.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Afara era deja foarte cald, dar inauntru ne astepta o temperatura de 10-12 grade, astfel ca ne-am plimbat pe coridoarele si prin incaperile salinei vreo ora si ne venea cu greu sa iesim. Intr-un final am renuntat la o plimbare cu barca pe lacul din interior, am iesit intr-un soare torid si ne-am indreptat spre urmatoarea destinatie, Dealul cu melci din Vidra, pe Valea Ariesului Mic, in Muntii Apuseni.

Am aflat aici de la Doru ca tot podisul Transilvaniei era candva acoperit de ape, si ca apoi in timp scoarta s-a incretit si marea a disparut, astfel ca putem acum vedea cochiliile de melci si scoici la suprafata, pe dealuri. ‘Dealul’ este chiar la sosea, dar daca nu stii despre ce e vorba, nu prea ai sanse sa-l vezi. Noroc ca in zona e si Cascada Pisoaia, care atrage atentia, o cascada foarte frumoasa si cu o apa extrem de rece.

Ne-am dat seama ca fix in acea perioada are loc Targul de fete de pe Muntele Gaina si ne-am indreptat plini de entuziasm intr-acolo. Drumul e foarte prost si am apreciat din plin ca eram cu doua SUV-uri, fiindca altfel cred ca am fi facut cale intoarsa. Din pacate, odata ajunsi sus, am vazut ca toata manifestarea era de fapt un fel de balci-iarmaroc, cu mici, gratare, lautari si diverse lucruri de vanzare. Ne-am mai indulcit dezamgirea cu afine gasite prin tufele de pe marginea drumului si cu panorama locului.

Si un amanunt distractiv: pe drumul spre varf am intalnit un lautar local, pe care l-am luat cu masina pana sus si care pentru a ne multumi ne-a cantat la acordeon. Aici puteti vedea si un videoclip cu ‘concertul’.

A urmat o vizita la Rosia Montana, curiosi fiind sa aflam de ce sunt atatea discutii si controverse in jurul acestui loc. Am gasit Minele Romane inchise (era sambata si programul era pana la 14 doar), in schimb am vizitat Muzeul Mineritului si ne-am informat despre proiectul Gabriel Resources. Zona in sine e deprimanta, pare parasita, si saracia se vede la tot pasul. Iar haldele de steril te fac involuntar sa te gandesti la un peisaj selenar. Colegii mei de calatorie Anca si Bobby au scris mai multe despre Rosia Montana.

Buna dispozitia ne-a mai revenit dupa ce Doru ne-a aratat un loc cu multa zmeura, si niste ‘pilieri’, Pietrele Ampoitei – formatiuni exocarstice calcaroase care se profilau semete pe cerul albastru.

Ne-am continuat drumul si am poposit la Sibiu sa ne incarcam bateriile. Orasul cu casele sale cu ‘ochi’ ne-a primit cu drag, astfel ca l-am colindat pana noaptea tarziu.

Ultima zi a fost cea mai usoara, am plecat spre Transfagarasan, care intr-o zi de duminica cu soare e plin de gratare pe marginea drumului, zgomot si fum. Se mai simte totusi din cand in cand mirosul de rasina, printre cel de gaze de esapament. Sus la cabana, o aglomeratie infernala, astfel ca renuntam la a mai opri, nu apucam sa vedem nici macar lacul Balea, si intram in tunelul care ne duce spre Lacul Vidraru.

Am avut iluzia ca au reparat tot drumul pana la lac, dar de fapt e doar o portiune din el, si din nou am apreciat SUV-urile in care ne aflam si suspensiile lor. La lac, din nou aglomerat, si avem un adevarat soc vazand oameni care vin pana acolo doar ca sa manance sandvisuri pe capota masinii sau sa faca gratar la un metru de masinile care trec incontinuu pe sosea, cu iluzia ca isi petrec o zi in mijlocul naturii.

In drum spre Bucuresti am vizitat si Manastirea Curtea de Arges, foarte frumoasa.

Ultima distractie a constituit-o un curs de tras cu arcul, unde l-am avut ca profesor pe Doru. Ne-a luat mai mult timp sa cautam sagetile ratacite prin lanul de grau decat sa tragem efectiv cu arcul, dar tot a fost foarte distractiv.

Iata si poza de grup cu toata echipa de arcasi a lui Doru.

Marturisesc ca dupa toate aceste aventuri, eu sincer nu-mi doream sa ma mai intorc acasa. Intreaga excursie a fost o experienta minunata, si le multumesc inca o data lui Bobby pentru invitatie si echipei Petrom care a pus la cale proiectul. Am (re)descoperit o Romanie frumoasa, plina de istorie si traditii dar care mai sunt stiute doar de cativa muzeografi pasionati sau oameni ai locului. Si in acelasi timp o Romania plina de peisaje superbe si care-ti taie respiratia, dar pe care daca vrei sa le vezi ai nevoie de SUV.

Related posts:

1. Redescopera Romania – Prima zi prin Transilvania Prima zi #prinRomania a luat sfarsit la Bistrita, dupa aproape...
2. Redescopera Romania – a treia zi prin Transilvania Cineva a spus pe Twitter ca pe unde trecem noi,...
3. Redescopera Romania – A doua zi prin Transilvania A mai trecut inca o zi de aventuri #prinRomania. Daca...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Asadar, ce-am vazut astazi: ruinele cetatii Karolyi din Ardud, monumentul de la Guruslau, complexul arheologic Porolissum – cu adevarat impresionant, si care ne-a trimis inapoi in timp in vremurile Daciei ocupate de romani,

Am vrut sa ajungem si la Salina din Turda, dar ultima intrare era la ora 15…asa ca o lasam pe maine dimineata.

Azi am avut parte si de putin offroad, pe un drum prin padure, cu o singura banda; nu am scapat de zgaltaituri pe drum, dar ne-am revansat cu o plimbare pe portiunea din A3 data recent in folosinta.

Dar mai bine sa lasam imaginile sa vorbeasca…

Related posts:

1. Redescopera Romania – A doua zi prin Transilvania A mai trecut inca o zi de aventuri #prinRomania. Daca...
2. Redescopera Romania – A patra si a cincea zi prin Transilvania Ramasesem in a treia zi in Turda, iar sambata dimineata...
3. Redescopera Romania – Prima zi prin Transilvania Prima zi #prinRomania a luat sfarsit la Bistrita, dupa aproape...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Cam asta ar fi sumarul zilei de ieri, intr-o ordine aproximativ cronologica:
- mai intai o portie sanatoasa de ras impreuna cu ‘colegii’ de excursie – aceiasi Bobby Voicu, Anca Bundaru si Doru Panaitescu – la citirea articolului savuros al lui Doru referitor la prima zi de excursie.

- ne abatem putin de la drum spre barajul Colibita – la 9 km de drumul principal Bistrita – Vatra Dornei. Superbe peisajele de pe drum, aer curat si pasuni cu fanete.

- Doru decide ca noua tuturor trebuie sa ne gaseasca niste porecle

- revenim pe traseul principal – cel mai frumos drum pe care l-am vazut pana acum – sunt peisaje care merita sa ‘ramana pe retina’, cum spune Doru.

- vizitam Muzeul Oualor incondeiate din Ciocanesti, unde vedem expuse oua incondeiate din 1941 pana acum, si am aflat de Festivalul Pastravului, ce se va desfasura intre 14-16 august. Doamna Marilena Niculita de la Muzeu a fost foarte draguta si ne-a povestit si de Festivalul International al Plutasilor, pe care vor sa-l organizeze anul acesta la Ciocanesti. De notat ca ne-am lasat si impresiile personale si semnaturile in Caietul de onoare.

- trecem pasului Prislop si facem o scurta vizita la Borsa, unde am incercat sa mergem la Cascada Cailor, dar se pare ca se ajungea doar pe jos dupa vreo ora de mers, asa ca am renuntat.

- invatam cuvinte si expresii noi de la Doru, atat din limbajul tehnic de speciali tate, cat si regionalisme: relief petrografic, apa salmastra, material alohton, oagar, a se darabi, a se rasti la bocanci, strasnic. Probabil ca pana la sfarsitul excursiei vom strange expresii pentru un glosar de termeni.

- vizitam Manastirea Barsana, cea mai frumoasa manastire vazuta de mine pana acum. Domeniul e intins, are multe case parohiale frumoase, cu multe flori, iar Manastirea e simpla, curata si aerisita, iar mirosul de lemn din interior iti da o stare de liniste si respira natura.

- petrecem mai mult de o ora la Memorialul de la Sighet, despre care pot sa spun ca ne-a taiat pana si pofta de mancare. Foarte trist.

- luam totusi pauza de masa – pranz/cina la Pastravaria Alex din satul Mara – o pastravarie superb amenajata, si care are inclusiv si o cascada la care am admirat curcubeul foarte frumos. La recomandarea lui Doru, ne-am infruptat cu pastrav la gratar cu balmos (faina de grau amestecata cu faina de porumb, fierte in smantana).

- pe drum deslusim cu ajutorul internetului misterul oalelor in copac de prin satele maramuresene:

- vizitam Cimitirul Vesel de la Sapanta, unde eu personal n-am gasit nimic vesel.

- admiram Casele de la Certeze – un sat in care e la moda intre localnici concursul „Casa mea e mai mare”. Cred ca am vazut case si de cca. 30 camere, la cat de imense erau…poze n-am mai facut fiindca era aproape intuneric, dar gasiti cautand pe Google. Aceasta ni s-a parut cea mai spectaculoasa.

- ajungem intr-un final la hotel in Satu Mare, dupa mai mult de 12 ore de drum, obositi dar fericiti ca am mai redescoperit o particica dintr-un tinut de vis.

Astazi urmarim traseul Satu-Mare – Turda – Cluj-Napoca, probabil ca vom ajunge in Cluj pe la orele 20.

Impresiile si galeriile foto ale celorlalti colegi de expeditie le gasiti pe blogurile lor: Bobby, Anca, Doru.

Related posts:

1. Redescopera Romania – a treia zi prin Transilvania Cineva a spus pe Twitter ca pe unde trecem noi,...
2. Redescopera Romania – Prima zi prin Transilvania Prima zi #prinRomania a luat sfarsit la Bistrita, dupa aproape...
3. Redescopera Romania – A patra si a cincea zi prin Transilvania Ramasesem in a treia zi in Turda, iar sambata dimineata...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Varianta scurta a zilei de azi a prezentat-o foarte amuzant si la obiect Bobby pe blog, haideti sa incercam sa mai adaugam detalii.

Asadar, am plecat din Bucuresti cu Bobby Voicu, Anca Bundaru si Doru Panaitescu. Ne-am reunit in formatie completa, cu echipa Petrom in Ozun, unde am incercat sa vedem castelul Zabola, dar ni s-a spus ca este proprietate privata si ca accesul e interzis. Lucru curios, dat fiind ca pe site castelul apare ca fiind spatiu de cazare… Am mers dezamagiti in Brasov si ne-am intalnit la Restaurantul Sergiana cu Cristian Mosora, care ne-a mai povestit despre Brasov si imprejurimi.

A urmat Lacul Sfanta Ana, despre care ne-a povestit Bobby, citind de pe Wikipedia informatii si legende, fiindca la fata locului nu era niciun fel de informatie. Foarte prost drumul de 17 km pana la lac, si nu am inteles de ce exista taxa de 10 ron de masina de vreme ce nu exista nicio facilitate in zona, si nici drumul nu e reparat. Nici macar o toaleta nu e pe-acolo.

Doru a venit pregatit si de o baie in lac, si am aflat cu aceasta ocazie ca lacul are o adancime maxima de 7 metri.

Am incercat sa simtim emanatiile din fisuri pentru a ne da seama daca va urma sau nu furtuna, cum scria pe Wikipedia, dar degeaba. Am plecat totusi la timp, ploaia a inceput pe drum.

Pe drum am mai trecut pe langa o biserica foarte frumoasa, cea de la Ditrau.

Drumul pana la Bistrita a fost foarte prost, poate doar cu cateva portiuni mai bune, dar cu peisaje superbe.

Am prins si un accident urat cu 15 km inainte de Bistrita, astfel ca am redescoperit stelele si constelatiile cu ajutorul lui Google Sky Map.

Nu as putea sa inchei fara sa mentionez cate lucruri am aflat in aceasta zi despre…pasari. Doru e de vina: am invatat despre berze, sorecari, soimi, huhurezi, turturele, strigi, bufnite, si alte fiinte inaripate. Daca pana acum nu dadeam nicio atentie pasarilor de pe drum sau din lanuri/pajisti, acum se pare ca am luat microbul, fiindca deja ne uitam dupa tot ce zbura prin jur si am si fotografiat unele din ele. Doru a reusit sa surprinda mai multe, asteptam pozele lui.

Si Anca a scris un rezumat al primei zile, alaturi de care a publicat o serie de fotografii.

Astazi ne pregatim pentru a doua zi – plecam spre Satu Mare si ne pregatim sa vizitam multe obiective, printre care Cimitirul de la Sapanta, memorialul de la Sighet si Manastirea Barsana.

Va reamintim ca ne puteti urmari pe conturile personale – Bobby, Anca, Doru, eu, pe Twitter – hashtag-ul #prinRomania si Facebook:

- @LaDrumInRomania (twitter)
- @PetromRO (twitter)
- Petrom Romania (Facebook)
- Contul YouTube al Petrom

Related posts:

1. Redescopera Romania – A patra si a cincea zi prin Transilvania Ramasesem in a treia zi in Turda, iar sambata dimineata...
2. Redescopera Romania – A doua zi prin Transilvania A mai trecut inca o zi de aventuri #prinRomania. Daca...
3. Redescopera Romania – a treia zi prin Transilvania Cineva a spus pe Twitter ca pe unde trecem noi,...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

A avut deja loc excursia prin Moldova, iar in perioada 14-18 iulie plecam prin Transilvania, asadar alaturi de Bobby (Multumim pentru invitatie!), Anca Bundaru si Doru Panaitescu.

Iata si traseul stabilit:

- Miercuri, 14 iulie, ne oprim la pranz la Brasov, iar seara la Bistrita
- Joi, 15 iulie, ne oprim la Satu Mare (doar seara)
- Vineri, 16 iulie, ne oprim la Cluj
- Sambata, 17 iulie, ne oprim la Sibiu
- Duminica, 18 iulie, inapoi in Bucuresti

Exista si o harta a intregii excursii, si daca aveti idei sau recomandari despre ce-am putea vizita pe traseu, va rugam sa ni le impartasiti in comentarii sau le puteti pune direct pe harta. Daca vreti sa ne aratati voi insine locuri deosebite pe traseu, asteptam sa ne cunoastem si sa le redescoperim impreuna.

Ne puteti urmari pe conturile personale – Bobby, Anca, Doru, eu, pe Twitter – hashtag-ul #prinRomania si Facebook:

- @LaDrumInRomania (twitter)
- @PetromRO (twitter)
- Petrom Romania (Facebook)
- Contul YouTube al Petrom

Va asteptam la drum alaturi de noi!

Related posts:

1. Redescopera Romania – Prima zi prin Transilvania Prima zi #prinRomania a luat sfarsit la Bistrita, dupa aproape...
2. Redescopera Romania – A patra si a cincea zi prin Transilvania Ramasesem in a treia zi in Turda, iar sambata dimineata...
3. Redescopera Romania – A doua zi prin Transilvania A mai trecut inca o zi de aventuri #prinRomania. Daca...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Dar mai intai ce inseamna extrasezon? Pai in teorie este perioada de timp din afara sezonului de referinta, sezonul fiind intervalul de timp cand conditiile climatice ale unui loc permit turistilor sa beneficieze la maxim de specificul unui loc turistic. Exemple clasice: la plaja vara si la ski iarna. In acceptiune practica, extrasezonul este perioada aceea cand poti sa te bucuri de frumusetile si facilitatile unui loc cu bani mai putini. Desigur, exista si dezavantaje, altfel concediile in extrasezon n-ar mai avea preturi asa de mici.

Cum spuneam, fiecare destinatie de vacanta are perioada de sezon si extra-sezon proprie: vacanta la ski in Alpi in ianuarie-februarie, Revelion intr-o statiune la Marea Rosie, sau vacanta de 1 mai la mare sunt doar cateva exemple.

Noi am incercat mai multe vacante in extrasezon, si ne-au placut toate, de la 1 mai la mare in Romania si Bulgaria, Paris si Munchen in septembrie-decembrie, Barcelona in martie, Vine si Praga in octombrie, Roma in decembrie….si lista poate continua. Ideea e ca de fiecare data am gasit atatea lucruri care sa compenseze conditiile din sezon, si in plus am iesit de fiecare data foarte ieftin.

Blogului de vacante ii place mai mult marea, si pentru ca afara e asa frig si cred ca multi dintre noi se gandesc la o plaja undeva, la mult soare si la un cocktail cu umbreluta, ne-am gandit sa va povestim de ce ne plac noua vacantele in extrasezon exemplificand printr-un sejur de acum doi ani, in Tunisia. A fost vorba de sapte zile in Sousse, o statiune la 3 ore de mers cu avionul de Bucuresti. Am optat si pentru excursia in desert de 2 zile. Pretul a fost in jur de 300 Euro de persoana, cu tot cu taxe, si demipensiune la un hotel de 3 stele.

Marturisim ca a fost o vacanta la sfarsit de sezon, prin octombrie, in conditiile in care extrasezon pur in Tunisia inseamna ianuarie-februarie, iar varf de sezon – iulie-august.

Dar sa vedem pe scurt cum a fost, si ce am apreciat cel mai mult din conditiile de extrasezon:

- In primul rand, temperatura suportabila. Mie cel putin nu-mi plac extremele, nu suport nici caldura de +30 grade si nici frigul de la -10. Daca ar putea fi 22-25 grade tot anul, nu m-as supara. Asa ca temperatura din Tunisia din octombrie a fost perfecta, cam 20-30 grade, iar apa chiar calda, de 21-22 grade.
- Apoi lipsa de aglomeratie – mana cereasca, atat pe plaja cat si in oras. Oricum hotelul avea plaja privata, deci nu eram pe o plaja comuna, dar era foarte aerisit totul, si liniste. Cred ca aglomeratia e lucrul care separa din start pe cei care vor o vacanta in sezon de ceilalti care vor in extrasezon, fiindca totul e relativ: unii vor vacante in perioada cand e cea mai mare aglomeratie intr-o statiune, fiindca le place efectiv aglomeratia, sau sunt de parere ca daca atunci merge lumea, atunci e bine, iar ceilalti fug de aglomeratie, vor liniste si spatiu.
- Preturile mai mici, atat la pachetul turistic cat si la serviciile locale.
- Excursia din desert care in sezon nu ar fi putut fi suportabila cred eu, acum a fost foarte ok…30-35 grade in loc de 45-50, timp mai mic de asteptare la obiectivele turistice, hoteluri mai putin populate, deci mai mult spatiu la piscina.
- Programele de animatie de la hotel au fost chiar la inaltime, desi era extrasezon. La fel si cei de pe plaja care inchiriau echipamente pentru sporturile acvatice, si in plus nu mai dura asa de mult pana sa-ti vina randul sa incerci paragliding sau skijet-ul.
- Am putut vizita mai multe obiective in general pe tot parcursul vacantei.

Si acum si dezavantajele, asa cum le-am perceput noi:
- Credem ca vremea schimbatoare ar putea constitui cel mai mare dezavantaj cand mergi in vacanta pentru soare, plaja si mare. Norocul nostru a fost ca am prins doar o zi de ploaie, dar altfel n-ar fi fost prea amuzant sa stam in casa.
- Temperatura din camere – fiind in extrasezon, nu mai functiona aerul conditionat – adica nici sa incalzeasca aerul in caz de frig, si nici sa-l raceasca la temperaturi sufocante.
- Lipsa de aglomeratie are si ea un mic dezavantaj, faptul ca ti se pare putin pustiu locul – nu toate localurile/cluburile erau deschise, iar seara la plimbare prin statiune era evident mai putina lume, dar nu am simtit vreodata ca ar putea fi ceva periculos.

Pe ansamblu, dupa parerea noastra bilantul a fost super pozitiv, am evadat dintr-un Bucuresti cu temperaturi de 9-10 grade intr-un paradis cu soare si mare. Iar pe viitor ramanem fidele marii si planuim o vacanta in Egipt in luna noiembrie.

Daca nu v-am convins, va lasam cu galeria foto si doua filmulete de la fata locului, doua mostre de autenticitate locala.

Taxi trip – Sousse

Fantanile din Port El Kantaoui

Articolul face parte din prima editie a Travel Blog Carnival, care are ca subiect calatoritul in extrasezon. Iata si celelalte materiale pe aceeasi tema:

Bataafse Cocktail
Cand sa calatorim: in sezon sau in extrasezon?
Extrasezon pentru noi / plin sezon pentru ei
Revelion la mare?
Sezonul: de ce te fereşti nu scapi
To be or not to be off-season?
Turismul în extrasezon – de multe ori o variantă mai bună
Unde sa calatoresti in extrasezon
Vacanta contra curentului
Vacanta (si) la job
Vacanta perfecta in extrasezon

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

- Durata: 2 zile

- Traseu: 780 km pe sosea, cativa km pe drumuri cu pietris, si o traversare a Dunarii cu bacul. Traseu: Bucuresti-Calarasi(Chiciu)-Ostrov-Dervent-Adamclisi-Histria-Babadag-Enisala-Tulcea si inapoi in Bucuresti prin Harsova-Slobozia.

- Cazare: 1 noapte la Popasul Doi Iepurasi din Babadag.

- Mancare: la pizzeria din satul Cobadin (excelent, recomandam) – 25-30 ron fel principal+desert, la Popasul Doi Iepurasi in Babadag (foarte buna mancarea, 25-30 ron fel principal+desert), la Izvorul Cerbului (pe drumul Tulcea-Slobozia, nu recomandam).

Costuri: 90 RON /persoana (fara motorina si fara mancare, la 27.09.2009 (100 ron cazare camera dubla, 25 ron traversare bac, 6 ron intrare la Tropaeum Traiani, 2 ron +10 ron taxa foto la Gospodaria traditionala Enisala, 2 ron + 10 ron taxa foto la Muzeul de arta orientala din Babadag, 2 ron intrare Geamie Babadag, 2 ron intrare Cetate Enisala)

Obiective turistice vizitate:

-         Manastirea Dervent

-         Manastirea Pestera Sf. Andrei

-         Cetatea Adamclisi

-         Tropaeum Traiani

-         Cetatea Histria

-         Geamia lui Ali-Gazi Pasa din Babadag

-         Muzeul de arta orientala din Babadag – Casa Panaghia

-         Gospodaria traditionala din Enisala

-         Cetatea Enisala

Ce mai aveam de vizitat in zona:

-         Cetatea Pacuiu lu’Soare

-         Manastirea Sf. Filip din Adamclisi

-         Manastirea Cocos – la 6km de Niculitel

-         Muzeul arheologic de la Adamclisi

-        Pestera Ioan Casian

-         Cheile Dobrogei

-         Muzeul de Istorie si Arheologie Nationala Constanta

-        Cetatile : Arubium-Macin, Argamum-Jurilovca, Aegysus-Tulcea, Capidava-langa Cernavoda, Dinogetia – Garva (2 cetati suprapuse (sec 4-6 si sec 101-13), Halmyris-Murighiol, Cetatuia-Luncavita, Noviodonum-Isaccea, Libida-Slava Rusa, si multe altele, despre care puteti citi aici.

Pregatiri pentru excursie n-am prea facut, am avut noroc cu o harta rutiera mai veche pe care erau plotate toate obiectivele, asa ca am decis traseul sambata dimineata, in 2 minute. Despre Popasul Doi Iepurasi am aflat pe drum, ne-a fost recomandat de cei de la Pensiunea Enisala, unde era plin.

Pe larg: Initial am plecat pe drumul vechi spre mare, cu gandul sa mai vizitam si ce mai e in drum, dar nu stiu cum am facut ca ne-am trezit tot pe autostrada dupa vreo 50 km :) Am apucat sa vedem in drum doar semnul catre Manastirea Pasarea, dar n-am oprit. Langa Calarasi eu nu stiam ca ne asteapta o plimbare cu bacul, si m-am panicat un pic cand am vazut cum arata, doar o punte trasa/impinsa de un remorcher. In plus, imaginati-va ca dupa 12 autoturisme mai ramasese un pic de loc pe punte, cand am vazut ca se napusteste un TIR imens, care a facut sa se incline platforma suficient cat sa fie un pic scary :) Din fericire traversarea a decurs ok, dureaza cam 25 minute. Cost: 25 ron/autoturism. Si un fapt amuzant: in timp ce traversam GPS-ul arata ca levitam, eram pe deasupra apei si-atat :)

cu bacul la Ostrov

Despre drumul pana la Ostrov, Oana are de zis chestiile negative, din perspectiva soferului: benzinarii rarisime pe distanta Bucuresti-Calarasi. La prima mai mare, Petromul de la intrare in Calarasi, au o singura pompa de diesel, deci daca vreti sa nu va luati apostrofari taranesti, mai bine mutati masina inainte de a merge la baie. Ai zice ca si la Calarasi s-a rasturnat caruta cu prosti. Si surzi. Vanzatoarea nu a reusit sa inteleaga ca am nevoie de 2 bonuri separate pt motorina si alte articole. Iar la statia de bac, desi exista un soi de cafe bar, luati-va gandul de la o toaleta, orice fel de. Mergeti in padure pentru urgente. Daca va plictisiti asteptand, 2-3 catei haiosi  va vor tine companie. Saracie mare prin zona.

Drumul prin Ostrov este prost, dar trece printre dealuri cu vita-de-vie. Am oprit sa luam struguri, erau struguri adevarati, parfumati, cu gust de strugure, nu ca cei din import de care gasesti prin Bucuresti. Si foarte ieftini, 2 ron/kg. Pe drumul spre Dervent este si un lac, Bugeac – unde se practica pescuitul sportiv. Am mai vazut si indicator catre Manastirea Pacuiu lu’Soare, dar era traseu de 4×4 asa ca nu ne-am aventurat.

Oana: Pe drumul acesta am incercat sa ajung anul trecut cu micul Peugeot, dar dupa 15 minute de mers cu 15km/h si cu rezervorul aproape gol, am renuntat la idee. Nu mi-ar fi placut sa fiu nevoita sa sun la tractari masini pentru “pana prostului” :). Drumul e plin de gropi si mai bine sa nu va aventurati decat daca aveti garda inalta la sol si nu o masina noua.

Prima destinatie am atins-o dupa 3 ore de la plecarea din Bucuresti – manastirea Dervent. Ne-am amuzat copios gandindu-ne ca desi nu suntem religioase, tot catre manastiri ne trage ata :) Foarte frumoasa manastirea, noi ne-am si plimbat un pic pana la izvor. Am vazut si o serie de statui, am aflat ca au fost executate in cadrul unei tabere de creatie.

pisici la Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Am lasat manastirea cu pisicile ei si am plecat spre Adamclisi. Pe drum am dat de Manastirea Sf. Petru.

Manastirea Pestera Sf. Andrei

Pe partea cealalta a drumului fata de cetate am mai vazut o manastire – Sf. Filip, dar era in renovare, asa ca am mers direct la cetatea de la Adamclisi (Castrul Roman).

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Soparla la soare

Santul de pe Strada principala a cetatii

Nu am gasit ghid, era pustiu, asa ca ne-am uitat si noi un pic, am citit ce era scris pe bulinele albastre, si am plecat. Chiar fara sa stii ce-a fost acolo, locul e impresionant prin intindere. Sunt ruinele unei cetati adevarate, cu sosea principala, cu piata publica, templu, locuinte. Te face sa te gandesti la oamenii care au trait acolo, sa-ti imaginezi sunete, senzatii, trairi.

Oana: Ar putea exista, desigur, ceva mai multe indicatoare cu informatii, pe de alta parte e mai interesant ca nu e turism de masa prin zona (drumuri libere, liniste, aer curat, auzi in loc de manele pasari, asculti in loc de huruit de motoare, greieri) si  te simti ca un  mic explorator. Daca ati citit “Ciresarii”, stiti la ce ma refer.

Despre Tropaeum Traiani nu pot sa spun decat ca m-am chinuit un pic sa-l prind pe tot in cadrul aparatului foto, in rest n-am inteles mare lucru. Am citit mai apoi cata istorie e in spatele monumentului, care e povestea fiecarei scene, dar cand esti acolo si nu ai nicio informatie, mai greu sa te impresioneze doar un monument ciudat. 6 ron biletul.

Tropaeum Traiani

Tropaeum Traiani

Oana: Aici am ajuns din pura intamplare anul trecut, dupa ce am vizitat ruinele cetatii Adamclisi, am vazut un drum alb, cu pietricele, si am incerput sa conduc pe el, pana am ajuns  la capat. Asa am ajuns la monument, desi el este destul de vizibil in zare. Anul acesta  drumul este acoperit cu un fel de asfalt, asa ca s-a dus farmecul lui. Ai fi avut impresia ca te poate duce la un castel, si mi-a starnit curiozitatea mult sa vad ce este la capatul lui.

Muzeul din Adamclisi nu l-am mai vizitat, am plecat spre Histria cu gandul sa gasim ceva de mancare pe drum. Si am gasit in satul Cobadin; daca ajungeti, se face un drum imediat dupa benzinaria de la intrarea in sat; dupa vreo 7-800 m e o statuie pe partea dreapta, iar localul e fix vis-a-vis. Nu are sigla, nimic, e o cladire galbena, cand te-apropii vezi ca scrie Pizza, dar pe dinauntru :D Mancarea e foarte gustoasa, dar atentie ca dureaza mult prepararea. Mult adica vreo 40min-o ora. Si atentie la nota de plata, ca au tendinta sa o incarce, probabil sa se asigure ca vor castiga ceva din servire.

Pana la Histria mai e drum de vreo 90 minute. Mi-a placut ca inainte de a merge la cetate esti ‘obligat’ sa vizitezi muzeul, care iti ofera destul de multe informatii. Aflam asadar ca cetatea a fost construitain anul 657 ien, aflam despre colonistii din Milet, si despre civilizatia romana care s-a succedat. Mi-ar fi placut sa vad in muzeu reconstituiri ale cetatii. Am vazut doar 2 reprezentari pe pereti, una a Templului si alta a Bazilicii. Prin Cetate te pierzi efectiv, mergi pe langa siruri de ruine de ziduri, mai vezi cate un capitel parasit, iar in zare, lacul Razim, care seamana cu marea. Se poate cobori spre lac, e un peisaj frumos, mai ales la apus. Am fi stat mai mult, dar erau tantari mai ceva ca-n Delta, si foarte agresivi. Intrarea la muzeu si cetate costa 6 ron.

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Reconstructie - Basilica episcopala

Fatada templului Marelui Zeu

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Apus de soare

Oana: Anul trecut, in drum spre una din pesterile din zona-Sf. Apostol Andrei, am ratacit drumul, si, desi am intrebat cativa localnici cum gasim pestera, am ajuns, cred eu, in alta parte. Tot la o pestera, dupa un fascinant drum de tara printre dealuri (dar nu m-am dumirit care e numele ei). Imaginati-va ca se facuse deja tarziu, ora 8-8.30 seara, si noi eram la Cucuietii din deal, ca sa nu zic altfel, incercand sa gasim intrarea in pestera. Si mai imaginati-va figurile celor doi motociclisti pe care i-am intalnit acolo, dupa ce i-am intrebat cum ajungem la ea. (Ei deja coborasera si isi facusera o idee despre ce e vorba). Ei, cu lanterne, echipati pentru o adevarata expeditie in pestera.. Ne-au avertizat ca sunt lilieci  si ca drumul e cam abrupt (mai era de urcat ceva pana sus, un drum plin de tufisuri, maracini, si nu foarte accesibil). Senzatia de a fi singura la capatul lumii, in apropiere de inserat, deja soarele apusese, nu e dintre cele mai placute. Adica, pe scurt, am abandonat dupa ce am parcurs, jumatate din drum. Am preferat sa ma intorc rapid la masina, decat sa continui pe semiintuneric sa cuceresc o pestera cu lilieci :)

Revenind in prezent, Popasul “Doi iepurasi” e foarte tare. E la vreo 5 km fata de Babadag, pe drumul dinspre Constanta, si are tot ce-i trebuie: adica si cazare si restaurant. Conditiile de cazare sunt super ok la 100 ron cam dubla pe noapte – camera curata, baie in camera, prosoape, tv prin satelit, veranda. Dusul e un pic ciudat in sensul ca nu e izolat, e pur si simplu deasupra chiuvetei. Iarna nu prea e indicat, ca nu are incalzire in camere. Noaptea zici ca esti in padure, poti sa stai pe veranda sa asculti greierii si sa visezi la stele. Iar restaurantul arata de parca ai fi aterizat in munti: blanuri pe pereti, paturi de lana pe scaunele masive de lemn, decoratiuni vanatoresti. Mancarea – excelenta. Nota 10, overall.

Popasul Doi Iepurasi

Popasul Doi Iepurasi - Restaurant

Popasul Doi Iepurasi

Duminica am pornit cu forte proaspete spre Babadag, unde am vizitat asa:

-         Moscheea /Geamia – imediat in centru, vis-a-vis de autogara. 2 ron intrarea. Am aflat ca slujbele se tin vinerea la 13.03 (orarul de vara), ca Imamul locuieste in casa de langa Geamie, ca sunt aproximativ 2500 credinciosi islamisti din cei 10,000 locuitori ai Babadagului, ca Geamia se poate vizita pana la 13 in fiecare zi). Nu am reusit sa fac o fotografie ok cu Geamia, asa ca va dam alta sursa. Intrare: 2 ron

Geamia Babadag

-         Muzeul de arta populara ne-a impresionat foarte tare datorita ghidului extraordinar, doamna Viorica Popa. Am trait o incursiune in istorie: am aflat despre legendele locului, despre viata de-acolo, despre cat de trist e ca tinerii au plecat in mare parte in Spania si Italia fiindca avicola, fermele si gradinile au fost inchise, am aflat despre obiceiurile turcilor si tatarilor, despre portul lor, simbolurile lor, traditiile lor. Am plecat de la Casa Panaghia cu promisiunea ca vom reveni sa vedem si mormantul Sfantului Saltuk Bei, si sa mai aflam din legendele locului. Intrare: 2 ron +10 ron taxa foto.

Muzeul de arta orientala

Muzeul de arta orientala - Pomul vietii - Calam

Muzeul de arta orientala - port traditional turcesc

Apoi a urmat Enisala, unde am vizitat Gospodaria traditionala impresionanta (are toate anexele si uneltele folosite acum vreo suta de ani, si in plus poti cumpara magneti, semne de carte, vederi, canute, etc. Intrare 2 ron + 10 ron taxa foto, din care de fapt poti sa cumperi obiectele la vanzare).

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Cetatea Enisala ne-a dat pe spate. Sincer, habar n-aveam ca genovezii au venit ei acum vreo sapte sute de ani sa construiasca o cetate de piatra cocotata pe un deal. Drumul pana la cetate e acoperit cu pietris, iar axul drumului e cumva delimitat  de niste piroane acoperite cu pet-uri taiate. Noi am ratat initial drumul, e doar o placuta pe un copac drept indicator spre cetate. Noroc ca am intrebat un vanator si ne-am intors.

drumul

Oricum, cetatea e incredibila. Am avut noroc si de ghid, domnul Iosif, care e paznic la cetate, si care ne-a mai povestit despre istoria locului, si ne-a spus si de Pestera Gura Zmeului si Piatra unde a dormit Zmeul.

Dl. Iosif

Piatra am vazut-o, pentru pestera n-am mai avut rabdare. Am preferat sa stam cocotate sus pe zidurile cetatii si sa ne imaginam cum era in trecut acolo, pe vremea cand era locuita. Peisajul e superb, lacurile Sinoe si Babadag, si peisajul gen Delta fac locul sa fie unic.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Vedere catre lacul Babadag

Cand stai sus pe zid in mijlocul acelei linisti ai sentimentul ca esti in varful lumii, e incredibil. Am fi stat acolo o zi intreaga, dar era cazul sa ne mai intoarcem si in Bucuresti. Am trecut si prin Sarichioi si Tulcea, dar n-am gasit cetatea Aegyssus si nici nu ne-a mai mers GPS-ul (voiam sa ajungem la cetatea Halmyris de la Murighiol), asa ca am luat-o incet spre Harsova. Pe drumul de intoarcere am mancat la restaurantul Izvorul Cerbului, dar nu vi-l recomandam. Am dat mai mult de jumatate din mancare cainilor aciuati in zona.

Ne-ar fi placut sa stam mai mult, sa vedem si cetatile din nordul Dobrogei, sa vedem si pesteri si Cheile Dobrogei, dar a fost prea putin ca timp, cred ca 4-5 zile ar trebui pe putin.

In concluzie, foarte frumoasa Dobrogea, am ramas impresionate. V-o recomandam si voua, e hrana pentru suflet. Mai multe fotografii aici.

Si concluzia Oanei:

Un sfat general: Lunile perfecte pentru explorat locuri sunt mai, iunie, iulie, cand zilele sunt lungi si te poti aventura de dimineata pana seara, uneori fara un plan anume, chiar asta dand farmec excursiei. (In ziua cand am ajuns la acea pestera cu lilieci, de fapt, planificasem o excursie la mare, la plaja, si ne-am razgandit pe drum).

In final de articol, va transmit o sugestie.  Nu stati in  oras in week-end-urile de vara (asta nu inseamna ca limitez iesirile doar pentru vara). Iesiti din oras, luati-va prieteni,  aventurati-va in diverse  locuri din Romania. Cunoasteti tara, intrati in dialog  cu oamenii locului, vizitati tot ce se poate vizita intr-un week-end, luati-va uneori o zi-doua libere, ca sa mergeti mai departe de zona Brasov-Predeal sau Constanta-Mamaia. Turismul si relaxarea nu se refera doar la aceste doua destinatii (si de fapt, acolo nici nu e relaxare. Este turismul de turma). Va veti imbogati viata, spiritul de aventura va creste,  simtul orientarii se va intensifica. Veti simti ca sunteti mai mult decat niste roboti care muncesc de luni pana vineri, si in week-end ies in cluburi sau shopping, sau merg unde merge toata lumea pentru ca nu stiu, nu au  timp sa caute, sunt prea comozi,  sau au adormit  atat de profund asa incat nu se mai pot trezi din inertia monotoniei si a rutinei de birou.

Oricine poate sa scrie despre frumusetile din tara. Oricine poate scrie articole de calatorie. Important este ce veti invata si ce veti face dupa ce veti citi aceste articole. Le veti citi si apoi veti spune: frumos, interesant, dar… trebuie  sa ai bani, masina, prieteni, timp, etc. Scuze, toate sunt scuze inventate, care pot fi usor demontate (daca esti alive,  sanatos, poti merge pe doua picioare, poti face rost de toate cele de mai sus).

Asa ca, asteptam primele comentarii dupa ce ati calatorit in una din locatiile descrise de noi. Va provoc! Cine va fi primul? :)

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sumar logistic:

• Durata: 2 zile
• Traseu: 600 km cu masina, restul de 39 mile cu vaporul. Traseu: Bucuresti-Drajna (A2 pana la km 105)-Slobozia-Harsova-Tulcea. Tulcea-Sulina si retur – nave rapide.
• Cazare: Pensiunea Vihocenco in Sulina. Alte posibilitati de cazare aici.
• Mancare: la pensiunea Jean Bart, mic dejun: 12 ron, pranz: in jur de 35 ron (2 feluri de mancare plus desert), cine: in jur de 25 ron. In general puteti manca la terasele de pe Faleza, sau la cele de pe plaja.
• Costuri: 238 ron/pers (fara motorina si fara mancare, la 05.09.2009): 8 ron taxa Pod Giurgeni-Vadu Oii, 40 ron – parcare 1 zi Hotel Esplanada, 45 ron/pers. transport nava rapida Tulcea-Sulina si retur; 100 ron cazare 1 noapte/cam. dubla, 30 ron/pers excursie 2 ore cu barca, 15 ron intrare Farul Comisiei Europene (5 ron bilet, 10 ron taxa foto), 35 ron intrare acvariu (15 ron bilet, 20 ron taxa foto).

Disclaimer: am stat doar 24 ore in Sulina efectiv, asa ca nu am avut posibilitati prea mari de explorare in zona. Ne-am plimbat prin Sulina, am facut un traseu de 2 ore cu un catamaran pana la gura de varsare si golful Musura, iar in Tulcea am vizitat Acvariul.

Obiective turistice:

-          in Sulina:

• Muzeul Farului
• Biserica Ortodoxa
• Cimitirul
• Excursii in Delta la padurea Letea, Lacurile Rosu, Rosulet, Puiu, Golful Musura, Gura de varsare, satul Cardon.
• Excursii la pescuit
• Plaja – la vreo 20-30 min de mers pe jos din Centru, sau la 5-10 min de mers cu microbuzul – se ia de pe Strada II.

-          In Tulcea

• Acvariul
• Alte muzee
• Alte atractii

Pregatirile de excursie:

-          Documentare: pe www.deltatour.ro, www.sulinaturism.ro, www.turismdelta.ro www.naverapide.ro, www.iubesctulcea.ro

-          rezervare la Pensiunea Vihocenco (atentie, discutati la telefon pentru ca noi pe mail am avut o surpriza neplacuta, se pare ca am discutat cu fiica proprietarilor pensiunii care nu a inregistrat rezervarea). Conditiile de cazare in pensiune sunt excelente: baie in camera,  TV, aer conditionat, vedere la Dunare si Mare – pensiunea e situata pe Faleza, pe Str. I). Se plateste avans la rezervare.

-          Rezervari vapor: avand restrictii de timp, am ales nave rapide pentru traseul Tulcea-Sulina (cele normale fac 4 ore si pleaca la ore incomode, navele rapide 1.5 ore si au ore rezonabile de plecare, in sensul ca poti sa stai macar 24 ore in Sulina intr-un weekend). Noi la dus am mers cu Nava Capitan V. Zagorodico – plecare Tulcea 11:00, sosire Sulina:12:30. La intoarcere am venit cu Nava Nicholas – plecare Sulina 12:00, sosire Tulcea 13:30. Am facut fotografii cu panourile de pe faleza cu programul navelor.

Pentru transport pana in Tulcea, puteti alege si trenul sau avionul. Detalii despre cum puteti ajunge in Delta am gasit foarte bine documentat aici.

Pe larg: am plecat din Bucuresti sambata dimineata la 5.45. La 9 am fi ajuns in Tulcea dar era prea devreme pentru vapor asa ca am mers pana la Manastirea Celic Dere (e pe un drum care se face la stanga la vreo 10 km inainte de Tulcea, pe drumul Harsova-Tulcea). Drumul de 12 km pana la Manastire e foarte prost, plin de gropi.

Manastirea Celic Dere

In Tulcea am lasat masina in parcarea Hotelului Esplanada – 40 ron/zi sau 5 ron/ora. Atentie, daca aveti GPS, nu functioneaza sa introduceti adresa hotelului (Str. Portului nr.1), va duce undeva pe drumul spre Braila, pe Str. Campului. Trebuie introdusa Str. Isaccea. Se mai poate lasa masina in parcare pazita si la H. Delta, dar e un pic mai departe, sau – am citit undeva – la parcul de langa faleza. Avantajul lasarii masinii la H. Esplanada e ca pontonul de unde pleaca navele rapide e la 2-300 m de hotel. Biletele pentru navele rapide se iau direct de pe vapor.

In timpul calatoriei se poate admira peisajul din Delta (sunt deschise usile din fata). Noi am vazut cai, turme de porci, barci, si pasari mai putine:

Am vazut si un mic curcubeu in reflexia apei:

Sulina la prima vedere ni s-a parut un oras semi-fantoma, am vazut cladiri parasite, altele care pareau arse, imobile fara numar, localnici care nu stiau puncte de reper importante pe Faleza, ce mai, ciudat. Am avut noroc ca mai erau doi prieteni acolo fix in aceeasi perioada, ei ne-au fost cumva gazde si ne-au explicat ce si cum. Multumim, Andra si Aurel!

Dupa un bors pescaresc de nota 20 la Pensiunea Jean Bart am inceput sa cautam o excursie in Delta care sa dureze 3-4 ore si sa fie cat de cat convenabila ca pret. Am luat numere de telefon de pe afisele lipite pe Faleza, si va prezentam si voua primele 3 variante gasite – orele de plecare sunt strict pentru ziua de sambata, dar ne gandim ca si in celelalte zile e posibil sa fie la fel:

1. 0722.715.254 – plecare la ora 18, excursie la gura de varsare si la coloniile de pelicani din Golful Musura, cost 30 ron/pers
2. 0742.891.639 – plecare la ora 17, excursie la Satul Cardon, Garla, Golful Musura, cost 180 ron/2 persoane.
3. 0745.031.709 – plecare la ora 17, excursie la Farul Nou, Gura de Varsare, Golful Musura, cost 30 ron/pers, minim 7-8 pers.

Noi am ales varianta 3, mai ales ca si prietenii de care va spuneam fusesera cu ei cu doua zile inainte. Plecarea se face de vav de CEC, sau Posta, sau magazinul Orange, vedeti pe care din ele le gasiti – ca pozitionare undeva intre Catedrala si Restaurantul Marea Neagra. Excursia se face cu un catamaran, si l-am avut carmaci pe Adi – un baiat de 19 ani care conduce barci de la 6 ani si care noua ne-a inspirat incredere. Il recomandam calduros. Excursia face banii dupa parerea noastra. Ne-ar fi placut insa sa gasim pelicanii (zburasera, nu mai erau decat niste egrete in Golf) si sa intram si in Mare (dar erau valuri prea mari). Data viitoare vom face o excursie mai lunga, de 6 ore, spre Letea, si hopefully va fi in primavara, sa vedem si nuferi.

Seara la terasa nu puteam sa scapam de tantari, care au fost totusi de treaba si nu ne-au stresat decat o ora, cam intre 20 si 21. N-a fost nevoie sa folosim Autan-ul pe care il cumparasem la recomandarile mai multor prieteni, asa ca nu putem spune cat de eficient e.

Duminica am fi vrut sa mergem sa vedem plaja, dar a plouat toata ziua, asa ca intre 9.30 si 11.30 am vizitat Farul Comisiei Europene si…cimitirul. Cimitirul merita vazut , dar nu pe ploaie, cum am fost eu. Aici puteti gasi fotografii frumoase, mie una mi s-a parut prea creepy sa ma tin de poze pe vremea respectiva.

Farul Comisiei Europene e interesant pentru istoria sa si pentru istoria orasului. Impresia mea a fost ca noroc cu Comisia Europeana a Dunarii – un organism parastatal care s-a ocupat la nivel international de asigurarea navigabilitatii pe Dunare – ei au intreprins operatiuni ample de amenajare a canalelor navigabile, au creat si plaja, si tot ei au declarat Sulina statiune balneara. Si toate astea incepand cu 1870 si pana la 1932!  Bilet – 5 ron,taxa foto – 10 ron.

Despre Sulina am mai aflat:

- ca are infractionalitate (aproape) zero, de vreme ce e izolata de mainland

- ca in Sulina cainii sunt prietenii tai, so don’t be afraid ; )

- ca marea se retrage cu 1.5 m pe an (am aflat de la localnici, nu am gasit vreo confirmare)

Revenite in Tulcea, am recuperat masina si am mancat la un restaurant pe care nu vi-l recomandam – Scorpion – fix intre Autogara si H. Esplanada. Nasoala mancarea ca gust, carnea parea veche, painea ERA veche, per ansamblu a fost ceva comestibil fiindca ne era foame, dar nu am mai merge acolo. Am recuperat masina si am mers la Acvariu, care se afla pe Str. 14 Noiembrie nr.1 (e bine semnalizat daca veniti dinspre Str. Isaccea) si despre care aflasem pe Twitter, de la Stefan Murgeanu – multumim pentru recomandare!

Chiar arata bine Acvariul, si pe langa bazinele cu pesti mai are si sectiuni unde ni se prezinta formarea Deltei in timp si reconstructii ale ecosistemului Deltei – am gasit ca se numesc diorame. Toate arata super, sunt prezentate chiar si trasee turistice in Delta. Bilet – 15 ron adult, 5 ron copil, 20 ron taxa foto. Program: marti-duminica 10-18 (ultima intrare 17.30).

Pe mine Oana m-a desprins cu greu de la acvariile cu pesti de recif, ma simteam fix ca in Finding Nemo, pentru ca erau pusi in acelasi acvariu fix aceleasi tipuri de pestisori ca-n desenele animate :) Dar deh, trebuia sa mai ajungem si la casele noastre, asa ca la 16 am plecat spre Bucuresti, pe acelasi drum (Harsova-Slobozia). S-a circulat foarte bine, 3h15 minute pana la intrarea in Bucuresti.

Concluzie: ne-a placut escapada si suntem happy ca am vazut o particica mica din Delta. Suntem convinse ca n-am vazut inca nimic, acum am fost doar ca turisti de weekend, dar promitem ca revenim la primavara :)

Later edit: am pus toate pozele aici, si am facut album separat cu fotografiile de la Acvariu. Enjoy!

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Ideea: am vazut ca bloggerii au fost la Rusenki Lom pentru Blogaria 2009, si in plus tot citisem pe site-ul lui Doru Panaitescu de la  Marketeer despre mancarea si peisajele de-acolo. Asadar ne-am documentat temeinic si am plecat la drum cu 29 pagini de informatie.

Surse:

• Lomea.org – site-ul oficial al parcului
• Doru Panaitescu
• Blog Diana

Sumar logistic:

• Durata – 2 zile
• Traseu: 370 km (Bucuresti – Ruse – 70 km, Ruse – parc – 20 km, restul de km alergand de la un sat la altul)
• Bugetul nostru: 50 eur/pers. (fara combustibil) : Taxa pod Giurgiu-Ruse – 25 ron + 12 leva (10 de fapt, la intoarcere nu ne-a mai dat chitanta);Vigneta – 5 eur; Cazare la Bojenia – 20 eur/noapte camera dubla; Intrari la Manastirile in piatra – 4 Leva si Cetatea Cherven – 4 Leva
• Banii se pot schimba din EUR/USD in leva la Metro in Ruse – se afla pe drumul Ruse-Veliko Tarnovo, sau la case de schimb in Ruse. Paritate aprox – 1.94 lv/1 EUR la 25.07. Pentru rotunjire ca sa aflati preturile in ron inmultiti direct cu 2 pretul in leva.
• Mancare: la Pensiune Bojenia in Bojicen  si la Restaurant Chiflika in Ruse – recomandat! Aici trebuie sa-i multumim lui Doru Panaitescu pentru lamuriri si sfaturi :) In bulgara datele de contact ar fi asa:  Русе 7000, ул. Отец Паисий 2, телефон: тел. 082828222. In traducere libera Ruse, str. Otet Paisii nr. 2, iar la telefon banuiesc ca se intelege. Cel mai simplu e daca aveti GPS. Daca nu, intrebati taximetristii, chiar stiu, unii se ofera sa-ti arate drumul pana acolo pentru cateva leva.

Obiective turistice:

• parcul in sine – in afara de plimbari, sunt posibile urmatoarele activitati: vanatoare, pescuit, rafting, canotaj.
• Manastirile in piatra de la Ivanovo
• Nisovo – pentru crama, manastirea in pestera Sf. Constantin si Elena. Aici cateva trasee.
• Manastirea Basarbovo
• Cetatea medievala Cherven (ruinele)

Legat de excursie, in primul rand trebuie sa spunem  ca la ordinea zilei au fost caii. As in – caii din cluburile de echitatie. Au fost ca un fel de powerplay al weekendului, i-am urmarit obsedant peste tot, dar nu i-am gasit. Desi ne documentasem temeinic, si gasisem cel putin 3 locatii pe Internet, dintre care cu unii chiar am discutat pe mail – n-am avut niciun noroc.

Sa va spunem si voua cele trei locuri, poate sunt si altii pasionati:

-          Clubul Silvena Sport – teoretic aveau sediu in Ruse, i-am cautat dar nu i-am gasit. Pe site nu au date de contact – la intoarcere am luat legatura cu ei – n-au vrut sa ne spuna adresa, desi le-am zis ca avem GPS si e cel mai simplu asa, ne-au dat numarul asta de telefon pentru datile viitoare: tel.+359885647519

-          Hotelul Royal Palace din Pisanetz – pe site scria ca au club, dar la fata locului – nexam. Nu am inteles exact ce s-a intamplat, nu stim daca se desfiintase sau doar era in reconditionare, domnisoara de la receptie nu vorbea engleza, abia ne-a scris pe un post-it preturile de la hotel. Noroc ca au site totusi www.royalpalace.bg

-          Nisovo – am intrebat in stanga si in dreapta de „konna baza” (dupa trei iesiri in Bulgaria stim si cateva cuvinte)  dar degeaba. Ni s-a indicat Ivanovo – fara succes si aici.

Bulgarii din zonele unde am fost noi nu prea stiau engleza, dar erau foarte dornici sa te ajute. Daca aveai harta iti aratau prin semne pe unde sa mergi ca sa ajungi la destinatie. Asta mi-a placut de fiecare data in Bulgaria. Ca si comparatie, in Romania ori ne-au dat indicatii gresite (la Manastirea Ciolanu de ex. am intrebat despre Tabara de sculptura care era imediat mai sus dupa o curba si ni s-a zis sa mergem inapoi 3 km – noroc ca nu i-am ascultat) ori n-au stiut sa ne zica, desi era fix in parohia lor. Dar nu vreau sa generalizez, poate am avut noi ghinion in Romania.

Revenind la weekend, cateva cuvinte despre parcul Rusenski Lom. E unul din cele zece parcuri naturale ale Bulgariei, are 3400 hectare, e situat pe valea raului Lom, se afla la 20 km de Ruse aproximativ, si e foarte frumos. Atractii principale: Canionul, terasele si meandrele sale, pesteri, diversele specii de plante si animale. Puteti citi aici ca sa aflati mai multe despre parc.

Interesant de spus ca in parc se poate intra prin satele Nisovo – Cherven – Ivanovo – Bojicen – Pisanetz – Koshovo – Straklevo, deci se merge intr-un cerc aproximativ. Am gasit o harta super dar e in bulgara:

Noi am inceput aventura cu un pranz pe cinste la Mehana Ciflika in Ruse, dupa ce am cautat aiurea sediul celor de la Silvenia. Apoi am mers la Pisanetz, pentru cai. Chiar daca nu i-am gasit, a meritat drumul pana la Hotelul Royal Palace – e situat intr-o zona in care cu greu poti spera sa existe un hotel de 4 stele, dar uite ca se poate. Arata foarte frumos, are piscine mari, si ni s-a parut un loc perfect de relaxare. Cred ca se putea si pescui in lacul de langa hotel, n-am intrebat. Majoritatea oaspetilor erau bulgari, dar am vazut si 2 masini cu numar de Romania. Inca o data site-ul, si cateva poze:

Preturile erau undeva la 70-80 leva camera dubla standard; aveau si camere cu jacuzzi pe la vreo 130 leva. Nu stiu daca preturile includeau si mic dejun.

Am plecat cu regret de la Pisanetz, spre Nisovo, cu mari asteptari. Pe site-uri gasisem descrieri gen ‚magical place’, unde poti face calarie, canotaj, bungee jumping, un loc intesat de povesti despre cautatori de comori, si cu un ulm de 800 ani, si cu o crama, si cu multe altele…. well, noi n-am gasit nimic din toate astea, si nici n-am vazut indicatoare/harti/semne. Poate de vina e si faptul ca era o zi foarte calduroasa – in Romania stim ca au fost 39 grade, si acolo era cam la fel, deci nu prea vedeai oameni pe strada pe care sa-i intrebi de sanantate. Dupa incercari diverse am dat de un drum pe langa albia unui rau, dar impracticabil pentru o masina mica, acolo eranevoie de un 4x 4. Am inteles ca trebuia mers pe jos vreo 2 km pana la o pestera, dar pe soarele ala numai asta ne lipsea.

Am mai cerut informatii la Barza Neagra – cafenea+hotel, unde ni s-a spus sa cautam cai la Ivanovo. Inutil sa mai spunem ca n-am gasit niciun cal la Ivanovo, dar am gasit ceva – manastirile in piatra – am vizitat una din ele.

Se urca pe scari, esti inconjurat de soparle la tot pasul si daca auziti fosnete in jur, nu va speriati, sunt doar veverite. Foarte misto de mers si la locul de panorama care se face langa biserica in piatra – ajungi undeva pe un promontoriu  de piatra unde esti inconjurat de prapastie si ai vedere 360 grade a canionului. Superb.

Gandindu-ne ca ne-a ajuns un obiectiv pe ziua respectiva :D , am plecat spre Pensiune. Foarte frumos la Bojenia. Curat, ingrijit, verdeata, o priveliste spectaculoasa asupra canionului (practic stai pe marginea stancii), aer conditionat in camera, plus piscina-mica dar foarte binevenita. Mancarea foarte ieftina, extrem de am putea spune. Ori ne-au gresit nota, ori nu am inteles cum am putut manca salate de rosii cu celebra lor branza delicioasa, pastrav, friptura de pui, freshuri de portocale, bere si cantitati industriale de apa (erau 35 grade la ora 20) cu doar 21 leva (aprox. 40 ron).

E foarte frumos sa mergeti la pas jos in Canion. Noi am facut-o a doua zi dimineata. Acolo am vazut pentru prima oara libelule albastre. Erau peste tot, de toate culorile. Foarte frumoase, pe mine cel putin m-au fascinat.

E interesant cum ti se schimba perspectiva cand esti jos in canion, fata de cand vezi totul de sus. Esti in mijlocul vegetatiei, e o alta lume, parca ai patruns intr-un alt univers. Senzatia e sa te intinzi pe iarba in mijlocul unui luminis si sa te uiti la cer si la minunatia care te inconjoara :)

Dar destul cu visatul…am pornit iar la drum la pranz – dupa cai verzi pe pereti din nou – inca o incercare la Cherven – - am gasit castelul medieval si am avut marele noroc sa dam peste cineva care vorbea engleza fluent – ne-a explicat ca se pregateau pentru un festival medieval si prezentau mestesuguri si arme medievale. Au fost foarte amabili, ne-au lasat sa tragem si cu arcul si cu arbaleta si sa facem poze peste tot.

Am incheiat calatoria cu Manastirea Basarbovo chiar aproape de Ruse – am vazut scris in romana si un indicator de pescuit sportiv pe drumul spre Basarbovo. Manastirea in piatra e locuita si e foarte frumoasa. Noi am mers acolo si fiindca citisem ca au fantana :)) (ramasesem fara apa) doar ca nu scria ca e acoperita – mai mult de ornament. De altfel, foarte greu gasesti apa prin Bulgaria – n-am prea vazut benzinarii sau magazine in sate, sau un loc unde sa opresti sa cumperi ceva de baut.

Am incheiat in mare forta cu inca o masa la Ciflika – de mare efect prajitura casei (totusi la Korona in Balcic era mai exquisite) si frigaruile flambate artistic: se infige tepusa lunga de vreun metru intr-o grinda de pe tavan si i se da foc. Interesant. A, si supa Tarator foarte gustoasa. Ca toata mancarea de altfel. In plus, am inteles de la Doru Panaitescu ca daca esti inspirat si suni cu 24 h inainte, poti sa faci comanda de produse din vanat – am inteles ca sunt de mare exceptie carnatii de vanat – cred ca cei care au fost la Blogaria pot sa confirme :)

Una peste alta, ne-a placut si de data asta. Poate ca si din cauza ca e liniste, si traficul e redus – vezi o masina la 20 km, si in plus serviciile sunt super. N-am avut absolut nicio problema, am avut semnal la telefoane peste tot, oamenii au fost saritori chiar daca nu stiau engleza. Data viitoare ne luam un dictionar, daca nu stiu ei engleza, cred ca ne putem da silinta sa invatam noi 5-10 cuvinte in bulgara.

Toate pozele aici.

Mai avem de explorat in Bulgaria: Kamtchia – pe langa litoral, si muntii – poate iarna la ski. Stay tuned :)

Voi ati fost in Rusenski Lom? Ce v-a placut?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.