Paravion si Happy Tour au dat drumul la distractie la Moeciu!

Category : weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
1

Am fost placut surprinsa sa primesc invitatia de a participa la Targul de Turism 2012 alaturi de Paravion si Happy Tour, cu blogul nostru de calatorii. Aceasta a continuat, peste cateva saptamani, mai exact week-endul 22-24 aprilie, cu un mic team-building al bloggerilor de travel la Moeciu, la Pensiunea Podu Turcului

Minivacanta a inceput promitator: uite bus-ul, nu e bus-ul. Ne-am dat intalnire intr-un punct, bus-ul era in alt punct (vizibil, cam in diagonala si la vreo 4 treceri de pietoni distanta), cand ne-am urnit noi spre el, acesta a plecat spre punctul de intalnire initial. Mai ceva ca in prindeti hotul. Intr-un final am dat la pace si am reusit sa ne imbarcam. Soferul a condus foarte bine si spre bucuria mea nu am suferit de rau de masina; ca sa fie mai clar, eu conduc de obicei in calatorii si nu sunt obisnuita sa fiu pasager, deci pot sa notez o experienta noua pe lista: lasat fraiele conducerii altora.

Saint-BernardDupa un drum de 3 ore am ajuns la pensiune, unde unii s-au retras pentru odihna de dupa amiaza, altii au stat la povesti. Intre timp mi-am facut un prieten patruped, un monstrulet de Saint Bernard dornic de joaca si foarte prietenos.
Seara de vineri a decurs frumos, cina copioasa urmata de ping pong pentru unii, povesti, pentru altii, sau somn de voie.

Sambata s-a dat startul de micul dejun pe la 10, urmat de prezentarile Paravion si Happy Tour si ale companiei de solutii plati online Pay U, situl de marketing afiliat Zaff urmat de bloggerii prezenti la actiune:
Alexandra Puscasu de la viajoa
Anca Serban cu blogul sau de calatorii realizate.
Florin Arjocu cu al sau proiect
Elena Ciric cu site-ul personal
Cezar Dumitru
Vlad Iordache
Liliana Oprisan
Razvan Pascu
Uncle M
Loredana Lungu

Fiecare a prezentat ce face, ce vrea sa faca in viitor, ce planuri de calatorii are si cum vede colaborarea cu Paravion si cu industria de turism in general.

In pauza s-a jucat un faimos joc din copilarie, avioane, pe hartie, si castigatorul, Vlad, a primit un elicopter cu telecomanda de care era tare mandru. Doar ca nu am apucat sa il vedem in actiune; deci Vlad, ramai dator pentru data viitoare.

Si gand la gand cu bucurie, Madalin, moderatorul nostru cel viteaz, a venit cu ideea de distractie pe seara: paintball sau echitatie. Cum ideea fetelor de distractie nu include sa fie impuscate cu bile de vopsea, am optat pentru echitatie. (eu sunt pasionata de acest sport si am fost foarte fericita cand am auzit de idee).

caiLa centrul de echitatie Diana am vazut caluti frumosi si foarte linistiti si bine educati. Fiecare dintre noi, cei doritori, am avut jumatate de ora la dispozitie calare, cu cate un ghid care tinea calul de capastru. Pe mine m-au lasat singura, le-am zis ca stiu sa calaresc si m-au crezut pe cuvant (de retinut: echitatia e un sport frumos, dar riscant: nu mergeti pe cal fara casca, nu va lasati in voia calului si stati pe langa ghid, si sa aveti cel mai bine cizme in picioare, va tine mai fixa glezna si puteti sa il controlati mai usor). Chiar si eu, cu toate experienta celor peste 100 ore de instructaj avute la Centrul de Echitatie din Baneasa (recomand cu caldura pentru profesionalismul instructorilor-Roxana va poate confirma), am avut ceva emotii, deoarece aveam adidasi si nu eram foarte stabila in scari.
caiDin fericire, Ilona, iapa pe care o aveam in grija a fost foarte cuminte si mi-a ascultat indicatiile, fara sa o rupa ca nebuna la galop, in drumul de intoarcere spre grajduri. Simtul meu de observatie noaptea lasa de dorit asa ca era sa trec de intersectie cu drumul care ducea spre centru si calul se tot intorcea si mai sa ma arunce in parau si nu intelegeam de ce. Intr-un final am facut vreo trei cercuri in mijlocul intersectiei sa ma lamuresc ce vrea calul si de ce; nu imi suradea deloc o baie in parau la 9 seara.

Dupa ce au plecat si a doua tura de echitatie, déjà se facuse intuneric, ne-am intors la focul de tabara si cina. Am mancat putin, apoi am iesit cu o cana de vin fiert la focul de tabara care ne-a incalzit foarte bine, avand in vedere ca déjà afara se facuse frig de-a binelea.
Cei care au mai rezistat au ramas pana seara tarziu sa depene amintiri din calatoriile lor, stiind ca a doua zi urma doar micul dejun si imediat plecarea.
A fost un weekend foarte interesant in care ne-am putut reincarca bateriile, am putut sa ii cunoastem pe colegii intr-ale calatoriilor, am descoperit povesti de viata si idei noi si diferite de a invata despre oameni si locuri.
Despre oameni: l-am bazait pe Cezar cu intrebari despre calatorii si idei de travel, l-am admirat pe Razvan Pascu pentru curajul de a merge pe Kilimanjaro, am schimbat impresii despre Islanda cu Liliana, ne gandeam la o vacanta prin Israel cu Elena, am vazut cat de extremi sunt unii cand e vorba de calatorii (stat pe munte cu orele-Vlad, mers cu autostopul- Florin), am vazut cat de frumos iti poti organiza luna de miere ca sa fie ceva de neuitat-Alexandra.
Ma bucur ca am participat la aceasta actiune si ii multumesc (impreuna cu Gabi, care a fost la Viena in aceasta perioada) Alexandrei Rosca de la Happy Tour, promotorul ideii si sper sa fie prima din multele idei bune pe care le va pune in aplicare echipa fantastica de travel.
Daca vreti sa cititi si alte opinii despre eveniment si sa va minunati de ce s-a intamplat pe acolo, iata lista:
Florin
Razvan
Loredana
Anca
Cezar
Elena
Liliana

Alte poze de la eveniment:

Concurs: Castigati un city-break la Roma cu Go Travel si Canon

Category : weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
0

Nu-i asa ca v-ar placea un city break gratis?

Sub titlul „Regizeaza-ti propria poveste de vacanta!“, concursul desfasurat de agentia Go Travel in colaborare cu Canon premiaza cele mai populare trei poze din vacanta. Fiti pregatiti sa participati in perioada 02 aprilie-23 aprilie 2012.

Cum participati? Intrati pe aplicatia de pe facebook Go Travel si incarcati trei poze din vacanta. Aplicatia va transforma pozele fiecaruia dintre voi intr-un colaj ce poate fi votat de prietenii vostri. Asigurati-va ca veti incarca cele mai interesante poze si veti primi cele mai multe voturi.

Concurs go travel

La sfarsitul campaniei, posesorul colajului care va aduna cele mai multe voturi va castiga un week-end la Roma. Al doilea clasat ca numar de voturi va primi un aparat foto performant Canon Power Shot SX260, care are si functie GPS de urmarire a locatiilor.

Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre concurs si conditii de participare, pagina dedicata concursului va va lamuri.

Mult succes tuturor participantilor si nu uitati sa votati colajele cele mai interesante!

Cum te distrezi in Aventura Parc?

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
3

Auzisem de la niste prieteni de parcurile tematice de aventuri si muream de curiozitate sa vad cum este si ce faci mai exact acolo.

Am ales sa incerc Parc Aventura de langa Bucuresti, care promite “distractie si sport in padure pentru toata familia”, si despre care am aflat ca e “primul parc de aventuri in natura din Romania care a propus escalada in copaci printre activitatile sportive desfasurate in padure”.

Parcul este amplasat pe drumul vechi spre Ploiesti, la cativa km de la iesirea din Crevedia. Ca timp, din Bucuresti faci cam o ora pana acolo. De la drumul principal, pe dreapta se observa un panou cu insemnul Aventura Parc, apoi mai mergi cativa metri pe un drum de tara si ai ajuns.

IMAG0007

Parcul e condus cu resurse minime si chiar am fost dezamagiti la intrare, caci nu ne lamuream ce se poate face acolo. Dupa cateva minute am dat de trasee. Albastru, verde, rosu, in ordinea dificultatii. In jur o puzderie de copii, de diverse nationalitati, care se agitau prin copaci. Doi instructori ne-au asigurat harnasamentul, plus instructajul de rigoare.

Regula de baza este sa te asiguri intotdeauna sa nu cazi. Traseele sunt de dificultate medie, desi recunosc ca am fost doar pe cel albastru, deoarece obosisem. Am vazut copii la 6 ani care faceau traseul verde si un bunic care terminase traseul rosu, adica cel mai dificil. Inaltimea e la 1-1.50 metri si trebuie sa te folosesti de forta si echilibru ca sa treci pe toate scarile, plasele, tirolianele amplasate intre copaci.

av parc 12 [1600x1200]

Recunosc ca e distractiv si ai parte de adrenalina, dar trebuie sa ai un pic de conditie fizica si sa fi mancat inainte, caci iti consuma resursele, cataratul in copaci. Cred ca mi-a luat in jur de 30 minute sa termin un traseu. Daca iti pierzi echilibrul, ramai agatat in harnasament, deci riscurile de accident sunt nule daca respecti regula de baza: mereu sa te asiguri.

Mi-ar fi placut ca parcul sa fi avut si un teren de paintball si de echitatie in zona, ar fi completat ideea de parc de aventura. In rest acolo pentru copii mai gasiti castele gonflabile, minigolf, teren de baschet, teren de fotbal si mese de pingpong.

Pe ansamblu mi se pare o ocazie buna de distractie in familie si se pare ca cei mai incantati sunt copiii. Dar cum in fiecare om mare exista un copil, va recomand sa incercati. Cu ocazia asta descoperiti si daca aveti rau de inaltime.

Tarifele de acces sunt 30 ron pt copii si 50 ron adulti – gasiti mai multe detalii pe site-ul Aventura Parc. Sunati inainte daca sunteti grup mai mare de 10 persoane, veti beneficia de discount.

Un weekend prin Romania cu Mitsubishi ASX

Category : Diverse, Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
0

Nu sunt fan masini si nici nu ma dau in vant dupa condus, dar job-ul m-a obligat sa merg prin toata tara cu automobilul, iar pasiunea pentru calatorii m-a determinat sa trec peste comoditate si sa fac multi kilometri, atat in Romania cat si in alte tari.
Am experienta mai buna doar cu 2 masini, una de productie franceza, care m-a purtat pe toate coclaurile, mai mult sau mai putin umblate-reusind sa ma duca chiar si la cetatile dacice pe drumuri neasfaltate, iar cealalta, de productie germana, inca netestata foarte mult, in afara orasului.

Invitatia de a participa la Mitsubishi Adventure Ride cu modelul Mitsubishi ASX a fost acceptata destul de greu, din cauza programului incarcat pe ultimele saptamani, job, vacanta, delegatii, care ne cam puneau in imposibilitatea de a fi fizic la un anumit moment in tara. Cum Gabi era plecata la salonul auto de la Frankfurt, a ramas sa particip eu la aceasta mini aventura.

IMG_2084 [1600x1200]

Recunosc ca am acceptat cu oarecare rezerve, deoarece, lucrand intr-o corporatie, ma gandeam cat de stresant va fi programul-venind dupa o delegatie fulger in Germania: iar un eveniment cu program bine pus la punct in care nu exista libertate de miscare. Nu mai aveam nevoie de asa ceva pe week-end (din fericire, m-am inselat si a iesit foarte bine).

Cugetand eu asa, m-am pornit sambata dimineata spre sediul Mitsubishi, trecand intre timp pe la alti 3 dealeri de masini din zona-deh, nu stiam unde e sediul si m-am oprit la toti, mai putin la sediul stabilit ca punct de intalnire. Stiam ca vor mai participa cativa oameni pe care ii cunosteam deja fie de la evenimente (Lumea Mare), fie din Redescopera Romania (Doru Panaitescu si Augustin Radu), fie din faptul ca tocmai citisem un articol interesant despre Islanda pe site-ul lui (Razvan Pascu) si ma gandeam ca va iesi bine actiunea.

Inainte de plecare am facut un scurt briefing referitor la model si regulile de conduita pe drum si gata am fost. Eu am fost in echipa cu Claudia, PR Managerul de la Mitisubishi si Dragos, de la automarket.ro.

mitsubishi-asx

Traseul ales: Ploiesti-Sinaia-Predeal-Zarnesti-sat Pestera-Cheile Gradistei-Fundata.
La volan a fost Dragos, care a condus super bine (si spun asta pentru ca in ultimele 2 saptamani am tot avut rau de masina (in autocare) si imi era groaza ca vom face off-road, vom lua curbele cu viteza si nu imi va fi tocmai bine). Din fericire, stilul a fost soft chiar si pentru stomacul meu.

Ce am remarcat la drum lung: scaunele comfortabile, nu m-a durut spatele dupa cateva ore de stat in masina, motorul silentios, cel putin comparand cu ce masini am mers eu pana acum, stabilitate buna in curbe, loc suficient in portbagaj si pentru bagajele a 4 persoane care merg un week-end la munte. Consumul a fost mic atat pentru motorul pe benzina cat si pentru cel pe motorina, sub 6%. E buna atat pentru oras, fiind destul de compacta, cat si pentru mers pe munte la ski. As lua-o in calcul daca m-as hotari sa achizitionez o masina pentru uzul personal. Nu intru in detalii tehnice, le puteti gasi usor pe situl www.mitsubishi-motors.ro.

mitsubishi_asx

Am avut drum intins pana la Zarnesti, apoi s-a condus pe un drum neasfaltat pana in satul Pestera. Peisajele sunt superbe, nu trecusem prin acea zona pana atunci si a fost o noutate pentru mine. Ne astepta la pensiune o masa copioasa: bulz taranesc cu branza de burduf si miel la cuptor, de te lingeai pe degete. Plus desert, delicioase clatite cu dulceata. Bineinteles ca si cainii din zona au avut parte de o masa copioasa, caci era pacat sa ii lasam sa pofteasca la bunataturile de pe masa.

Dupa masa ar fi mers o siesta, dar ne astepta finala concursului de downhill bike BURN, de la Cheile Gradistei, la care era sponsor si Mitsubishi. Am ajuns noi in zona, am incercat sa facem niste poze-eu cel putin, dar ploaia mi-a dat peste cap planurile si, vazand ca nu are de gand sa inceteze, s-a decis plecarea spre zona de cazare, satul Fundata, pensiunea Cetatea Carului. O alegere inspirata, atat pentru servicii cat si pentru amplasare.

Programul continua cu cateva ore de relaxare, o cina copioasa si focul de tabara. Mi-ar fi placut sa ne dam cu tiroliana, dar mi-am notat ca activitate pentru cand revin in zona. Am avut parte de o cina fara cusur (am ramas regretul ca nu am apucat sa termin placinta cu mere absolut delicioasa).

Ca de obicei, la masa, ne-au amuzat povestile pline de culoare ale lui Augustin, care a tinut treji si pe cei mai somnorosi si obositi dintre participanti. Focul de tabara ne-a facut sa ne simtim iar copii. Discutiile s-au prelungit pana ce fiecare dintre noi s-a retras la odihna, unii mai devreme, altii mai tarziu, in miez de noapte.

A doua zi urma micul dejun si intoarcerea spre casa. Marele castig al aceste mini aventuri: faptul ca ne-au adus impreuna, oameni din diverse medii-corporate, bloggeri, presa, ca am reusit sa ne distram, in pofida caracterelor diferite si ca am avut parte de o zi si jumatate de relaxare, voie buna, distractie.

Multumim echipei Mitsubishi si Webstyler pentru invitatia la eveniment!

10 destinatii de vacanta din Romania

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
1

Este vremea vacantelor, si cum intreaga echipa #dinRomania se gandeste la recomandari de calatorie, ne alaturam si noi initiativei si va prezentam cateva din locurile noastre preferate din tara.

Sunt foarte multe locuri frumoase care merita vizitate, asa ca un Top 10 e destul de greu de realizat, mai ales ca noi am vazut o mare parte din tara in perindarile pe cont propriu si in cadrul proiectului Redescopera Romania.

Inainte de a trece la lista, le reamintim celor care vor sa descopere frumusetile acestei tari, sa exploreze locuri noi, sa se bucure de peisajele pitoresti, dar si sa descopere o particica de istorie, sa se inspire in calatoriile lor si din lista obiectivelor turistice din harta Redescopera Romania.

Si acum iata preferintele noastre, intr-un traseu oarecum geografic, din Moldova, spre Maramures, Transilvania, apoi coborand spre Muntenia si terminand cu Dobrogea:

Cetatea Neamtului

Ne-a surprins placut pentru ca a fost renovata foarte bine, si te transpune fara sa vrei in urma cu sute de ani, prin cum arata si prin povestile pe care le spune. Iar privelistea spre Valea Ozanei este uluitoare.

cetate neamt

Foto: Panoramio

Piatra Neamt

Noua ne place mult, pentru peisajele superbe, pentru panorama de la Bisericani, plimbarea cu telegondola, aerul si privelistea de pe muntele Cozla, orasul curat, elegant si ingrijit, si Lacul Cuiejdel aflat la cativa km distanta, o fosta padure scufundata.

piatra neamt

Lacul si barajul Colibita

Un peisaj de vis, cu coline impadurile, pasuni si fanete pline de flori, aer curat si o liniste ireala.

colibita

Salina Turda

Pentru mixul dintre lucrarea naturii si amenajarea plina de modernitate realizata de mana omului, si activitatile recreative si binefacatoare pe care le puteti practica in salina.

salina turda

Complexul arheologic Porolissum

porolissum

Sarmisegetuza dacica

O zona plina de istorie si spiritualitate, o reintoarcere in vremea strabunilor geto-daci. Un loc unde ar trebui sa ajunga fiecare roman macar o data in viata.

sarmisegetuza-regia

Foto: Traveller in Romania

Transfagarasan si Balea Lac

Transfagarasanul pentru frumusetea traseului, Balea Lac pentru aer si pentru culoarea deosebita pe care o are lacul. Nu recomandam sa mergeti pe Transfagarasan in weekend, este foarte aglomerat si plin de turisti care fac gratare pe marginea soselei.

transfagarasan

Muzeul Golesti

Conacul arata superb, la fel si gradinile, si in plus exista acolo un Muzeu unic al Pomiculturii si Viticulturii, si-un Muzeu al Satului intins pe 3 hectare, presarate cu meri si pruni.

golesti

Cetatea Enisala

Fortareata misterioasa care ofera o panorama superba asupra lacurilor Razim si Babadag.

enisala

Cheile Dobrogei

Forme fascinante de relief si locuri tocmai bune de tras cu arcul.

cheile dobrogei

Lista initiala era mult mai lunga si includea si Pestera Ursilor, Durau, Cetatea Libida, Cetatea Sucevei, Muzeul ASTRA din Sibiu, dar despre toate astea si altele, pe care nu le-am vazut inca (de ex. Transalpina), poate intr-un viitor top extins.

Puteti gasi surse de inspiratie si in listele celorlalti participanti la proiectul #dinromania.

Vacanta frumoasa!

O zi prin Dobrogea. Cetatile Libida si Enisala.

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
0

Dobrogea 29.08 040

In weekendul trecut am mers in echipa completa, eu si Oana, o zi prin Dobrogea, la cetatile Libida si Enisala. La Enisala mai fusesem si anul trecut, dar despre Libida citisem numai pe Xplorio si pe blogul lui Bobby Voicu, in legatura directa cu Proiect4.

Ideea de a merge o zi la cetate i-a apartinut lui Bobby, care a lansat o invitatie deschisa pe blog. Astfel ca am plecat trei masini, impreuna cu Roxana si Alex Farca de la Lumea Mare, Anca Bundaru, Claudia Sofron si Elise Vasilescu.

Am ajuns la Cetatea Libida din satul Slava Rusa la pranz, in lumina unui soare orbitor. La prima vedere cetatea nu te impresioneaza prea tare, vezi un zid de cetate si crezi ca asta e tot. Perspectiva ti se schimba complet cand afli ca de fapt cetatea se intinde pe 24 hectare, marea parte a ei fiind ingropata. Chiar si o parte din sat, aproape jumatate, sta direct pe vestigiile cetatii. In zare se vad o serie de dealuri, 14 la numar, care au fost candva turnurile cetatii. Acum o parte din cetate e sub sat, alta parte sub culturile agricole, si din loc in loc treci si pe langa un sit arheologic, vezi ziduri vechi construite din materiale felurite, vezi strazi de acum mii de ani, calci practic peste un oras ingropat. E impresionant sa vezi atata istorie scoasa la lumina. Zidurile cetatii au mai multe straturi, si fiecare strat spune povestea unei epoci. La fiecare pas poti sa dai peste un fragment de amfora, un os, sau un obiect din silex din vremuri uitate.

Noi am avut norocul de a ne afla acolo chiar in acel weekend in care avea loc evenimentul “Zilele Cetatii Libida”, si am avut astfel privilegiul de a-i asculta pe arheologii care se ocupa de sit, un grup de oameni foarte pasionati, care au reusit in timp sa responsabilizeze cat de cat locuitorii satului in legatura cu vestigiile istorice.

Am plecat de la Libida cu promisiunea ca ne vom intoarce, si o vom face chiar zilele acestea, fiindca vom revedea cetatea in drumul nostru #prinRomania si prin Dobrogea.

Dobrogea 29.08 074

Enisala ne-a intampinat la fel de mandra ca si anul trecut, si la fel de singuratica, in mijlocul campiei si aproape de lacul Razim, atat de intins incat poti sa crezi ca de fapt esti la Marea Neagra. Fata de anul trecut, drumul spre cetate a fost asfaltat, astfel ca acum e mult mai usor de ajuns. E fascinant peisajul, amestecul de forme de relief si calmul zonei, plus sentimentul straniu pe care il ai cand te uiti in zare de pe zidurile cetatii: campie, dealuri, lanuri, si lacul ca o mare. Fara sa vrei esti transportat in trecut, gandindu-te la oamenii care au populat-o si la viata lor zilnica in cetate. Noi am stat pana aproape de apusul soarelui, iar lumina de inceput de toamna adauga si mai mult mister cetatii, despre care nu se stie inca cu certitudine cine a construit-o si de ce. Exista doar ipoteze potrivit carora cetatea a fost construita de negustorii genovezi, detinatori ai monopolului de navigatie pe Marea Neagra, prin sec. XIV.

Weekendul acesta vom revedea cetatile in cadrul proiectului sustinut de Petrom – Redescopera Romania, si speram sa aflam si mai multe detalii despre Cetatile Libida si Enisala.

Alpin Ranch, Poiana Marului, un mic colt de rai

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
2

06.19-20 Zarnesti 70

Istoria calatoriilor la Zarnesti si Poiana Marului e destul de veche. Cum sunt pasionata de echitatie de cand eram copil, si microbul nu m-a lasat nici in adolescenta, obisnuiam sa citesc si sa retin toate materialele (tiparite pe atunci, care implicau pensiuni ce aveau programe de echitatie).

Prima data am auzit de Alpin Ranch in Formula As,  era un articol mare, scris pe 2 pagini, cu poze graitoare, despre aceasta mica pensiune din Zarnesti.  Ei bine,mi-am notat intr-un carnetel locatia si peste 2 ani am ajuns acolo pentru prima data. Mi-a placut faptul ca, pe atunci, nu erau asa multe case in zona construite, si puteai vedea padurea de la fereastra, era la doi pasi.  Acum s-a mai aglomerat zona, sunt mai multe case de vacanta,  dar este multa liniste. Asta daca nu latra cainii, care sunt si foarte agresivi,  dar noroc ca sunt in lant si dupa  gardurile caselor.

06.19-20 Zarnesti 38

Ce poti face in zona?

Am avut parte de mai multe escapade,  si in week-end, si de 1 mai, cate 3-4 zile,  la Alpin Ranch, si ultima oara acum aproape o luna, cu Gabi.  Poti merge la Plaiul Foii sa admiri privelistea varfurilor de munti printre nori (apropo, nu va recomand mancarea de la Plaiul Foii, cred ca e ultima oara cand mananc acolo. Mi-am ales mamaliga cu branza si smantana si niste cartofi taranesti. Mi-a fost rau, probabil mamaliga nu era bine fiarta si s-a digerat, ea stie, cum in stomac. Noroc de Gabi si a ei farmacie ambulanta, eu nu imi iau niciodata pastile la mine in calatorii, doar ce se mai ratacesc prin poseta.

Puteti sa incercati alte pensiuni in zona – la Danthius am inteles ca e buna mancarea (tot de pe net, impresii). In plus, drumul pana la Plaiul Foii este accidentat, plin de gropi,  se merge cu 20-30 km la ora, daca nu vrei sa ramai cu masina rupta in doua, sau daca nu ai SUV.

Colac peste pupaza, cand am fost noi  ploua fantastic si eu ma gandeam (am si scris pe twitter, de altfel… sper sa nu se inunde…jur de ca de acum nu mai imi scriu ideile nicaieri-pe cele negative, caci se materializeaza…) Deci la intoarcere, era o portiune de vreo 5-7 m inundata.  Daca nu aveam inainte  niste masini care au trecut pe acolo, fara probleme, nu stiu daca ma incumetam sa trec…auzeam apa clipocind pe sub masina, de-a dreptul creepy!  Asta ca sa nu zic ca nu am avut parte si de ceva aventuri. Cred ca trebuia sa ma fac sofer de offroad. Bineinteles ca am dat in drum si peste camioane imense incarcate cu busteni, care se intorceau din padure spre baza, si noroc ca drumul era suficient de lat sa trecem ambele masini (aceleasi tipuri de camioane ne-au impiedicat sa ajunge la Focurile vii de la Buzau, acolo drumul fiind mai ingust si foarte accidentat, plus bonus, panta).

Pe drum puteti admira peisaje, capre, oi, vaci, cai (in caz ca nu ati mai vazut demult), plus o constructie absolut ingrozitoare, pe care nu am mai apucat sa o pozam. M-a dus cu gandul la un cuib in stil alien, e o cladire neagra si oribila. Daca treceti in amurg pe langa ea, va ganditi ca ati aterizat pe alta planeta. Cine o fi fost arhitectul, i-as da un premiu pentru “ugliest building I have ever seen”.

06.19-20 Zarnesti 14

Concluzie, Plaiul Foii – peisaje frumoase, drumuri rupte, cel putin 45 minute pentru 12 km de drum, si incercati alt restaurant decat Plaiul Foii.

In zona se pot vizita Prapastiile Zarnestilor, am inteles ca va puteti intalni si cu ursul.  Se merge cu masina prin orasul Zarnesti,  si apoi se parcheaza undeva si se merge la pas.  Se pot face trasee in zona, eu am preferat doar o ora de mers,  dus si o ora inapoi. Nu sunt chiar fan walking/hiking.  Aerul curat,  linistea din zona, face bine la creier, asta daca nu esti cumva dependent de telefonul mobil (nu ai semnal foarte bun in zona).

La cativa km de Zarnesti se afla Cetatea Rasnov (si imi amintesc ca trebuie sa urci pe un drum in panta pentru a ajunge la ea). Ultima data am vizitat-o in 2007, mi-a placut, dar nu se compara cu Cetatea Neamtului.

Daca alegeti sa  stati mai mult in zona (2-3 zile), ajungeti si la Bran, unde puteti vizita Castelul groazei, manca un kurtos colacs sau manca la stana traditionala de la Vila Bran.

Ce am mai facut in zona? Va relatez din experientele trecute. Am sarit pe trambulina instalata la pensiune – este absolut fantastica senzatia sa te arunci in aer,  sa cazi,  si apoi sa sari la o inaltime si mai mare. Atentie, se poate cadea in cap, pe pamant, daca nu esti atent.  Am citit pe o patura pe iarba, pe dealurile din jur. Am urmarit o cursa de motocros, si desi urasc zgomotul de motor ambalat, am fost la o distanta suficient de mare cat sa vad, si sa nu ma deranjeze uruiala motocicletelor.

Ah, si nu v-am zis de calarie… e unul din primele locuri unde am mers sa vad cum ma descurc pe cal. (Anterior mai fusesem la Poiana Brasov). Din pacate in acest week-end nu a fost vreme buna si terenul cam plin de apa si gropi, asa ca nu am alergat foarte mult. Dar senzatia de a galopa liber pe dealuri (mai ales dupa ce ai mers cu calul doar in manej) este absolut fantastica! Sigur, iti trebuie ceva antrenament si forta fizica sa rezisti pe ditamai animalul. De antrenament eu nu duc lipsa, dar de forta…hm, ar trebui sa gasesc un magazin sa cumpar.

Pensiunea se mai poate inchiria pentru petreceri in weekend, barbecue (au un gratar imens unde ies cele mai delicioase fripturi). Puteti manca in zona la Pastravarie (e un restaurant deschis chiar pe drumul principal-dar atentie ca dureaza minim o ora sa va aduca mancarea-prind pe loc pastravul, il gatesc si vi-l aduc).  Sau am mai primit un pont – Hotel Transilvania, nou deschis, langa magazinul Plus.

06.19-20 Zarnesti 51

Cum se ajunge in zona: DN1, drumul spre Predeal, apoi se faca la stanga-indicator de Rasnov, Zarnesti, mai mergeti vreo 30 km, apoi gasiti un indicator spre Brasov (dreapta), voi mergeti spre stanga. Urmati drumul si veti mai da de un indicator dupa vreo 8 km, spre Zarnesti (dupa ce intrati in Tohanul Nou). Iar apoi urmati indiciile. Ideea e ca veti avea indicator spre Poiana Marului, urmati drumul drept, veti da peste o benzinarie (pe stanga) si de acolo se face un drum in sus pe care mergeti, si veti gasi pensiunea de care am vorbit.

Iata si site-ul pensiunii: www.alpin-ranch.de Nu va speriati de faptul ca e in germana, puteti suna proprietarul si discuta cu el in romana.

06.19-20 Zarnesti 74

Ah si sa nu uit. Sambata la pranz am mancat la Valea cu Struti, o pensiune aflata in satul Sirnea, spre Moeciul de Sus. Drumul e foarte accidentat, dar face toti banii. Si mancarea si serviciile, si privelistea. Recomand calduros. Am incercat o friptura de strut, 32 ron, a fost buna. Totusi nu as mai incerca din nou, cred ca nu e genul meu. Am vazut si patru struti, care sunt atractie turistica (nu sunt pentru friptura din tigaie), pets, cum s-ar zice). Si 2 caprioare foarte prietenoase. Am fi putut cumpara un ou de strut (in jur de 100 ron), din care se poate face omleta pentru 6 persoane. Eu as fi vrut sa vad cum arata ochiuri, dar se pare ca nu aveau tigaie atat de incapatoare. Si clatitele au fost absolut delicioase (iar eu sunt fan clatite, le incerc oriunde gasesc).

06.19-20 Zarnesti 75

In total am parcurs 460 km in total, costuri combustibil 150 ron, cazarea a fost 80 ron camera dubla (baie in camera, dar fara televizor-sincer, cui ii trebuie TV la munte?). Mancarea, in jur de 30-40 ron pe masa, depinde si cat de mult vrei sa experimentezi (eu am depasit bugetul cu carnea de strut la pensiunea Valea cu Struti).

Proprietarul pensiunii Alpin Ranch este foarte de treaba, am avut pana si caldura in camera, desi in mijlocul verii calendaristice, dar foarte capricioase.

Pe ansamblu, o experienta relaxanta si binevenita la o distanta acceptabila de Bucuresti. Asteptam sa mergeti si sa ne relatati impresiile voastre.

Dobrogea

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (5 votes, average: 4.00 out of 5)
Loading ... Loading ...
17

Ideea: Oana mai fusese in Dobrogea anul trecut si ii placuse, iar eu nu stiam nimic in zona, asa ca trebuia sa mergem sa descoperim. Asa ca articolul asta e relatarea calatoriei de-acum, la care Oana a mai adaugat impresii din excursia facuta de ea.

Sumar logistic:

- Durata: 2 zile

- Traseu: 780 km pe sosea, cativa km pe drumuri cu pietris, si o traversare a Dunarii cu bacul. Traseu: Bucuresti-Calarasi(Chiciu)-Ostrov-Dervent-Adamclisi-Histria-Babadag-Enisala-Tulcea si inapoi in Bucuresti prin Harsova-Slobozia.

- Cazare: 1 noapte la Popasul Doi Iepurasi din Babadag.

- Mancare: la pizzeria din satul Cobadin (excelent, recomandam) – 25-30 ron fel principal+desert, la Popasul Doi Iepurasi in Babadag (foarte buna mancarea, 25-30 ron fel principal+desert), la Izvorul Cerbului (pe drumul Tulcea-Slobozia, nu recomandam).

Costuri: 90 RON /persoana (fara motorina si fara mancare, la 27.09.2009 (100 ron cazare camera dubla, 25 ron traversare bac, 6 ron intrare la Tropaeum Traiani, 2 ron +10 ron taxa foto la Gospodaria traditionala Enisala, 2 ron + 10 ron taxa foto la Muzeul de arta orientala din Babadag, 2 ron intrare Geamie Babadag, 2 ron intrare Cetate Enisala)

Obiective turistice vizitate:

-         Manastirea Dervent

-         Manastirea Pestera Sf. Andrei

-         Cetatea Adamclisi

-         Tropaeum Traiani

-         Cetatea Histria

-         Geamia lui Ali-Gazi Pasa din Babadag

-         Muzeul de arta orientala din Babadag – Casa Panaghia

-         Gospodaria traditionala din Enisala

-         Cetatea Enisala

Ce mai aveam de vizitat in zona:

-         Cetatea Pacuiu lu’Soare

-         Manastirea Sf. Filip din Adamclisi

-         Manastirea Cocos – la 6km de Niculitel

-         Muzeul arheologic de la Adamclisi

-        Pestera Ioan Casian

-         Cheile Dobrogei

-         Muzeul de Istorie si Arheologie Nationala Constanta

-        Cetatile : Arubium-Macin, Argamum-Jurilovca, Aegysus-Tulcea, Capidava-langa Cernavoda, Dinogetia – Garva (2 cetati suprapuse (sec 4-6 si sec 101-13), Halmyris-Murighiol, Cetatuia-Luncavita, Noviodonum-Isaccea, Libida-Slava Rusa, si multe altele, despre care puteti citi aici.

Pregatiri pentru excursie n-am prea facut, am avut noroc cu o harta rutiera mai veche pe care erau plotate toate obiectivele, asa ca am decis traseul sambata dimineata, in 2 minute. Despre Popasul Doi Iepurasi am aflat pe drum, ne-a fost recomandat de cei de la Pensiunea Enisala, unde era plin.

Pe larg: Initial am plecat pe drumul vechi spre mare, cu gandul sa mai vizitam si ce mai e in drum, dar nu stiu cum am facut ca ne-am trezit tot pe autostrada dupa vreo 50 km :) Am apucat sa vedem in drum doar semnul catre Manastirea Pasarea, dar n-am oprit. Langa Calarasi eu nu stiam ca ne asteapta o plimbare cu bacul, si m-am panicat un pic cand am vazut cum arata, doar o punte trasa/impinsa de un remorcher. In plus, imaginati-va ca dupa 12 autoturisme mai ramasese un pic de loc pe punte, cand am vazut ca se napusteste un TIR imens, care a facut sa se incline platforma suficient cat sa fie un pic scary :) Din fericire traversarea a decurs ok, dureaza cam 25 minute. Cost: 25 ron/autoturism. Si un fapt amuzant: in timp ce traversam GPS-ul arata ca levitam, eram pe deasupra apei si-atat :)

cu bacul la Ostrov

cu bacul la Ostrov

Despre drumul pana la Ostrov, Oana are de zis chestiile negative, din perspectiva soferului: benzinarii rarisime pe distanta Bucuresti-Calarasi. La prima mai mare, Petromul de la intrare in Calarasi, au o singura pompa de diesel, deci daca vreti sa nu va luati apostrofari taranesti, mai bine mutati masina inainte de a merge la baie. Ai zice ca si la Calarasi s-a rasturnat caruta cu prosti. Si surzi. Vanzatoarea nu a reusit sa inteleaga ca am nevoie de 2 bonuri separate pt motorina si alte articole. Iar la statia de bac, desi exista un soi de cafe bar, luati-va gandul de la o toaleta, orice fel de. Mergeti in padure pentru urgente. Daca va plictisiti asteptand, 2-3 catei haiosi  va vor tine companie. Saracie mare prin zona.

Drumul prin Ostrov este prost, dar trece printre dealuri cu vita-de-vie. Am oprit sa luam struguri, erau struguri adevarati, parfumati, cu gust de strugure, nu ca cei din import de care gasesti prin Bucuresti. Si foarte ieftini, 2 ron/kg. Pe drumul spre Dervent este si un lac, Bugeac – unde se practica pescuitul sportiv. Am mai vazut si indicator catre Manastirea Pacuiu lu’Soare, dar era traseu de 4×4 asa ca nu ne-am aventurat.

Oana: Pe drumul acesta am incercat sa ajung anul trecut cu micul Peugeot, dar dupa 15 minute de mers cu 15km/h si cu rezervorul aproape gol, am renuntat la idee. Nu mi-ar fi placut sa fiu nevoita sa sun la tractari masini pentru “pana prostului” :). Drumul e plin de gropi si mai bine sa nu va aventurati decat daca aveti garda inalta la sol si nu o masina noua.

Prima destinatie am atins-o dupa 3 ore de la plecarea din Bucuresti – manastirea Dervent. Ne-am amuzat copios gandindu-ne ca desi nu suntem religioase, tot catre manastiri ne trage ata :) Foarte frumoasa manastirea, noi ne-am si plimbat un pic pana la izvor. Am vazut si o serie de statui, am aflat ca au fost executate in cadrul unei tabere de creatie.

pisici la Manastirea Dervent

pisici la Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent

Am lasat manastirea cu pisicile ei si am plecat spre Adamclisi. Pe drum am dat de Manastirea Sf. Petru.

Manastirea Sf. Petru

Manastirea Pestera Sf. Andrei

Pe partea cealalta a drumului fata de cetate am mai vazut o manastire – Sf. Filip, dar era in renovare, asa ca am mers direct la cetatea de la Adamclisi (Castrul Roman).

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Soparla la soare

Soparla la soare

Santul de pe Strada principala a cetatii

Santul de pe Strada principala a cetatii

Nu am gasit ghid, era pustiu, asa ca ne-am uitat si noi un pic, am citit ce era scris pe bulinele albastre, si am plecat. Chiar fara sa stii ce-a fost acolo, locul e impresionant prin intindere. Sunt ruinele unei cetati adevarate, cu sosea principala, cu piata publica, templu, locuinte. Te face sa te gandesti la oamenii care au trait acolo, sa-ti imaginezi sunete, senzatii, trairi.

Oana: Ar putea exista, desigur, ceva mai multe indicatoare cu informatii, pe de alta parte e mai interesant ca nu e turism de masa prin zona (drumuri libere, liniste, aer curat, auzi in loc de manele pasari, asculti in loc de huruit de motoare, greieri) si  te simti ca un  mic explorator. Daca ati citit “Ciresarii”, stiti la ce ma refer.

Despre Tropaeum Traiani nu pot sa spun decat ca m-am chinuit un pic sa-l prind pe tot in cadrul aparatului foto, in rest n-am inteles mare lucru. Am citit mai apoi cata istorie e in spatele monumentului, care e povestea fiecarei scene, dar cand esti acolo si nu ai nicio informatie, mai greu sa te impresioneze doar un monument ciudat. 6 ron biletul.

Tropaeum Traiani

Tropaeum Traiani

Tropaeum Traiani

Tropaeum Traiani

Oana: Aici am ajuns din pura intamplare anul trecut, dupa ce am vizitat ruinele cetatii Adamclisi, am vazut un drum alb, cu pietricele, si am incerput sa conduc pe el, pana am ajuns  la capat. Asa am ajuns la monument, desi el este destul de vizibil in zare. Anul acesta  drumul este acoperit cu un fel de asfalt, asa ca s-a dus farmecul lui. Ai fi avut impresia ca te poate duce la un castel, si mi-a starnit curiozitatea mult sa vad ce este la capatul lui.

Muzeul din Adamclisi nu l-am mai vizitat, am plecat spre Histria cu gandul sa gasim ceva de mancare pe drum. Si am gasit in satul Cobadin; daca ajungeti, se face un drum imediat dupa benzinaria de la intrarea in sat; dupa vreo 7-800 m e o statuie pe partea dreapta, iar localul e fix vis-a-vis. Nu are sigla, nimic, e o cladire galbena, cand te-apropii vezi ca scrie Pizza, dar pe dinauntru :D Mancarea e foarte gustoasa, dar atentie ca dureaza mult prepararea. Mult adica vreo 40min-o ora. Si atentie la nota de plata, ca au tendinta sa o incarce, probabil sa se asigure ca vor castiga ceva din servire.

Pana la Histria mai e drum de vreo 90 minute. Mi-a placut ca inainte de a merge la cetate esti ‘obligat’ sa vizitezi muzeul, care iti ofera destul de multe informatii. Aflam asadar ca cetatea a fost construitain anul 657 ien, aflam despre colonistii din Milet, si despre civilizatia romana care s-a succedat. Mi-ar fi placut sa vad in muzeu reconstituiri ale cetatii. Am vazut doar 2 reprezentari pe pereti, una a Templului si alta a Bazilicii. Prin Cetate te pierzi efectiv, mergi pe langa siruri de ruine de ziduri, mai vezi cate un capitel parasit, iar in zare, lacul Razim, care seamana cu marea. Se poate cobori spre lac, e un peisaj frumos, mai ales la apus. Am fi stat mai mult, dar erau tantari mai ceva ca-n Delta, si foarte agresivi. Intrarea la muzeu si cetate costa 6 ron.

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Reconstructie - Basilica episcopala

Reconstructie - Basilica episcopala

Fatada templului Marelui Zeu

Fatada templului Marelui Zeu

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Cetatea Histria

Apus de soare

Oana: Anul trecut, in drum spre una din pesterile din zona-Sf. Apostol Andrei, am ratacit drumul, si, desi am intrebat cativa localnici cum gasim pestera, am ajuns, cred eu, in alta parte. Tot la o pestera, dupa un fascinant drum de tara printre dealuri (dar nu m-am dumirit care e numele ei). Imaginati-va ca se facuse deja tarziu, ora 8-8.30 seara, si noi eram la Cucuietii din deal, ca sa nu zic altfel, incercand sa gasim intrarea in pestera. Si mai imaginati-va figurile celor doi motociclisti pe care i-am intalnit acolo, dupa ce i-am intrebat cum ajungem la ea. (Ei deja coborasera si isi facusera o idee despre ce e vorba). Ei, cu lanterne, echipati pentru o adevarata expeditie in pestera.. Ne-au avertizat ca sunt lilieci  si ca drumul e cam abrupt (mai era de urcat ceva pana sus, un drum plin de tufisuri, maracini, si nu foarte accesibil). Senzatia de a fi singura la capatul lumii, in apropiere de inserat, deja soarele apusese, nu e dintre cele mai placute. Adica, pe scurt, am abandonat dupa ce am parcurs, jumatate din drum. Am preferat sa ma intorc rapid la masina, decat sa continui pe semiintuneric sa cuceresc o pestera cu lilieci :)

Revenind in prezent, Popasul “Doi iepurasi” e foarte tare. E la vreo 5 km fata de Babadag, pe drumul dinspre Constanta, si are tot ce-i trebuie: adica si cazare si restaurant. Conditiile de cazare sunt super ok la 100 ron cam dubla pe noapte – camera curata, baie in camera, prosoape, tv prin satelit, veranda. Dusul e un pic ciudat in sensul ca nu e izolat, e pur si simplu deasupra chiuvetei. Iarna nu prea e indicat, ca nu are incalzire in camere. Noaptea zici ca esti in padure, poti sa stai pe veranda sa asculti greierii si sa visezi la stele. Iar restaurantul arata de parca ai fi aterizat in munti: blanuri pe pereti, paturi de lana pe scaunele masive de lemn, decoratiuni vanatoresti. Mancarea – excelenta. Nota 10, overall.

Popasul Doi Iepurasi

Popasul Doi Iepurasi

Popasul Doi Iepurasi - Restaurant

Popasul Doi Iepurasi - Restaurant

Popasul Doi Iepurasi

Popasul Doi Iepurasi

Duminica am pornit cu forte proaspete spre Babadag, unde am vizitat asa:

-         Moscheea /Geamia – imediat in centru, vis-a-vis de autogara. 2 ron intrarea. Am aflat ca slujbele se tin vinerea la 13.03 (orarul de vara), ca Imamul locuieste in casa de langa Geamie, ca sunt aproximativ 2500 credinciosi islamisti din cei 10,000 locuitori ai Babadagului, ca Geamia se poate vizita pana la 13 in fiecare zi). Nu am reusit sa fac o fotografie ok cu Geamia, asa ca va dam alta sursa. Intrare: 2 ron

Geamia Babadag

Geamia Babadag

-         Muzeul de arta populara ne-a impresionat foarte tare datorita ghidului extraordinar, doamna Viorica Popa. Am trait o incursiune in istorie: am aflat despre legendele locului, despre viata de-acolo, despre cat de trist e ca tinerii au plecat in mare parte in Spania si Italia fiindca avicola, fermele si gradinile au fost inchise, am aflat despre obiceiurile turcilor si tatarilor, despre portul lor, simbolurile lor, traditiile lor. Am plecat de la Casa Panaghia cu promisiunea ca vom reveni sa vedem si mormantul Sfantului Saltuk Bei, si sa mai aflam din legendele locului. Intrare: 2 ron +10 ron taxa foto.

Muzeul de arta orientala

Muzeul de arta orientala

Muzeul de arta orientala - Pomul vietii

Muzeul de arta orientala - Pomul vietii - Calam

Muzeul de arta orientala - port traditional turcesc

Muzeul de arta orientala - port traditional turcesc

Apoi a urmat Enisala, unde am vizitat Gospodaria traditionala impresionanta (are toate anexele si uneltele folosite acum vreo suta de ani, si in plus poti cumpara magneti, semne de carte, vederi, canute, etc. Intrare 2 ron + 10 ron taxa foto, din care de fapt poti sa cumperi obiectele la vanzare).

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Enisala - gospodarie taraneasca

Cetatea Enisala ne-a dat pe spate. Sincer, habar n-aveam ca genovezii au venit ei acum vreo sapte sute de ani sa construiasca o cetate de piatra cocotata pe un deal. Drumul pana la cetate e acoperit cu pietris, iar axul drumului e cumva delimitat  de niste piroane acoperite cu pet-uri taiate. Noi am ratat initial drumul, e doar o placuta pe un copac drept indicator spre cetate. Noroc ca am intrebat un vanator si ne-am intors.

drumul

drumul

Oricum, cetatea e incredibila. Am avut noroc si de ghid, domnul Iosif, care e paznic la cetate, si care ne-a mai povestit despre istoria locului, si ne-a spus si de Pestera Gura Zmeului si Piatra unde a dormit Zmeul.

Dl. Iosif - paznicul

Dl. Iosif

Piatra am vazut-o, pentru pestera n-am mai avut rabdare. Am preferat sa stam cocotate sus pe zidurile cetatii si sa ne imaginam cum era in trecut acolo, pe vremea cand era locuita. Peisajul e superb, lacurile Sinoe si Babadag, si peisajul gen Delta fac locul sa fie unic.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Vedere catre lacul Babadag

Vedere catre lacul Babadag

Cand stai sus pe zid in mijlocul acelei linisti ai sentimentul ca esti in varful lumii, e incredibil. Am fi stat acolo o zi intreaga, dar era cazul sa ne mai intoarcem si in Bucuresti. Am trecut si prin Sarichioi si Tulcea, dar n-am gasit cetatea Aegyssus si nici nu ne-a mai mers GPS-ul (voiam sa ajungem la cetatea Halmyris de la Murighiol), asa ca am luat-o incet spre Harsova. Pe drumul de intoarcere am mancat la restaurantul Izvorul Cerbului, dar nu vi-l recomandam. Am dat mai mult de jumatate din mancare cainilor aciuati in zona.

Ne-ar fi placut sa stam mai mult, sa vedem si cetatile din nordul Dobrogei, sa vedem si pesteri si Cheile Dobrogei, dar a fost prea putin ca timp, cred ca 4-5 zile ar trebui pe putin.

In concluzie, foarte frumoasa Dobrogea, am ramas impresionate. V-o recomandam si voua, e hrana pentru suflet. Mai multe fotografii aici.

Si concluzia Oanei:

Un sfat general: Lunile perfecte pentru explorat locuri sunt mai, iunie, iulie, cand zilele sunt lungi si te poti aventura de dimineata pana seara, uneori fara un plan anume, chiar asta dand farmec excursiei. (In ziua cand am ajuns la acea pestera cu lilieci, de fapt, planificasem o excursie la mare, la plaja, si ne-am razgandit pe drum).

In final de articol, va transmit o sugestie.  Nu stati in  oras in week-end-urile de vara (asta nu inseamna ca limitez iesirile doar pentru vara). Iesiti din oras, luati-va prieteni,  aventurati-va in diverse  locuri din Romania. Cunoasteti tara, intrati in dialog  cu oamenii locului, vizitati tot ce se poate vizita intr-un week-end, luati-va uneori o zi-doua libere, ca sa mergeti mai departe de zona Brasov-Predeal sau Constanta-Mamaia. Turismul si relaxarea nu se refera doar la aceste doua destinatii (si de fapt, acolo nici nu e relaxare. Este turismul de turma). Va veti imbogati viata, spiritul de aventura va creste,  simtul orientarii se va intensifica. Veti simti ca sunteti mai mult decat niste roboti care muncesc de luni pana vineri, si in week-end ies in cluburi sau shopping, sau merg unde merge toata lumea pentru ca nu stiu, nu au  timp sa caute, sunt prea comozi,  sau au adormit  atat de profund asa incat nu se mai pot trezi din inertia monotoniei si a rutinei de birou.

Oricine poate sa scrie despre frumusetile din tara. Oricine poate scrie articole de calatorie. Important este ce veti invata si ce veti face dupa ce veti citi aceste articole. Le veti citi si apoi veti spune: frumos, interesant, dar… trebuie  sa ai bani, masina, prieteni, timp, etc. Scuze, toate sunt scuze inventate, care pot fi usor demontate (daca esti alive,  sanatos, poti merge pe doua picioare, poti face rost de toate cele de mai sus).

Asa ca, asteptam primele comentarii dupa ce ati calatorit in una din locatiile descrise de noi. Va provoc! Cine va fi primul? :)

In Delta la Sulina

Category : Romania, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (4 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...
1

Ideea: Niciuna din noi nu mai fusese in Delta, asa ca a fost trecuta automat pe TO DO list. Tantarii au fost un factor de indoiala asupra efectuarii excursiei, dar pana la urma ne-am luat Autan, aparat electric de alungat tantarii si am facut aranjamentele de plecare. Am ales Sulina ca pentru un soft start, ca pentru turisti de weekend (are si plaja, e in civilizatie, etc).

Sumar logistic:

  • Durata: 2 zile
  • Traseu: 600 km cu masina, restul de 39 mile cu vaporul. Traseu: Bucuresti-Drajna (A2 pana la km 105)-Slobozia-Harsova-Tulcea. Tulcea-Sulina si retur – nave rapide.
  • Cazare: Pensiunea Vihocenco in Sulina. Alte posibilitati de cazare aici.
  • Mancare: la pensiunea Jean Bart, mic dejun: 12 ron, pranz: in jur de 35 ron (2 feluri de mancare plus desert), cine: in jur de 25 ron. In general puteti manca la terasele de pe Faleza, sau la cele de pe plaja.
  • Costuri: 238 ron/pers (fara motorina si fara mancare, la 05.09.2009): 8 ron taxa Pod Giurgeni-Vadu Oii, 40 ron – parcare 1 zi Hotel Esplanada, 45 ron/pers. transport nava rapida Tulcea-Sulina si retur; 100 ron cazare 1 noapte/cam. dubla, 30 ron/pers excursie 2 ore cu barca, 15 ron intrare Farul Comisiei Europene (5 ron bilet, 10 ron taxa foto), 35 ron intrare acvariu (15 ron bilet, 20 ron taxa foto).

Disclaimer: am stat doar 24 ore in Sulina efectiv, asa ca nu am avut posibilitati prea mari de explorare in zona. Ne-am plimbat prin Sulina, am facut un traseu de 2 ore cu un catamaran pana la gura de varsare si golful Musura, iar in Tulcea am vizitat Acvariul.

Obiective turistice:

-          in Sulina:

  • Muzeul Farului
  • Biserica Ortodoxa
  • Cimitirul
  • Excursii in Delta la padurea Letea, Lacurile Rosu, Rosulet, Puiu, Golful Musura, Gura de varsare, satul Cardon.
  • Excursii la pescuit
  • Plaja – la vreo 20-30 min de mers pe jos din Centru, sau la 5-10 min de mers cu microbuzul – se ia de pe Strada II.

-          In Tulcea

Pregatirile de excursie:

-          Documentare: pe www.deltatour.ro, www.sulinaturism.ro, www.turismdelta.ro www.naverapide.ro, www.iubesctulcea.ro

-          rezervare la Pensiunea Vihocenco (atentie, discutati la telefon pentru ca noi pe mail am avut o surpriza neplacuta, se pare ca am discutat cu fiica proprietarilor pensiunii care nu a inregistrat rezervarea). Conditiile de cazare in pensiune sunt excelente: baie in camera,  TV, aer conditionat, vedere la Dunare si Mare – pensiunea e situata pe Faleza, pe Str. I). Se plateste avans la rezervare.

-          Rezervari vapor: avand restrictii de timp, am ales nave rapide pentru traseul Tulcea-Sulina (cele normale fac 4 ore si pleaca la ore incomode, navele rapide 1.5 ore si au ore rezonabile de plecare, in sensul ca poti sa stai macar 24 ore in Sulina intr-un weekend). Noi la dus am mers cu Nava Capitan V. Zagorodico – plecare Tulcea 11:00, sosire Sulina:12:30. La intoarcere am venit cu Nava Nicholas – plecare Sulina 12:00, sosire Tulcea 13:30. Am facut fotografii cu panourile de pe faleza cu programul navelor.

Program nave rapide

Program nave rapide

Program nave rapide

Pentru transport pana in Tulcea, puteti alege si trenul sau avionul. Detalii despre cum puteti ajunge in Delta am gasit foarte bine documentat aici.

Pe larg: am plecat din Bucuresti sambata dimineata la 5.45. La 9 am fi ajuns in Tulcea dar era prea devreme pentru vapor asa ca am mers pana la Manastirea Celic Dere (e pe un drum care se face la stanga la vreo 10 km inainte de Tulcea, pe drumul Harsova-Tulcea). Drumul de 12 km pana la Manastire e foarte prost, plin de gropi.

Manastirea Celic Dere

Manastirea Celic Dere

In Tulcea am lasat masina in parcarea Hotelului Esplanada – 40 ron/zi sau 5 ron/ora. Atentie, daca aveti GPS, nu functioneaza sa introduceti adresa hotelului (Str. Portului nr.1), va duce undeva pe drumul spre Braila, pe Str. Campului. Trebuie introdusa Str. Isaccea. Se mai poate lasa masina in parcare pazita si la H. Delta, dar e un pic mai departe, sau – am citit undeva – la parcul de langa faleza. Avantajul lasarii masinii la H. Esplanada e ca pontonul de unde pleaca navele rapide e la 2-300 m de hotel. Biletele pentru navele rapide se iau direct de pe vapor.

In timpul calatoriei se poate admira peisajul din Delta (sunt deschise usile din fata). Noi am vazut cai, turme de porci, barci, si pasari mai putine:

In drum spre Sulina

In drum spre Sulina

In drum spre Sulina

In drum spre Sulina

In drum spre Sulina

Am vazut si un mic curcubeu in reflexia apei:

In drum spre Sulina

Sulina la prima vedere ni s-a parut un oras semi-fantoma, am vazut cladiri parasite, altele care pareau arse, imobile fara numar, localnici care nu stiau puncte de reper importante pe Faleza, ce mai, ciudat. Am avut noroc ca mai erau doi prieteni acolo fix in aceeasi perioada, ei ne-au fost cumva gazde si ne-au explicat ce si cum. Multumim, Andra si Aurel!

Dupa un bors pescaresc de nota 20 la Pensiunea Jean Bart am inceput sa cautam o excursie in Delta care sa dureze 3-4 ore si sa fie cat de cat convenabila ca pret. Am luat numere de telefon de pe afisele lipite pe Faleza, si va prezentam si voua primele 3 variante gasite – orele de plecare sunt strict pentru ziua de sambata, dar ne gandim ca si in celelalte zile e posibil sa fie la fel:

  1. 0722.715.254 – plecare la ora 18, excursie la gura de varsare si la coloniile de pelicani din Golful Musura, cost 30 ron/pers
  2. 0742.891.639 – plecare la ora 17, excursie la Satul Cardon, Garla, Golful Musura, cost 180 ron/2 persoane.
  3. 0745.031.709 – plecare la ora 17, excursie la Farul Nou, Gura de Varsare, Golful Musura, cost 30 ron/pers, minim 7-8 pers.

Noi am ales varianta 3, mai ales ca si prietenii de care va spuneam fusesera cu ei cu doua zile inainte. Plecarea se face de vav de CEC, sau Posta, sau magazinul Orange, vedeti pe care din ele le gasiti – ca pozitionare undeva intre Catedrala si Restaurantul Marea Neagra. Excursia se face cu un catamaran, si l-am avut carmaci pe Adi – un baiat de 19 ani care conduce barci de la 6 ani si care noua ne-a inspirat incredere. Il recomandam calduros. Excursia face banii dupa parerea noastra. Ne-ar fi placut insa sa gasim pelicanii (zburasera, nu mai erau decat niste egrete in Golf) si sa intram si in Mare (dar erau valuri prea mari). Data viitoare vom face o excursie mai lunga, de 6 ore, spre Letea, si hopefully va fi in primavara, sa vedem si nuferi.

Farul vechi

Golful Musura

Golful Musura

La gura de varsare

Marea dincolo de dig

Apus de soare

Seara la terasa nu puteam sa scapam de tantari, care au fost totusi de treaba si nu ne-au stresat decat o ora, cam intre 20 si 21. N-a fost nevoie sa folosim Autan-ul pe care il cumparasem la recomandarile mai multor prieteni, asa ca nu putem spune cat de eficient e.

Duminica am fi vrut sa mergem sa vedem plaja, dar a plouat toata ziua, asa ca intre 9.30 si 11.30 am vizitat Farul Comisiei Europene si…cimitirul. Cimitirul merita vazut , dar nu pe ploaie, cum am fost eu. Aici puteti gasi fotografii frumoase, mie una mi s-a parut prea creepy sa ma tin de poze pe vremea respectiva.

Farul Comisiei Europene e interesant pentru istoria sa si pentru istoria orasului. Impresia mea a fost ca noroc cu Comisia Europeana a Dunarii – un organism parastatal care s-a ocupat la nivel international de asigurarea navigabilitatii pe Dunare – ei au intreprins operatiuni ample de amenajare a canalelor navigabile, au creat si plaja, si tot ei au declarat Sulina statiune balneara. Si toate astea incepand cu 1870 si pana la 1932!  Bilet – 5 ron,taxa foto – 10 ron.

Farul Comisiei Europene a Dunarii

Despre Sulina am mai aflat:

- ca are infractionalitate (aproape) zero, de vreme ce e izolata de mainland

- ca in Sulina cainii sunt prietenii tai, so don’t be afraid ; )

- ca marea se retrage cu 1.5 m pe an (am aflat de la localnici, nu am gasit vreo confirmare)

Revenite in Tulcea, am recuperat masina si am mancat la un restaurant pe care nu vi-l recomandam – Scorpion – fix intre Autogara si H. Esplanada. Nasoala mancarea ca gust, carnea parea veche, painea ERA veche, per ansamblu a fost ceva comestibil fiindca ne era foame, dar nu am mai merge acolo. Am recuperat masina si am mers la Acvariu, care se afla pe Str. 14 Noiembrie nr.1 (e bine semnalizat daca veniti dinspre Str. Isaccea) si despre care aflasem pe Twitter, de la Stefan Murgeanu – multumim pentru recomandare!

Chiar arata bine Acvariul, si pe langa bazinele cu pesti mai are si sectiuni unde ni se prezinta formarea Deltei in timp si reconstructii ale ecosistemului Deltei – am gasit ca se numesc diorame. Toate arata super, sunt prezentate chiar si trasee turistice in Delta. Bilet – 15 ron adult, 5 ron copil, 20 ron taxa foto. Program: marti-duminica 10-18 (ultima intrare 17.30).

Etapele de locuire a Deltei Dunarii

Delta Dunarii

Diorama

Acvariu

Diorama - pelicani

Acvariu

Acvariu

Acvariu

Acvariu

Acvariu

Acvariu

Acvariu

Pe mine Oana m-a desprins cu greu de la acvariile cu pesti de recif, ma simteam fix ca in Finding Nemo, pentru ca erau pusi in acelasi acvariu fix aceleasi tipuri de pestisori ca-n desenele animate :) Dar deh, trebuia sa mai ajungem si la casele noastre, asa ca la 16 am plecat spre Bucuresti, pe acelasi drum (Harsova-Slobozia). S-a circulat foarte bine, 3h15 minute pana la intrarea in Bucuresti.

Concluzie: ne-a placut escapada si suntem happy ca am vazut o particica mica din Delta. Suntem convinse ca n-am vazut inca nimic, acum am fost doar ca turisti de weekend, dar promitem ca revenim la primavara :)

Later edit: am pus toate pozele aici, si am facut album separat cu fotografiile de la Acvariu. Enjoy!

Rusenski Lom

Category : Bulgaria, weekend

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (3 votes, average: 4.33 out of 5)
Loading ... Loading ...
0

Da, ne-am indragostit de Bulgaria. Am fost pentru a treia oara (in afara de litoral am mai fost si la Veliko Tarnovo, urmeaza articol despre aceasta destinatie), in weekendul cu 25-26 iulie si a fost foaaarte frumos :)

Ideea: am vazut ca bloggerii au fost la Rusenki Lom pentru Blogaria 2009, si in plus tot citisem pe site-ul lui Doru Panaitescu de la  Marketeer despre mancarea si peisajele de-acolo. Asadar ne-am documentat temeinic si am plecat la drum cu 29 pagini de informatie.

Surse:

Sumar logistic:

  • Durata – 2 zile
  • Traseu: 370 km (Bucuresti – Ruse – 70 km, Ruse – parc – 20 km, restul de km alergand de la un sat la altul)
  • Bugetul nostru: 50 eur/pers. (fara combustibil) : Taxa pod Giurgiu-Ruse – 25 ron + 12 leva (10 de fapt, la intoarcere nu ne-a mai dat chitanta);Vigneta – 5 eur; Cazare la Bojenia – 20 eur/noapte camera dubla; Intrari la Manastirile in piatra – 4 Leva si Cetatea Cherven – 4 Leva
  • Banii se pot schimba din EUR/USD in leva la Metro in Ruse – se afla pe drumul Ruse-Veliko Tarnovo, sau la case de schimb in Ruse. Paritate aprox – 1.94 lv/1 EUR la 25.07. Pentru rotunjire ca sa aflati preturile in ron inmultiti direct cu 2 pretul in leva.
  • Mancare: la Pensiune Bojenia in Bojicen  si la Restaurant Chiflika in Ruse – recomandat! Aici trebuie sa-i multumim lui Doru Panaitescu pentru lamuriri si sfaturi :) In bulgara datele de contact ar fi asa:  Русе 7000, ул. Отец Паисий 2, телефон: тел. 082828222. In traducere libera Ruse, str. Otet Paisii nr. 2, iar la telefon banuiesc ca se intelege. Cel mai simplu e daca aveti GPS. Daca nu, intrebati taximetristii, chiar stiu, unii se ofera sa-ti arate drumul pana acolo pentru cateva leva.

Obiective turistice:

  • parcul in sine – in afara de plimbari, sunt posibile urmatoarele activitati: vanatoare, pescuit, rafting, canotaj.
  • Manastirile in piatra de la Ivanovo
  • Nisovo – pentru crama, manastirea in pestera Sf. Constantin si Elena. Aici cateva trasee.
  • Manastirea Basarbovo
  • Cetatea medievala Cherven (ruinele)

Legat de excursie, in primul rand trebuie sa spunem  ca la ordinea zilei au fost caii. As in – caii din cluburile de echitatie. Au fost ca un fel de powerplay al weekendului, i-am urmarit obsedant peste tot, dar nu i-am gasit. Desi ne documentasem temeinic, si gasisem cel putin 3 locatii pe Internet, dintre care cu unii chiar am discutat pe mail – n-am avut niciun noroc.

Sa va spunem si voua cele trei locuri, poate sunt si altii pasionati:

-          Clubul Silvena Sport – teoretic aveau sediu in Ruse, i-am cautat dar nu i-am gasit. Pe site nu au date de contact – la intoarcere am luat legatura cu ei – n-au vrut sa ne spuna adresa, desi le-am zis ca avem GPS si e cel mai simplu asa, ne-au dat numarul asta de telefon pentru datile viitoare: tel.+359885647519

-          Hotelul Royal Palace din Pisanetz – pe site scria ca au club, dar la fata locului – nexam. Nu am inteles exact ce s-a intamplat, nu stim daca se desfiintase sau doar era in reconditionare, domnisoara de la receptie nu vorbea engleza, abia ne-a scris pe un post-it preturile de la hotel. Noroc ca au site totusi www.royalpalace.bg

-          Nisovo – am intrebat in stanga si in dreapta de „konna baza” (dupa trei iesiri in Bulgaria stim si cateva cuvinte)  dar degeaba. Ni s-a indicat Ivanovo – fara succes si aici.

Bulgarii din zonele unde am fost noi nu prea stiau engleza, dar erau foarte dornici sa te ajute. Daca aveai harta iti aratau prin semne pe unde sa mergi ca sa ajungi la destinatie. Asta mi-a placut de fiecare data in Bulgaria. Ca si comparatie, in Romania ori ne-au dat indicatii gresite (la Manastirea Ciolanu de ex. am intrebat despre Tabara de sculptura care era imediat mai sus dupa o curba si ni s-a zis sa mergem inapoi 3 km – noroc ca nu i-am ascultat) ori n-au stiut sa ne zica, desi era fix in parohia lor. Dar nu vreau sa generalizez, poate am avut noi ghinion in Romania.

Revenind la weekend, cateva cuvinte despre parcul Rusenski Lom. E unul din cele zece parcuri naturale ale Bulgariei, are 3400 hectare, e situat pe valea raului Lom, se afla la 20 km de Ruse aproximativ, si e foarte frumos. Atractii principale: Canionul, terasele si meandrele sale, pesteri, diversele specii de plante si animale. Puteti citi aici ca sa aflati mai multe despre parc.

Interesant de spus ca in parc se poate intra prin satele Nisovo – Cherven – Ivanovo – Bojicen – Pisanetz – Koshovo – Straklevo, deci se merge intr-un cerc aproximativ. Am gasit o harta super dar e in bulgara:

Harta Rusenski Lom

Noi am inceput aventura cu un pranz pe cinste la Mehana Ciflika in Ruse, dupa ce am cautat aiurea sediul celor de la Silvenia. Apoi am mers la Pisanetz, pentru cai. Chiar daca nu i-am gasit, a meritat drumul pana la Hotelul Royal Palace – e situat intr-o zona in care cu greu poti spera sa existe un hotel de 4 stele, dar uite ca se poate. Arata foarte frumos, are piscine mari, si ni s-a parut un loc perfect de relaxare. Cred ca se putea si pescui in lacul de langa hotel, n-am intrebat. Majoritatea oaspetilor erau bulgari, dar am vazut si 2 masini cu numar de Romania. Inca o data site-ul, si cateva poze:

Hotel Royal Palace

Rusenski Lom_012

Preturile erau undeva la 70-80 leva camera dubla standard; aveau si camere cu jacuzzi pe la vreo 130 leva. Nu stiu daca preturile includeau si mic dejun.

Am plecat cu regret de la Pisanetz, spre Nisovo, cu mari asteptari. Pe site-uri gasisem descrieri gen ‚magical place’, unde poti face calarie, canotaj, bungee jumping, un loc intesat de povesti despre cautatori de comori, si cu un ulm de 800 ani, si cu o crama, si cu multe altele…. well, noi n-am gasit nimic din toate astea, si nici n-am vazut indicatoare/harti/semne. Poate de vina e si faptul ca era o zi foarte calduroasa – in Romania stim ca au fost 39 grade, si acolo era cam la fel, deci nu prea vedeai oameni pe strada pe care sa-i intrebi de sanantate. Dupa incercari diverse am dat de un drum pe langa albia unui rau, dar impracticabil pentru o masina mica, acolo eranevoie de un 4x 4. Am inteles ca trebuia mers pe jos vreo 2 km pana la o pestera, dar pe soarele ala numai asta ne lipsea.

Am mai cerut informatii la Barza Neagra – cafenea+hotel, unde ni s-a spus sa cautam cai la Ivanovo. Inutil sa mai spunem ca n-am gasit niciun cal la Ivanovo, dar am gasit ceva – manastirile in piatra – am vizitat una din ele.

Manastire in piatra Ivanovo

Se urca pe scari, esti inconjurat de soparle la tot pasul si daca auziti fosnete in jur, nu va speriati, sunt doar veverite. Foarte misto de mers si la locul de panorama care se face langa biserica in piatra – ajungi undeva pe un promontoriu  de piatra unde esti inconjurat de prapastie si ai vedere 360 grade a canionului. Superb.

Gandindu-ne ca ne-a ajuns un obiectiv pe ziua respectiva :D , am plecat spre Pensiune. Foarte frumos la Bojenia. Curat, ingrijit, verdeata, o priveliste spectaculoasa asupra canionului (practic stai pe marginea stancii), aer conditionat in camera, plus piscina-mica dar foarte binevenita. Mancarea foarte ieftina, extrem de am putea spune. Ori ne-au gresit nota, ori nu am inteles cum am putut manca salate de rosii cu celebra lor branza delicioasa, pastrav, friptura de pui, freshuri de portocale, bere si cantitati industriale de apa (erau 35 grade la ora 20) cu doar 21 leva (aprox. 40 ron).

E foarte frumos sa mergeti la pas jos in Canion. Noi am facut-o a doua zi dimineata. Acolo am vazut pentru prima oara libelule albastre. Erau peste tot, de toate culorile. Foarte frumoase, pe mine cel putin m-au fascinat.

Libelula

Libelula

E interesant cum ti se schimba perspectiva cand esti jos in canion, fata de cand vezi totul de sus. Esti in mijlocul vegetatiei, e o alta lume, parca ai patruns intr-un alt univers. Senzatia e sa te intinzi pe iarba in mijlocul unui luminis si sa te uiti la cer si la minunatia care te inconjoara :)

Dar destul cu visatul…am pornit iar la drum la pranz – dupa cai verzi pe pereti din nou – inca o incercare la Cherven – - am gasit castelul medieval si am avut marele noroc sa dam peste cineva care vorbea engleza fluent – ne-a explicat ca se pregateau pentru un festival medieval si prezentau mestesuguri si arme medievale. Au fost foarte amabili, ne-au lasat sa tragem si cu arcul si cu arbaleta si sa facem poze peste tot.

Am incheiat calatoria cu Manastirea Basarbovo chiar aproape de Ruse – am vazut scris in romana si un indicator de pescuit sportiv pe drumul spre Basarbovo. Manastirea in piatra e locuita si e foarte frumoasa. Noi am mers acolo si fiindca citisem ca au fantana :)) (ramasesem fara apa) doar ca nu scria ca e acoperita – mai mult de ornament. De altfel, foarte greu gasesti apa prin Bulgaria – n-am prea vazut benzinarii sau magazine in sate, sau un loc unde sa opresti sa cumperi ceva de baut.

Manastirea Basarbovo

Am incheiat in mare forta cu inca o masa la Ciflika – de mare efect prajitura casei (totusi la Korona in Balcic era mai exquisite) si frigaruile flambate artistic: se infige tepusa lunga de vreun metru intr-o grinda de pe tavan si i se da foc. Interesant. A, si supa Tarator foarte gustoasa. Ca toata mancarea de altfel. In plus, am inteles de la Doru Panaitescu ca daca esti inspirat si suni cu 24 h inainte, poti sa faci comanda de produse din vanat – am inteles ca sunt de mare exceptie carnatii de vanat – cred ca cei care au fost la Blogaria pot sa confirme :)

Una peste alta, ne-a placut si de data asta. Poate ca si din cauza ca e liniste, si traficul e redus – vezi o masina la 20 km, si in plus serviciile sunt super. N-am avut absolut nicio problema, am avut semnal la telefoane peste tot, oamenii au fost saritori chiar daca nu stiau engleza. Data viitoare ne luam un dictionar, daca nu stiu ei engleza, cred ca ne putem da silinta sa invatam noi 5-10 cuvinte in bulgara.

Toate pozele aici.

Mai avem de explorat in Bulgaria: Kamtchia – pe langa litoral, si muntii – poate iarna la ski. Stay tuned :)

Voi ati fost in Rusenski Lom? Ce v-a placut?

Page 1 of 212»