Ideea: Oana mai fusese in Dobrogea anul trecut si ii placuse, iar eu nu stiam nimic in zona, asa ca trebuia sa mergem sa descoperim. Asa ca articolul asta e relatarea calatoriei de-acum, la care Oana a mai adaugat impresii din excursia facuta de ea.

Sumar logistic:

- Durata: 2 zile

- Traseu: 780 km pe sosea, cativa km pe drumuri cu pietris, si o traversare a Dunarii cu bacul. Traseu: Bucuresti-Calarasi(Chiciu)-Ostrov-Dervent-Adamclisi-Histria-Babadag-Enisala-Tulcea si inapoi in Bucuresti prin Harsova-Slobozia.

- Cazare: 1 noapte la Popasul Doi Iepurasi din Babadag.

- Mancare: la pizzeria din satul Cobadin (excelent, recomandam) – 25-30 ron fel principal+desert, la Popasul Doi Iepurasi in Babadag (foarte buna mancarea, 25-30 ron fel principal+desert), la Izvorul Cerbului (pe drumul Tulcea-Slobozia, nu recomandam).

Costuri: 90 RON /persoana (fara motorina si fara mancare, la 27.09.2009 (100 ron cazare camera dubla, 25 ron traversare bac, 6 ron intrare la Tropaeum Traiani, 2 ron +10 ron taxa foto la Gospodaria traditionala Enisala, 2 ron + 10 ron taxa foto la Muzeul de arta orientala din Babadag, 2 ron intrare Geamie Babadag, 2 ron intrare Cetate Enisala)

Obiective turistice vizitate:

-         Manastirea Dervent

-         Manastirea Pestera Sf. Andrei

-         Cetatea Adamclisi

-         Tropaeum Traiani

-         Cetatea Histria

-         Geamia lui Ali-Gazi Pasa din Babadag

-         Muzeul de arta orientala din Babadag – Casa Panaghia

-         Gospodaria traditionala din Enisala

-         Cetatea Enisala

Ce mai aveam de vizitat in zona:

-         Cetatea Pacuiu lu’Soare

-         Manastirea Sf. Filip din Adamclisi

-         Manastirea Cocos – la 6km de Niculitel

-         Muzeul arheologic de la Adamclisi

-        Pestera Ioan Casian

-         Cheile Dobrogei

-         Muzeul de Istorie si Arheologie Nationala Constanta

-        Cetatile : Arubium-Macin, Argamum-Jurilovca, Aegysus-Tulcea, Capidava-langa Cernavoda, Dinogetia – Garva (2 cetati suprapuse (sec 4-6 si sec 101-13), Halmyris-Murighiol, Cetatuia-Luncavita, Noviodonum-Isaccea, Libida-Slava Rusa, si multe altele, despre care puteti citi aici.

Pregatiri pentru excursie n-am prea facut, am avut noroc cu o harta rutiera mai veche pe care erau plotate toate obiectivele, asa ca am decis traseul sambata dimineata, in 2 minute. Despre Popasul Doi Iepurasi am aflat pe drum, ne-a fost recomandat de cei de la Pensiunea Enisala, unde era plin.

Pe larg: Initial am plecat pe drumul vechi spre mare, cu gandul sa mai vizitam si ce mai e in drum, dar nu stiu cum am facut ca ne-am trezit tot pe autostrada dupa vreo 50 km :) Am apucat sa vedem in drum doar semnul catre Manastirea Pasarea, dar n-am oprit. Langa Calarasi eu nu stiam ca ne asteapta o plimbare cu bacul, si m-am panicat un pic cand am vazut cum arata, doar o punte trasa/impinsa de un remorcher. In plus, imaginati-va ca dupa 12 autoturisme mai ramasese un pic de loc pe punte, cand am vazut ca se napusteste un TIR imens, care a facut sa se incline platforma suficient cat sa fie un pic scary :) Din fericire traversarea a decurs ok, dureaza cam 25 minute. Cost: 25 ron/autoturism. Si un fapt amuzant: in timp ce traversam GPS-ul arata ca levitam, eram pe deasupra apei si-atat :)

cu bacul la Ostrov

Despre drumul pana la Ostrov, Oana are de zis chestiile negative, din perspectiva soferului: benzinarii rarisime pe distanta Bucuresti-Calarasi. La prima mai mare, Petromul de la intrare in Calarasi, au o singura pompa de diesel, deci daca vreti sa nu va luati apostrofari taranesti, mai bine mutati masina inainte de a merge la baie. Ai zice ca si la Calarasi s-a rasturnat caruta cu prosti. Si surzi. Vanzatoarea nu a reusit sa inteleaga ca am nevoie de 2 bonuri separate pt motorina si alte articole. Iar la statia de bac, desi exista un soi de cafe bar, luati-va gandul de la o toaleta, orice fel de. Mergeti in padure pentru urgente. Daca va plictisiti asteptand, 2-3 catei haiosi  va vor tine companie. Saracie mare prin zona.

Drumul prin Ostrov este prost, dar trece printre dealuri cu vita-de-vie. Am oprit sa luam struguri, erau struguri adevarati, parfumati, cu gust de strugure, nu ca cei din import de care gasesti prin Bucuresti. Si foarte ieftini, 2 ron/kg. Pe drumul spre Dervent este si un lac, Bugeac – unde se practica pescuitul sportiv. Am mai vazut si indicator catre Manastirea Pacuiu lu’Soare, dar era traseu de 4×4 asa ca nu ne-am aventurat.

Oana: Pe drumul acesta am incercat sa ajung anul trecut cu micul Peugeot, dar dupa 15 minute de mers cu 15km/h si cu rezervorul aproape gol, am renuntat la idee. Nu mi-ar fi placut sa fiu nevoita sa sun la tractari masini pentru “pana prostului” :). Drumul e plin de gropi si mai bine sa nu va aventurati decat daca aveti garda inalta la sol si nu o masina noua.

Prima destinatie am atins-o dupa 3 ore de la plecarea din Bucuresti – manastirea Dervent. Ne-am amuzat copios gandindu-ne ca desi nu suntem religioase, tot catre manastiri ne trage ata :) Foarte frumoasa manastirea, noi ne-am si plimbat un pic pana la izvor. Am vazut si o serie de statui, am aflat ca au fost executate in cadrul unei tabere de creatie.

Am lasat manastirea cu pisicile ei si am plecat spre Adamclisi. Pe drum am dat de Manastirea Sf. Petru.

Pe partea cealalta a drumului fata de cetate am mai vazut o manastire – Sf. Filip, dar era in renovare, asa ca am mers direct la cetatea de la Adamclisi (Castrul Roman).

Nu am gasit ghid, era pustiu, asa ca ne-am uitat si noi un pic, am citit ce era scris pe bulinele albastre, si am plecat. Chiar fara sa stii ce-a fost acolo, locul e impresionant prin intindere. Sunt ruinele unei cetati adevarate, cu sosea principala, cu piata publica, templu, locuinte. Te face sa te gandesti la oamenii care au trait acolo, sa-ti imaginezi sunete, senzatii, trairi.

Oana: Ar putea exista, desigur, ceva mai multe indicatoare cu informatii, pe de alta parte e mai interesant ca nu e turism de masa prin zona (drumuri libere, liniste, aer curat, auzi in loc de manele pasari, asculti in loc de huruit de motoare, greieri) si  te simti ca un  mic explorator. Daca ati citit “Ciresarii”, stiti la ce ma refer.

Despre Tropaeum Traiani nu pot sa spun decat ca m-am chinuit un pic sa-l prind pe tot in cadrul aparatului foto, in rest n-am inteles mare lucru. Am citit mai apoi cata istorie e in spatele monumentului, care e povestea fiecarei scene, dar cand esti acolo si nu ai nicio informatie, mai greu sa te impresioneze doar un monument ciudat. 6 ron biletul.

Oana: Aici am ajuns din pura intamplare anul trecut, dupa ce am vizitat ruinele cetatii Adamclisi, am vazut un drum alb, cu pietricele, si am incerput sa conduc pe el, pana am ajuns  la capat. Asa am ajuns la monument, desi el este destul de vizibil in zare. Anul acesta  drumul este acoperit cu un fel de asfalt, asa ca s-a dus farmecul lui. Ai fi avut impresia ca te poate duce la un castel, si mi-a starnit curiozitatea mult sa vad ce este la capatul lui.

Muzeul din Adamclisi nu l-am mai vizitat, am plecat spre Histria cu gandul sa gasim ceva de mancare pe drum. Si am gasit in satul Cobadin; daca ajungeti, se face un drum imediat dupa benzinaria de la intrarea in sat; dupa vreo 7-800 m e o statuie pe partea dreapta, iar localul e fix vis-a-vis. Nu are sigla, nimic, e o cladire galbena, cand te-apropii vezi ca scrie Pizza, dar pe dinauntru :D Mancarea e foarte gustoasa, dar atentie ca dureaza mult prepararea. Mult adica vreo 40min-o ora. Si atentie la nota de plata, ca au tendinta sa o incarce, probabil sa se asigure ca vor castiga ceva din servire.

Pana la Histria mai e drum de vreo 90 minute. Mi-a placut ca inainte de a merge la cetate esti ‘obligat’ sa vizitezi muzeul, care iti ofera destul de multe informatii. Aflam asadar ca cetatea a fost construitain anul 657 ien, aflam despre colonistii din Milet, si despre civilizatia romana care s-a succedat. Mi-ar fi placut sa vad in muzeu reconstituiri ale cetatii. Am vazut doar 2 reprezentari pe pereti, una a Templului si alta a Bazilicii. Prin Cetate te pierzi efectiv, mergi pe langa siruri de ruine de ziduri, mai vezi cate un capitel parasit, iar in zare, lacul Razim, care seamana cu marea. Se poate cobori spre lac, e un peisaj frumos, mai ales la apus. Am fi stat mai mult, dar erau tantari mai ceva ca-n Delta, si foarte agresivi. Intrarea la muzeu si cetate costa 6 ron.

Oana: Anul trecut, in drum spre una din pesterile din zona-Sf. Apostol Andrei, am ratacit drumul, si, desi am intrebat cativa localnici cum gasim pestera, am ajuns, cred eu, in alta parte. Tot la o pestera, dupa un fascinant drum de tara printre dealuri (dar nu m-am dumirit care e numele ei). Imaginati-va ca se facuse deja tarziu, ora 8-8.30 seara, si noi eram la Cucuietii din deal, ca sa nu zic altfel, incercand sa gasim intrarea in pestera. Si mai imaginati-va figurile celor doi motociclisti pe care i-am intalnit acolo, dupa ce i-am intrebat cum ajungem la ea. (Ei deja coborasera si isi facusera o idee despre ce e vorba). Ei, cu lanterne, echipati pentru o adevarata expeditie in pestera.. Ne-au avertizat ca sunt lilieci  si ca drumul e cam abrupt (mai era de urcat ceva pana sus, un drum plin de tufisuri, maracini, si nu foarte accesibil). Senzatia de a fi singura la capatul lumii, in apropiere de inserat, deja soarele apusese, nu e dintre cele mai placute. Adica, pe scurt, am abandonat dupa ce am parcurs, jumatate din drum. Am preferat sa ma intorc rapid la masina, decat sa continui pe semiintuneric sa cuceresc o pestera cu lilieci :)

Revenind in prezent, Popasul “Doi iepurasi” e foarte tare. E la vreo 5 km fata de Babadag, pe drumul dinspre Constanta, si are tot ce-i trebuie: adica si cazare si restaurant. Conditiile de cazare sunt super ok la 100 ron cam dubla pe noapte – camera curata, baie in camera, prosoape, tv prin satelit, veranda. Dusul e un pic ciudat in sensul ca nu e izolat, e pur si simplu deasupra chiuvetei. Iarna nu prea e indicat, ca nu are incalzire in camere. Noaptea zici ca esti in padure, poti sa stai pe veranda sa asculti greierii si sa visezi la stele. Iar restaurantul arata de parca ai fi aterizat in munti: blanuri pe pereti, paturi de lana pe scaunele masive de lemn, decoratiuni vanatoresti. Mancarea – excelenta. Nota 10, overall.

Duminica am pornit cu forte proaspete spre Babadag, unde am vizitat asa:

-         Moscheea /Geamia – imediat in centru, vis-a-vis de autogara. 2 ron intrarea. Am aflat ca slujbele se tin vinerea la 13.03 (orarul de vara), ca Imamul locuieste in casa de langa Geamie, ca sunt aproximativ 2500 credinciosi islamisti din cei 10,000 locuitori ai Babadagului, ca Geamia se poate vizita pana la 13 in fiecare zi). Nu am reusit sa fac o fotografie ok cu Geamia, asa ca va dam alta sursa. Intrare: 2 ron

-         Muzeul de arta populara ne-a impresionat foarte tare datorita ghidului extraordinar, doamna Viorica Popa. Am trait o incursiune in istorie: am aflat despre legendele locului, despre viata de-acolo, despre cat de trist e ca tinerii au plecat in mare parte in Spania si Italia fiindca avicola, fermele si gradinile au fost inchise, am aflat despre obiceiurile turcilor si tatarilor, despre portul lor, simbolurile lor, traditiile lor. Am plecat de la Casa Panaghia cu promisiunea ca vom reveni sa vedem si mormantul Sfantului Saltuk Bei, si sa mai aflam din legendele locului. Intrare: 2 ron +10 ron taxa foto.

Apoi a urmat Enisala, unde am vizitat Gospodaria traditionala impresionanta (are toate anexele si uneltele folosite acum vreo suta de ani, si in plus poti cumpara magneti, semne de carte, vederi, canute, etc. Intrare 2 ron + 10 ron taxa foto, din care de fapt poti sa cumperi obiectele la vanzare).

Cetatea Enisala ne-a dat pe spate. Sincer, habar n-aveam ca genovezii au venit ei acum vreo sapte sute de ani sa construiasca o cetate de piatra cocotata pe un deal. Drumul pana la cetate e acoperit cu pietris, iar axul drumului e cumva delimitat  de niste piroane acoperite cu pet-uri taiate. Noi am ratat initial drumul, e doar o placuta pe un copac drept indicator spre cetate. Noroc ca am intrebat un vanator si ne-am intors.

Oricum, cetatea e incredibila. Am avut noroc si de ghid, domnul Iosif, care e paznic la cetate, si care ne-a mai povestit despre istoria locului, si ne-a spus si de Pestera Gura Zmeului si Piatra unde a dormit Zmeul.

Piatra am vazut-o, pentru pestera n-am mai avut rabdare. Am preferat sa stam cocotate sus pe zidurile cetatii si sa ne imaginam cum era in trecut acolo, pe vremea cand era locuita. Peisajul e superb, lacurile Sinoe si Babadag, si peisajul gen Delta fac locul sa fie unic.

Cand stai sus pe zid in mijlocul acelei linisti ai sentimentul ca esti in varful lumii, e incredibil. Am fi stat acolo o zi intreaga, dar era cazul sa ne mai intoarcem si in Bucuresti. Am trecut si prin Sarichioi si Tulcea, dar n-am gasit cetatea Aegyssus si nici nu ne-a mai mers GPS-ul (voiam sa ajungem la cetatea Halmyris de la Murighiol), asa ca am luat-o incet spre Harsova. Pe drumul de intoarcere am mancat la restaurantul Izvorul Cerbului, dar nu vi-l recomandam. Am dat mai mult de jumatate din mancare cainilor aciuati in zona.

Ne-ar fi placut sa stam mai mult, sa vedem si cetatile din nordul Dobrogei, sa vedem si pesteri si Cheile Dobrogei, dar a fost prea putin ca timp, cred ca 4-5 zile ar trebui pe putin.

In concluzie, foarte frumoasa Dobrogea, am ramas impresionate. V-o recomandam si voua, e hrana pentru suflet. Mai multe fotografii aici.

Si concluzia Oanei:

Un sfat general: Lunile perfecte pentru explorat locuri sunt mai, iunie, iulie, cand zilele sunt lungi si te poti aventura de dimineata pana seara, uneori fara un plan anume, chiar asta dand farmec excursiei. (In ziua cand am ajuns la acea pestera cu lilieci, de fapt, planificasem o excursie la mare, la plaja, si ne-am razgandit pe drum).

In final de articol, va transmit o sugestie.  Nu stati in  oras in week-end-urile de vara (asta nu inseamna ca limitez iesirile doar pentru vara). Iesiti din oras, luati-va prieteni,  aventurati-va in diverse  locuri din Romania. Cunoasteti tara, intrati in dialog  cu oamenii locului, vizitati tot ce se poate vizita intr-un week-end, luati-va uneori o zi-doua libere, ca sa mergeti mai departe de zona Brasov-Predeal sau Constanta-Mamaia. Turismul si relaxarea nu se refera doar la aceste doua destinatii (si de fapt, acolo nici nu e relaxare. Este turismul de turma). Va veti imbogati viata, spiritul de aventura va creste,  simtul orientarii se va intensifica. Veti simti ca sunteti mai mult decat niste roboti care muncesc de luni pana vineri, si in week-end ies in cluburi sau shopping, sau merg unde merge toata lumea pentru ca nu stiu, nu au  timp sa caute, sunt prea comozi,  sau au adormit  atat de profund asa incat nu se mai pot trezi din inertia monotoniei si a rutinei de birou.

Oricine poate sa scrie despre frumusetile din tara. Oricine poate scrie articole de calatorie. Important este ce veti invata si ce veti face dupa ce veti citi aceste articole. Le veti citi si apoi veti spune: frumos, interesant, dar… trebuie  sa ai bani, masina, prieteni, timp, etc. Scuze, toate sunt scuze inventate, care pot fi usor demontate (daca esti alive,  sanatos, poti merge pe doua picioare, poti face rost de toate cele de mai sus).

Asa ca, asteptam primele comentarii dupa ce ati calatorit in una din locatiile descrise de noi. Va provoc! Cine va fi primul? :)