Nu sunt fan masini si nici nu ma dau in vant dupa condus, dar job-ul m-a obligat sa merg prin toata tara cu automobilul, iar pasiunea pentru calatorii m-a determinat sa trec peste comoditate si sa fac multi kilometri, atat in Romania cat si in alte tari.
Am experienta mai buna doar cu 2 masini, una de productie franceza, care m-a purtat pe toate coclaurile, mai mult sau mai putin umblate-reusind sa ma duca chiar si la cetatile dacice pe drumuri neasfaltate, iar cealalta, de productie germana, inca netestata foarte mult, in afara orasului.

Invitatia de a participa la Mitsubishi Adventure Ride cu modelul Mitsubishi ASX a fost acceptata destul de greu, din cauza programului incarcat pe ultimele saptamani, job, vacanta, delegatii, care ne cam puneau in imposibilitatea de a fi fizic la un anumit moment in tara. Cum Gabi era plecata la salonul auto de la Frankfurt, a ramas sa particip eu la aceasta mini aventura.

Recunosc ca am acceptat cu oarecare rezerve, deoarece, lucrand intr-o corporatie, ma gandeam cat de stresant va fi programul-venind dupa o delegatie fulger in Germania: iar un eveniment cu program bine pus la punct in care nu exista libertate de miscare. Nu mai aveam nevoie de asa ceva pe week-end (din fericire, m-am inselat si a iesit foarte bine).

Cugetand eu asa, m-am pornit sambata dimineata spre sediul Mitsubishi, trecand intre timp pe la alti 3 dealeri de masini din zona-deh, nu stiam unde e sediul si m-am oprit la toti, mai putin la sediul stabilit ca punct de intalnire. Stiam ca vor mai participa cativa oameni pe care ii cunosteam deja fie de la evenimente (Lumea Mare), fie din Redescopera Romania (Doru Panaitescu si Augustin Radu), fie din faptul ca tocmai citisem un articol interesant despre Islanda pe site-ul lui (Razvan Pascu) si ma gandeam ca va iesi bine actiunea.

Inainte de plecare am facut un scurt briefing referitor la model si regulile de conduita pe drum si gata am fost. Eu am fost in echipa cu Claudia, PR Managerul de la Mitisubishi si Dragos, de la automarket.ro.

Traseul ales: Ploiesti-Sinaia-Predeal-Zarnesti-sat Pestera-Cheile Gradistei-Fundata.
La volan a fost Dragos, care a condus super bine (si spun asta pentru ca in ultimele 2 saptamani am tot avut rau de masina (in autocare) si imi era groaza ca vom face off-road, vom lua curbele cu viteza si nu imi va fi tocmai bine). Din fericire, stilul a fost soft chiar si pentru stomacul meu.

Ce am remarcat la drum lung: scaunele comfortabile, nu m-a durut spatele dupa cateva ore de stat in masina, motorul silentios, cel putin comparand cu ce masini am mers eu pana acum, stabilitate buna in curbe, loc suficient in portbagaj si pentru bagajele a 4 persoane care merg un week-end la munte. Consumul a fost mic atat pentru motorul pe benzina cat si pentru cel pe motorina, sub 6%. E buna atat pentru oras, fiind destul de compacta, cat si pentru mers pe munte la ski. As lua-o in calcul daca m-as hotari sa achizitionez o masina pentru uzul personal. Nu intru in detalii tehnice, le puteti gasi usor pe situl www.mitsubishi-motors.ro.

Am avut drum intins pana la Zarnesti, apoi s-a condus pe un drum neasfaltat pana in satul Pestera. Peisajele sunt superbe, nu trecusem prin acea zona pana atunci si a fost o noutate pentru mine. Ne astepta la pensiune o masa copioasa: bulz taranesc cu branza de burduf si miel la cuptor, de te lingeai pe degete. Plus desert, delicioase clatite cu dulceata. Bineinteles ca si cainii din zona au avut parte de o masa copioasa, caci era pacat sa ii lasam sa pofteasca la bunataturile de pe masa.

Dupa masa ar fi mers o siesta, dar ne astepta finala concursului de downhill bike BURN, de la Cheile Gradistei, la care era sponsor si Mitsubishi. Am ajuns noi in zona, am incercat sa facem niste poze-eu cel putin, dar ploaia mi-a dat peste cap planurile si, vazand ca nu are de gand sa inceteze, s-a decis plecarea spre zona de cazare, satul Fundata, pensiunea Cetatea Carului. O alegere inspirata, atat pentru servicii cat si pentru amplasare.

Programul continua cu cateva ore de relaxare, o cina copioasa si focul de tabara. Mi-ar fi placut sa ne dam cu tiroliana, dar mi-am notat ca activitate pentru cand revin in zona. Am avut parte de o cina fara cusur (am ramas regretul ca nu am apucat sa termin placinta cu mere absolut delicioasa).

Ca de obicei, la masa, ne-au amuzat povestile pline de culoare ale lui Augustin, care a tinut treji si pe cei mai somnorosi si obositi dintre participanti. Focul de tabara ne-a facut sa ne simtim iar copii. Discutiile s-au prelungit pana ce fiecare dintre noi s-a retras la odihna, unii mai devreme, altii mai tarziu, in miez de noapte.

A doua zi urma micul dejun si intoarcerea spre casa. Marele castig al aceste mini aventuri: faptul ca ne-au adus impreuna, oameni din diverse medii-corporate, bloggeri, presa, ca am reusit sa ne distram, in pofida caracterelor diferite si ca am avut parte de o zi si jumatate de relaxare, voie buna, distractie.

Multumim echipei Mitsubishi si Webstyler pentru invitatia la eveniment!